Sari la conținut

EDIȚIE SPECIALĂ 13-15 iunie 1990. Democrația sub bâte. O perspectivă după 25 de ani

(VIDEO. Dezbatere, partea I)

La 25 de ani de la Marea Mineriadă, Digi24 aminteşte întrebările la care procurorii nu au găsit încă răspuns:

Cine a dat foc?

Cine a tras în 13 iunie pe străzi?

Cine i-a direcţionat pe mineri în 14 şi 15?

Cine a bătut bestial în anchete ilegale?

Care este numărul real al morţilor?

Cine răspunde pentru că după evenimente mii de românii şi-au părăsit îngroziţi ţara?

(VIDEO. Măgurele și Băneasa, locuri ale represiunii)

Elena Vijulie, alături de invitații săi: criticul Marina Constantinescu, fostă participantă la manifestațiile din Piața Universității, Mihai Gheorghiu, fost lider al studenților, Cazimir Ionescu, reprezentant al puterii pe vremea aceea, și Ionuț Gherasim, secretar al fostului lider PNȚ-cd Corneliu Coposu, au încercat să rememoreze și să găsească măcar o parte din răspunsuri. Urmăriți dezbaterea în materialele video.

(VIDEO. Dezbatere, partea a II-a)

Era dorința noastră de a igieniza și era dorinţa noastră de a despărţi apele, de a continua ceea ce nu se încheiase în decembrie 1989. Lucrurile au eşuat. Proiectul nostru a eşuat, spune Marina Constantinescu. Nu am reușit nici până azi să învățăm dialogul, adaugă ea.

Tentaţia Frontului Salvării Naţionale a fost spre totalitarism şi stăpânire a puterii. A ţinut de logica iraţionalului. Erau doritori să stăpânească şi mai bine, încât presa a fost interzisă câteva zile, la fel și partidele, explică Mihai Gheorghiu de ce consideră această putere una de origine bolşevică.

(VIDEO. Ce s-a întâmplat în 13 iunie)

Serviciile secrete nu au fost departe de povestea asta, mai spune Marina Constantinescu. „Un coleg m-a sunat că Marian Munteanu a fost arestat şi să venim la Universitate. Acolo, la Universitate, nu mai erau studenţi. Noi am rămas la Universitate, Mihai Gheorghiu şi Marian Munteanu făceau apel să nu meargă. Ne-am dat seama că e o manipulare. La Universitate, prin spate, pe la Arhitectură, am fost şocată să văd muncitorii de la IMGB care strigau că IMGB face ordine, noi muncim, nu gândim. Am intrat in biserică şi am încercat să ne întâlnim la facultate. Nu am apucat. Lucrurile s-au precipitat. Noi am încercat să stingem noi incendiul, fără să ştim cine l-a pus. Noi apăram cărţile, aceste ziduri”, a povestit Marina Constantinescu.  Ea a evocat și momentul în care ministrul învățământului, Șora, cu lacrimile pe față, l-a adus pe Petre Roman să stea de vorbă cu studenții.

(VIDEO. Dezbatere, partea a III-a)

La rândul său, Mihai Gheorghiu, vicepreședinte al Ligii Studenților, a povestit cum, în mod inexplicabil, minerii i-au găsit în subsolurile întortocheate ale Universității și cum au găsit în bănci, după ce fuseseră puse aleatoriu, și camerele și casetele filmate de studenți în Piață. Am fost supravegheați tot timpul, crede Mihai Gheorghiu.

(VIDEO. Dezbatere, partea a IV-a)

(VIDEO. Dezbatere, partea a V-a)

 Câteva concluzii 

Cazimir Ionescu: Am crezut mulți ani și mai ales în anii în care m-am retras din politică, am crezut că lucrurile astea pe care le-am văzut cu sticlele Molotov, cu ancorații până la etajul 3, intervine problema asta a lipsei de dialog. N-a existat și nu există dialog până în ziua de azi. Informația pe care o primim este foarte departe de lucrurile care ne interesează cu adevărat. Vă spun sincer, lucrurile pe care le-am ascultat și le-am văzut astăzi m-au șocat. Nici nu cred că mai are rost să vă povestesc cum m-am întâlnit eu cu cei doi mineri, care aveau lămpaș, cărora le-am spus Noroc bun! Și mi-au răspuns Bună seara! M-a obsedat această imagine ani de zile. Astăzi aflu că toate lucrurile astea au fost de notorietate publică.

Marina Constantinescu: Vinovată este clar puterea de atunci și constat că toată lumea e curată ca lacrima, liniștiți, nu există un proces dus până la capăt, nu există vinovați pentru crime, pentru umilințe fizice, psihice, pentru bătăi, violente și cumplite nu știu dacă există vinovați. Conștiințe foarte curate. Din păcate, am în spate ansamblul Colțea și Universitatea, deci ce înseamnă solid în cultura română, și am în față Casa Poporului, luminată, un simbol groaznic în care Puterea noastră de astăzi stă. Tot liniștită. Este vorba de neasumarea vinovăției, clar, de către puterea de atunci, de către forțele de Securitate care au creat această diversiune, manipulare profundă, la capătul căreia există doar victime și nu vinovați.

Ionuț Gherasim: Aș vrea să menționez momentul trăit alături de Corneliu Coposu, în 16 iunie, când am ajuns la sediul partidului și care era complet devastat. Sediul partidului avea o anexă și o are încă. Acolo era sediul ziarului „Dreptatea”. În perioada 1979-1984, în biroul unde dl Paul Lăzărescu, directorul ziarului „Dreptatea”, își ducea activitatea, în acel birou, în perioada respectivă, a stat dl Ion Iliescu, care lucra la Institutul Apelor. În perioada 13-15 iunie, minerii care ocupaseră sediul PNȚ-cd au descoperit, din întâmplare, în acel birou, un seif în care se pare – sigur, e retoric ce vă spun – se pare existau anumite documente compromițătoare. Acele documente bineînțeles că au fost sustrase de acolo. Aș vrea să-l rog pe dl Ion Iliescu să aibă minima decență, acum, după 25 de ani, împreună cu toți cei care au fost lângă domnia sa, să-și ceară iertare pentru toate crimele odioase comise în acel moment.

Mihai Gheorghiu: Nu cred că vom avea repede un rechizitoriu, cred că soluția spre care, din păcate, se tinde este rezolvarea întregului dosar prin extincția principalilor vinovați. Au ieșit din scenă – gen Diamandescu, gen Chițac, probabil că vom mai ieși și alții din scenă.

Citiți și:

13-15 iunie 1990. Mărturiile victimelor: „Nici lacrimi nu ne mai curgeau, pentru că ne era frică să plângem”
1990. 14 iulie. Cine e de vină pentru „Joia groazei”?
Încă enigmă, după 25 de ani. Seiful cu documente compromițătoare de la PNȚCD
Marea Mineriadă. Cazimir Ionescu spune că a oprit un atac asupra ambasadei SUA