Sari la conținut
News Alert

Tractorul s-a împotmolit în reforme

Înfiinţată în 1925, fabrica de avioane IAR Braşov aproape a fost transformatã în ruine de bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial. Comuniştii au convertit-o în ceea ce avea să devină, pentru 60 de ani, brandul Tractorul Braşov.

În 1948, pe poarta fabricii ieşea primul tractor, însă abia din 1960 modelele au fost 100% româneşti. Acum nu a mai rămas mare lucru.

Pentru mine Tractorul este un subiect dureros. Lucrez din '80, în 80 m-am angajat pe aceastã platformã mare care era Tractorul Braşov, care dupã '90 s-a transformat, ajungând în ziua de astãzi ceea ce vedeţi în spate, un morman de moloz", a spus Costel Bãlãnescu - fost muncitor la uzina Tractorul.

În anii de glorie ai fabricii, producţia ajungea la 50.000 de tractoare. Cam 70% din total erau exportate în Europa, Asia şi chiar America. În 1990, munceau aici 23.000 de oameni, din care douăzeci de ani mai târziu au mai rămas 2.000, imediat dupã ce a început lichidarea fabricii. Acum, pe locul ruinelor halelor este proiectată construcţia celui mai mare mall din România.

Dupã 1990, uzina Tractorul s-a îngropat în datorii şi ineficienţă. După mitinguri şi proteste care au scris istorie sindicală, a fost divizată în 9 societăţi dintre care câteva au rezistat. Privind în urmă, inginerul Bucur Ion Constantinescu încă se întreabă cum s-a ales praful de cea mai mare fabrică de tractoare din Europa de Est. La un moment dat chiar a crezut că e posibilă salvarea ei.

"La începutul lunii februarie 2007, au fost primite din Italia, de la Ministerul Transporturilor din Italia, documentele, care certificau că întreprinderea Tractorul Braşov este producător european. Deci, aveam dreptul sã vindem oriunde în lume, începând, bineînţeles cu Uniunea Europeană, tractoarele produse la noi. Cam în douã săptămâni s-a întrerupt livrarea de energie la Uzina Tractorul Braşov, s-a tras heblu, ca să fiu mai direct", a spus Bucur Ion Constantinescu.

După cum rămâne un mister cum au eşuat încercările de privatizare a uzinei. Mai ales acelea purtate cu italienii.

"Urma să semneze contractul să se închidă, să se finalizeze privatizarea cu Landini, până la sfârşitul anului, până în 31 decemrbie. Da, de Crãciun au plecat în Italia, am băut împreunã un pahar de şampanie. S-au dus şi nu s-a prezentat nimeni din România să semneze privatizarea cu Landini", îşi aminteşte inginerul Bucur.

"Cine a condus uzina a fãcut o mare greşealã, că avea interese sã nu se privatizeze. Mi-aduc aminte când au venit italienii. Îi băgau pe o linie ca să le arate ceva, la un moment dat era blocat, trebuiau sã se întoarcă la 300 de metri înapoi şi îl supărau pe italian până când a renunţat", a povestit  Veronel Manolache - fost strungar la Tractorul.

Ca lider al sindicaliştilor de la Tractorul Braşov, Gheorghe Apostu a fost martor la agonia şi apoi moartea colosului industrial. ştie şi istoria privatizărilor rămase în stadiu de intenţie.

"Alt contract cu care s-a ajuns până aproape de finalizare a fost cu Mahindra. Am avut negocieri vreo patru luni aici la sediul societăţii, după care am făcut parte din echipa guvernamentalã care a mers în India sã vedem situaţia de acolo, s-a ajuns la încheierea acordului social. Din păcate acolo cred cã nu s-a vrut, pentru că India, nefiind parte din Europa, ei vroiau să aibă cap de pod pentru intrarea în Uniunea Europeană", a spus Gheorghe Apostu - lider sindicat Tractorul.

Cert este cã în 2001, uzina abia mai producea câteva tractoare. În 2007 a intrat în lichidare. Terenul a intrat în atenţia investitorilor imobiliari, în timp ce majoritatea halelor au fost tăiate şi vândute la fier vechi. Pe locul uzinei este proiectatã construcţia unui cartier rezidenţial cu 6.000 de apartamente şi 200 de magazine, iar Tractorul Braşov rămâne o istorie închisă.