Sari la conținut
News Alert

Oscar 2016 | Interviu Levente Molnar: Nu pot să neg faptul că ţin pumnii strânşi un picuţ mai mult pentru noi


A fost sau n-a fost ceva așteptat?

„Am răspunsul corect şi e foarte scurt. Nu. Nu, şi nici n-ai cum. Adică şi nici nu trebuie, de altfel. Noi am făcut filmul ăsta, am lucrat la filmul ăsta în 2014. Şi pot să vă asigur că plăcerea de a munci la acest proiect... acolo e reala bucurie şi plăcere.

A fost un proces de casting normal. M-au găsit ei, m-au contactat ei, mi-au cerut material ei. Acest Laszlo Nemes, regizorul filmului, are un creier care e la locul lui. Funcţionează cumva într-un fel în care şi asta... Asta a fost ce am simţit. Asta a fost ce s-a adeverit în timpul filmărilor.”

„Fiul lui Saul” este o poveste cutremurătoare, despre un subiect amplu exploatat în film. Dar cu o abordare nouă pentru marele ecran: Holocaustul.

„Din păcate, aceste lucruri s-au întâmplat. Este un film despre Holocaust, este un film despre Auschwitz, despre un anume grup din Auschwitz, despre aşa-numitele grupuri, zonderkommando, care sunt acei evrei care au fost forţaţi să... să ce?

Acest grup, obligat să cureţe acele camere de cadavre, după care tot acest grup obligat să-şi ardă semenii, obligat să scoată scrumul şi să-l împrăştie, să facă să dispară urmele acestei nenorociri. Deci e un film despre acest grup. Este un film care prezintă dintr-un unghi de vedere al unui singur om, Saul, toată această nenorocire... Şi da, sunt unul din personajele acelui grup, pe numele lui Avram Varshavski. Şi în acest grup fiecare caracter încearcă să prezinte şi se bazează pe fapte reale, prezinte câte o soluţie. Gen: Unul încearcă să facă nişte poze care să ajungă în exterior. Altul încearcă să scrie nişte notiţe care sunt ascunse în pământ. Ceea ce s-a întâmplat, da?”

Urme că au fost acolo.

„Abraham Varshavski încearcă să încropească o revoltă fără şanse de a reuşi. Fiind absolut conştient. Iară, să se audă. Poate există şanse să se audă despre nenorocirea ce se întâmpla atunci.

Este o temă dură, o temă tristă, un subiect negru...S-au făcut foarte multe filme despre Holocaust. Credeţi că s-au făcut suficiente despre acest subiect sau mai este loc?

„Să venim pe invers. Dacă s-ar fi făcut destule, nu s-ar mai face. Şi eu cred că nu s-au făcut destule. De altfel. Eu, chiar şi implicat în acest proiect, nici până în ziua de azi nu înţeleg cum am putut noi, oamenii, să lăsam ca aşa ceva să se întâmple.

La un subiect dificil, şi producţia, şi pregătirea pentru rol au fost destul de solicitante pentru Levente Molnar.

„De ce reuşesc eu să mă bucur? Pentru că ăsta nu e, nu e câştigat la loterie. Aşa că pot să mă bucur cu sufletul împăcat că munca a fost făcută şi ce se întâmplă acum e reacţia altora la rodul muncii noastre comune. Îmi asigură un confort.

Filmul ăsta s-a făcut într-un timp foarte scurt. Am filmat 28 de zile punct. Începe să mi se pară că a fost o singură zi (...) A fost o zi cu acelaşi sentiment. Aici, în asta a constat şi greutatea, cred.

Noi am filmat în Budapesta, într-o fostă cazarmă, a fost recreat. Lucram într-un spaţiu, recreat care semăna foarte mult cu ce se întâmplase acolo. Om fiind, fiind conştient că facem o meserie, un rol, dar totuşi doar un moment să zicem, când se închide o uşă... (...) Când se închide acea uşă, la un anumit semnal al regizorului, lumea începe să bată în acea uşă de metal. Credeţi-mă că nu e uşor... Ca om. It's a mindgame.

Te atinge. N-ai cum. Să nu te atingă. N-are cum să nu treacă acest gând în capul tău, care nu e nici 1% de ce au trăit acei oameni despre care e vorba în film.

Toate sentimentele noastre despre care am vorbit mai devreme anterior, sunt nişte sentimente post traumatice, post evenimente, care nu ajută actorul să facă rolul. De aceea a fost nevoie de un regizor care să ne menţină constant pe linia de plutire.

Se vorbeşte foarte mult în idiş. A trebuit să învăţăm câteva propoziţii în idiş, dar colac peste pupăză nu în idiş generalizat, dar fiecare caracter vorbea în idişul din zona de unde venea. Am avut un language coach din Israel (...) cu care am petrecut foarte mult timp pe Skype. A înregistrat dânsul, am înregistrat eu. (...) Am citit foarte mult despre perioada respectivă.

Un pas din această pregătire a fost că a trebuit să slăbim, nu doar eu, mai toţi.

Levente Molnar a fost în sală atunci când "Son of Saul" a câştigat Globul de Aur pentru cel mai bun film străin, luna trecută, la Los Angeles, din partea Asociaţia Presei Străine la Hollywood.

„N-am devenit mai prost sau mai bun actor nici după Globurile de Aur. Ci am şansa unei perioade în viaţa mea când iarăşi, cred că n-am să mă duc în spaţiu niciodată, dar cred că am deschis o uşiţă, am şansa să mă uit ce se întâmplă înauntru, după care o închidem frumos.

O uşă pe care nu intră foarte multă lume. Să spunem cinstit asta.

„Da... Era ceva deja la care eu... Prima mea experienţă de genul, eu lucrând şi la TIFF de altfel, nu diferă de evenimentele astea mai nimica. E cumva nivelul la care se participă...

Şi la Globurile de Aur şi la Oscar, vorbim de nişte culmi de sărbătoare ale acestei industrii, da? Cum să fie? Mie mi s-a părut sala aia mică, în principiu, la multitudinea de personalităţi şi de oameni talentaţi...

Cine v-a impresionat cel mai mult de acolo?

„N-ai cum să eviţi să te impresioneze oamenii, mai ales dacă ai şansa să întâlneşti oameni la munca cărora le şi apreciezi. N-a fost. De exemplu, am fost acolo, n-aveam niciun motiv să ne ruşinăm sau să ne simţim în vreun fel care să ne creeze nişte sentimente inconfortabile, aşa că n-aş dori să menţionez aici un JK Simmons de exemplu. Am avut şansa să mă întâlnesc cu foarte mulţi oameni pe acolo şi să descopăr, dacă a trebuit să mai descopăr ceva, că facem acelaşi lucru...

Că sunt şi ei oameni...

„Bine, asta n-a fost un secret nici până atunci.

"Son of Saul" are premiera în România pe 11 martie, iar Levente Molnar îşi doreşte ca el să fie văzut şi mai ales discutat de cât mai mulţi cinefili.

„Aş dori să avem şansa să ne întâlnim şi să vedem dacă avem oare ceva de discutat noi cu noi, despre cele întâmplate acolo, aşa că doamne ajută, vă aşteptăm la film!

Până atunci, aşteptăm să vedem gala decernării Premiilor Oscar. Nu uitaţi, aceasta va fi transmisă în direct, în noaptea de 28 spre 29 februarie, pe Digi24 şi Digi Film!

În afară de filmul nostru, mai sunt încă patru filme. Dacă mă întrebaţi pe mine, pot să spun cu mâna pe inimă, oricare dintre aceste filme merită acest Oscar. Normal că nu pot să neg faptul că ţin pumnii strânşi un picuţ mai mult pentru noi.”