Sari la conținut

De ce trebuia demis ministrul Vlad Alexandrescu

La scurt timp după ce a încercat să dezamorseze conflictul, ministrul Culturii a declarat că Alina Cojocaru și Johan Kobborg au condiționat rămânerea lor la Opera Națională București de readucerea lui George Călin în fruntea acestei instituții.

'Soluția propusă ieri pentru Opera Națională București a fost găsită ca urmare a unei negocieri cu Johan Kobborg și Alina Cojocaru, purtate din dorința ca ei să-și continue activitatea la Operă, negociere în care a fost pusă drept condiție această numire. În fața protestului de la Operă și a împotrivirii manifeste a artiștilor, este însă evident că domnul George Călin nu-și poate exercita funcția, așa încât am decis să îl retrag de la conducerea Operei. În zilele următoare voi face o nouă numire'', a scris săptămâna trecută ministrul Culturii pe pagina sa de Facebook.

În interviul alăturat, Alina Cojocaru neagă acest lucru. Între Vlad Alexandrescu și Alina Cojocaru, cea credibilă este Alina. De ce? Pentru că spre deosebire de poziția fermă și consecventă a balerinei, tot comportamentul ulterior al ministrului a fost marcat de ezitări și contradicții.

Și dacă adevărul ar fi de partea lui Vlad Alexandrescu, faptul că a acceptat o asemenea condiție reprezintă un mare semn de slăbiciune. Ca ministru, dar și ca om.

Ce fel de ministru ești dacă accepți să numești un manager despre care ai îndoieli serioase doar pentru că te șantajează doi artiști, fie ei și extraordinari? Dintr-o astfel de situație nu există decât o singură ieșire demnă. Denunți șantajul și îl numești în funcție pe cel în care crezi tu.

Dacă ar fi acceptat, totuși, șantajul singura explicație onorabilă era că a făcut-o pentru a salva situația de la Operă. Un compromis necesar. Dar dacă asta a vrut, de ce l-a făcut public? De ce și-a sabotat propria soluție?

Nu era clar că va obține exact contrariul dacă va spune public că l-a numit pe George Călin pentru că doar așa Alina și Johann ar rămâne la ONB?

Nu era clar că le va crea celor doi o imagine de talente capricioase care își iau jucăriile și pleacă dacă nu li se face hatârul și că îi va ostiliza și mai tare pe proletarii și xenofobii de la Operă, cum s-a și întâmplat?

Nu i-a fost clar că va adânci și mai tare conflictul și că va face și mai dificilă găsirea unei soluții prin care cei doi balerini să rămână și să își continue proiectele?

Dacă răspunsul este ”nu, nu a anticipat”, singura concluzie este că abilitățile sale de lider sunt egale cu zero. Este ca și cum nu ai anticipa ce se va întâmpla dacă aprinzi un chibrit într-un depozit de explozibil.

Dacă a anticipat, însă, urmarea declarației sale, așa cum înclin să cred, auto-sabotarea demersului său de mediere nu înseamnă altceva decât că și-a dorit ca scandalul de la Operă să escaladeze și să nu mai existe, practic, nici o cale pentru ca Alina Cojocaru și Johan Kobborg să rămână.

Implicit, înseamnă că și-a dorit să dea câștig de cauză tuturor celor care i-au transformat pe cei doi artiști în indezirabili. Și că i s-a părut că mesajul pro-mediocritate pe care îl transmite în societate dar și reacțiile internaționale la expulzarea lor brutală reprezintă un preț acceptabil.

Indiferent însă care explicație este cea reală, Vlad Alexandrescu nu mai putea rămâne ministru. Demisia sa, cerută de Dacian Cioloș și confirmată de președintele Klaus Iohannis, în declarația sa de astăzi, este primul gest de normalitate după izbucnirea scandalului de la Operă.

Citiți și 

EXCLUSIV. Alina Cojocaru: Mi-a fost teamă că se va termina aşa