Sari la conținut

„Grațierea mascată”. Parlamentul a decis, ministrul Tudorel Toader a tăcut

După o săptămână de aplicare a legii privind recursul compensatoriu, bilanțul este cât se poate de negru: mii de deținuți au fost eliberați sau au primit dreptul de a fi eliberați condiționat. De-a valma, au ieșit din penitenciare condamnați pentru furturi mărunte și condamnați pentru tâlhărie, trafic de persoane, tentativă de viol, pedofilie și chiar pentru omor. Un beneficiar al legii votate de actuala coaliție la putere a rezistat doar o zi în libertate, după care s-a întors după gratii. Altul s-a întors după patru zile. Iar lucrurile nu se vor opri aici.

Tudorel Toader 3 agerpres_9575296

Sursă foto: Agerpres

Legea care acordă reduceri de pedepse pentru condițiile necorespunzătoare din penitenciare a început să se aplice pe 19 octombrie. A doua zi, pe 20 octombrie, primele cifre arătau adevărul crunt: fuseseră deja eliberați 529 de deținuți, iar alți 3.349 de deținuți dobândiseră dreptul de a primi eliberare condiționată. Ministrul Justiției, Tudorel Toader, mima surpriza: „Vă mărturisesc că este mult, mi-a depăşit aşteptările. Nu credeam că impactul va fi atât de mare. Dar este efectul legii”.

Încep să apară și detaliile. Au ieșit din închisori nu doar condamnați pentru infracțiuni mărunte, gen furturi, favorizarea făptuitorului, conducere fără permis, etc., ci și condamnați pentru tâlhărie, trafic de persoane, tentativă de viol, pedofilie și chiar omor. În cazul unor penitenciare, au plecat sau urmează să plece peste 10% din cei încarcerați.

Cum a fost posibil acest lucru? Pentru că reducerea pedepselor s-a acordat exclusiv după condițiile de detenție. Condiții care au fost definite cu atâta generozitate încât, practic, reducerea pedepselor cu 20% li se poate aplica aproape tuturor deținuților (lucru sesizat de digi24.ro încă din timpul dezbaterilor în Parlament). În plus, faţă de o graţiere clasică, această graţiere mascată pusă în operă de coaliţia PSD-ALDE nu a făcut vreo diferențiere între deținuți după infracțiunile comise.

Lucru spus, de altfel, și de angajații din penitenciare: „O altă chestiune pe care noi o considerăm nefirească este aceea că se aplică tuturor deținuților - hoți, tâlhari, criminali, violatori, corupți, toți primesc aceste beneficii. Dacă la un act de grațiere normală unele categorii erau excluse – deținuti care săvârșiseră infracțiuni cu violență, care săvârșiseră fapte de corupție sau fapte reprobabile -, acum nu se mai întâmplă acest lucru. Absolut toți deținuții au beneficiat de această lege, așa că au fost puși în libertate hoți, tâlhari, criminali, violatori, corupți, fără nicio deosebire”, Sorin Dumitrașcu, președintele Federației Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor.

Și, nu se poate spune că avertizarea a venit post-factum, după ce s-au deschis larg porțile închisorilor. Nu, încă din noiembrie 2016, când erau la început dezbaterile pe marginea ideii de reducere a pedepselor pentru condițiile improprii, angajații din penitenciare au vorbit despre efectele negative previzibile. Ba chiar, au invitat Guvernul, dacă vrea să golească închisorile, să-și asume o amnistie sau o grațiere colectivă, în loc să vină cu proiecte de genul celui privind recursul compensatoriu.

Ce a făcut, în aceste ultime zile, ministrul Justiției, Tudorel Toader? Întâi a încercat să se delimiteze de lege, spunând că proiectul a fost trimis Parlamentului înainte ca el să preia portofoliul de ministru și că „studiul de impact se face în procedura de legiferare și nu în faza de aplicare a legii”. Apoi, a arătat cu degetul către ex-ministrul tehnocrat Raluca Prună, invocând o declarație a acesteia despre necesitatea unui proiect prin care deținuții să primească trei zile de libertate pentru fiecare 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare. În fine, Toader a mai arătat, în apărarea sa, că CSM a avizat favorabil proiectul de lege.

Într-adevăr, doar că ministrul pare să uite câteva detalii. Unul ar fi că proiectul de lege a fost depus în Parlament pe 31 ianuarie, când șef la MJ era Florin Iordache, dar a primit votul final pe 9 mai 2017, adică la mai bine de două luni și jumătate după ce Tudorel Toader a preluat portofoliul. Timp suficient, așadar, pentru ca noul șef al MJ să intervină pe parcursul dezbaterilor din Camera Deputaților, care a fost și Cameră decizională.

Al doilea detaliu: între 23 februarie (data instalării lui Toader la MJ) și 14 iulie (data promulgării legii), ministrul Justiției nu a vorbit nici în Parlament, nici public despre necesitatea efectuării unui studiu de impact. În plus, același Toader nu a criticat în vreun fel modificările făcute de parlamentari la proiectul de lege plecat de la Guvern. Ca să nu mai spunem că Executivul nici măcar nu a formulat un punct de vedere la sesizarea depusă de opoziție la Curtea Constituțională, sesizare care a fost respinsă.

În fine, Consiliul Superior al Magistraturii a avizat favorabil proiectul de lege, dar în forma inițială, hotărârea CSM fiind adoptată pe 29 noiembrie 2016, adică înainte ca proiectul să fie trimis Parlamentului și înainte ca textul să fie radical schimbat.

Și, pentru că tot am ajuns la modificările drastice pe care coaliția PSD-ALDE, sprijinită de UDMR și celelalte minorități, le-a adus în Parlament proiectului venit de la Guvern, câteva exemple în acest sens:

- În forma inițială, se propunea acordarea unei reduceri de 3 zile la fiecare 30 de zile executate într-un spațiu necorespunzător. În Parlament, s-a dublat reducerea: 6 zile la fiecare 30 de zile executate.

- În forma inițială, criteriul mărimii spațiului de cazare era „spațiu mai mic sau egal cu 3 metri pătrați/deținut”. Din Parlament, a ieșit „spațiu mai mic sau egal cu 4 metri pătrați/deținut”.

- Față de forma inițială, Parlamentul a adăugat, criteriului mărimii, alte cinci situații care atrag reducerea pedepselor: lipsa accesului la activități în aer liber, lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilație, lipsa temperaturii adecvate a camerei, lipsa posibilității de a folosi toaleta privat și de a se respecta normele sanitare de bază, precum și a cerințelor de igienă, existența infiltrațiilor, igrasiei și mucegaiului în pereții camerelor.

- Tot Parlamentul a introdus și o majorare a recompenselor pentru deținuții care muncesc. În cazul muncii remunerate, la 30 de zile muncite, deținuților li se consideră executate 40 de zile. Diferența crește în cazul muncii neremunerate - la 30 de zile muncite, deținuților li se consideră 45 de zile executate - și a muncii prestate noaptea - la 30 de nopți de muncă, se consideră executate 60 de zile.

Nu în ultimul rând, grație Parlamentului, condiția cu 4 mp/deținut nu se calculează pe celule, ci pe întreg penitenciarul. Ce înseamnă aceast lucru? Au explicat tot reprezentanții angajaților din penitenciare: de reducerea pedepselor „beneficiază toată lumea, otova”. Și deținuții privilegiați, în general politicieni și oameni de afaceri, și ceilalți care stau câte 20 într-o celulă.

Iar dacă vă întrebați cumva cine decide, conform criteriilor și așa deosebit de laxe, care penitenciare sunt sau nu corespunzătoare, să ne întoarcem tot la legea aprobată de Parlament (prin voturile PSD, ALDE, UDMR şi ale minorităţilor, la care s-a adăugat un vot de la deputatul PNL Ioan Cupșa): „situația centralizată a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punct de vedere al condiţiilor de detenţie va fi aprobată prin ordin al ministrului justiţiei, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi”.

Apropo, rezultă din formularea de mai sus că Tudorel Toader trebuia să emită ordinul cu situația centralizată în luna septembrie. Or, ministrul Justiției a emis Ordinul nr. 2.773/C de abia pe 17 octombrie, actul fiind publicat în Monitorul Oficial pe 18 octombrie. Adică, fix cu o zi înainte de aplicarea efectivă a legii! Dar, ce mai contează că ministrul Justiției însuși nu respectă prevederile legale...