Un document de lucru al Ministerului pentru Intelligence din Israel a atras din nou furia statelor musulmane, și în special a Egiptului, într-o regiune aflată deja în pragul exploziei după atentatele teroriste ale Hamas și incursiunea IDF în Fâșia Gaza.
Documentul propune transferul celor 2,3 milioane de palestinieni din Gaza în Peninsula Sinai, pe teritoriul Egiptului, ca fiind singura soluție reală pentru securitatea Israelului. Celelalte două – reocuparea Fâșiei Gaza și autoguvernarea locală după destructurarea Hamas – sunt considerate nefezabile. Conform analizei ministerului israelian, cetățenii din Gaza ar trebui să fie mutați, inițial, în orașe formate din corturi, urmând să fie apoi construite orașe permanente și un coridor umanitar. De asemenea, va fi stabilită și o zonă de securitate în Israel, care să blocheze reîntoarcerea palestinienilor.
Deși guvernul Netanyahu a încercat să minimalizeze documentul, ideea strămutării palestinienilor pare să fie una dintre căile prin care Israelul încearcă să lichideze amenințarea teroristă de la graniță. Financial Time a dezvăluit, pe 30 octombrie, că Netanyahu a făcut lobby la summit-ul UE de la Bruxelles, cerând liderilor UE să pună presiune pe Egipt să accepte refugiați din Gaza, măcar în perioada intervenției armate în Gaza. Propunerea nu a ajuns în plenul summit-ului, fiind respinsă din start de aproape toți liderii europeni abordați de către lobby-ul israelian.
Previzibil, propunerea a atras protestele palestinienilor și furia Egiptului, care își vede amenințată nu doar integritatea teritorială, ci și securitatea, prin pericolul importului de terorism odată cu exodul din Gaza spre Sinai. “Suntem gata să sacrificăm milioane de vieți pentru a ne apăra teritoriul”, a reacționat premierul egiptean după ce documentul Ministerului pentru Intelligence a apărut în presă.
Pentru lumea arabă și musulmană, planul deportării populației palestiniene din Gaza nu este nou. Și nu doar pentru că ideea a fost vehiculată la câteva zile după atacul Hamas de către foști înalți oficiali israelieni, precum ex-generalul de brigadă Amir Aviv sau fostul ambasador al Israelului în Statele Unite, Danny Ayalon. Un prestigios think-thank israelian, format din foști membri ai establishment-ului militar și de securitate, a publicat, la două săptămâni după atentat, o analiză în care îndemna guvernul Netanyahu să profite de această “oportunitate” și evacueze întreaga Fâșie Gaza.
Presa egipteană, controlată de președintele el-Sisi, numește evacuarea palestinienilor din Gaza “planul Eiland”, după Giora Eiland, general-maior care a condus Consiliul Național de Securitate al Israelului în perioada 2004 – 2006. Eiland a avansat soluția deportării palestinienilor din Gaza în Peninsula Sinai, după ce premierul Ariel Sharon a luat decizia retragerii unilaterale a armatei din Fâșie. Conform acestui plan, Egiptul ar fi fost recompensat cu un teritoriu în sud-estul Israelului, care ar fi permis și construcția unui tunel pentru automobile, care să lege Cairo de Iordania. Ideea a fost respinsă nu doar de egipteni, ci și de conducerea de atunci a Israelului.
Ideea dizlocării unei populații atât de mari a fost numită de către lideri arabi și musulmani “a doua Nakba” (catastrofă, în limba arabă), cel mai traumatic eveniment din istoria palestinienilor, când jumătate din populație a fost nevoită să emigreze la formarea statului Israel și, mai ales, la războiul pentru independență din 1948. Cei plecați nu au mai primit niciodată dreptul de a se reîntoarce la casele lor, făcând din palestinieni una dintre cele mai mari comunități de refugiați din lume.
Este posibil ca scurgerea în presă a noului plan de strămutare a palestinienilor să fie doar o tactică în războiul început de Israel cu terorismul Hamas. Să fie doar un avertisment pentru palestinienii care încă susțin organizația și o tactică de negociere cu statele din regiune. Apelul la un moment istoric profund dramatic pentru statele arabe nu are însă cum să faciliteze dialogul dintre Israel și partenerii din regiune privind viitorul Fâșiei Gaza după dispariția Hamas.
