Sari la conținut

Generația X|Digi24. Remus Azoiței, profesorul de vioară al Academiei Regale de Muzică din Marea Britanie

Remus Azoiței, cel mai tânăr profesor din istoria Academiei Regale din Londra, a studiat la celebra școală Juilliard din New York, a concertat în în toată lumea și face performanță de când era copil. S-a stabilit în Anglia ca să fie cât mai aproape de țara lui.

Remus Azoiței: „După studiile mele de la Juilliard, am avut o șansă foarte bună să rămân la New York și să-mi continui cariera acolo. Dar, prin natura moleculară a mea, mă simt european prin excelență. Mi-a plăcut să fiu mai aproape de România, de părinți, de prietenii pe care-i am. Și-atunci Londra a venit ca o alegere naturală: piața muzicală este enormă, ce se întâmplă aici este absolut senzațional. Și este mai aproape de România. Plus că-mi place orașul foarte mult”.

Nu a avut probleme de adaptare în capitala Marii Britanii.

Remus Azoiței: „Oricine este școlit la New York cred că face față la orice. Acolo este un oraș foarte dur, din toate punctele de vedere. Dimpotrivă: m-am simțit la Londra ca acasă și mi s-a oferit șansa extraordinară de a deveni profesor de vioară al Academiei Regale de Muzică din Londra. Fără discuție că așa o invitație de carieră nu se poate refuza, chiar cu prețul instalării în acest oraș, ceea ce, oricum, este o plăcere. Toate au convers foarte bine pentru mine”.

Munca la Academie este o provocare perpetuă.

Remus Azoiței: „Este foarte foarte foarte greu. Academia Regală de Muzică atrage talentele cele mai mari ale lumii. La mine la clasă sunt studenți din Noua Zeelandă, din Anglia, din Italia, din Slovenia, din Franța, din Belgia, din America. Sunt atâtea talente internaționale, pe care tu, ca român, trebuie să le stăpânești, să le conduci către ce crezi tu că este mai bine pentru ei. Sunt toți studenți de natură diferită, ei, ca indivizi, și, în același timp, vin din culturi foarte diferite. Și-atunci, este o artă să obții ce-i mai bun de la ei, făcându-i să se simtă ca acasă, practic. Cu fiecare dintre ei trebuie să vorbești altfel și într-un mod care să-i încurajeze dar, în același timp, să-i stoarcă de efort și să obțină tot ce pot ei mai bun. Pentru că este viitorul lor în joc! Trebuie să ai experiență, tact și mult talent”.

Remus Azoiței lucrează cu studenți eminenți la Academia Regală de Muzică, dar predă și cursuri gratuite, pentru tinerii muzicieni fără posibilități financiare: „Suntem oameni și suntem creștini și zic că e normal și natural. Și eu, când am fost tânăr, mi-aș fi dorit să fiu ajutat mai mult, să am acces la informație, chiar dacă nu-mi puteam permite să circul în afară sau să fiu în contact cu un profesor de calibru sau cu alți violoniști tineri, de calibru, de la care înveți, de altfel. Din această perspectivă, îmi vine ușor să ajut pe cineva care este la începutul carierei sau face primii pași, îmi dau seama că ceea ce spun poate influența sau schimba puțin numărul treptelor pe care ei va trebui să le parcurgă. Și-atunci vin și ajut!”

Generozitatea este moștenire de familie.

Remus Azoiței: „Artiștii sunt oameni și, până la urmă, natura umană este cea care decide dacă un artist este generos sau nu. Pe scenă se vede artistul, dar această acoperire stă pe un eșafod uman, sufletesc, care tot pe bază de 7 ani de-acasă este. A fi generos ține de natura umană a artistului, decât de artistul în sine”.

Violonist aplaudat pe marile scene ale lumii, Remus Azoiței a colaborat, de-a lungul carierei, cu muzicieni faimoși. Fiecare întâlnire și-a pus amprenta asupra personalității sale.

Remus Azoiței: „Eu am, așa, o teorie: spun că noi suntem produsul a tot ceea ce vedem, simțim, a tuturor interacțiunilor umane pe care le comasăm, de-a lungul anilor. La fel s-a întâmplat și cu mine, și cu dumneavostră, cu toată lumea. Întâlnești multe persoane, de o diversitate foarte mare, muzicieni de calibru, și-atunci înveți, îți iei lucrurile bune de la toți. Filtrezi toate aceste lucruri bune prin punctul tău de vedere și-ți creezi propria voce. Asta este natura unui muzician care se formează”.

Care este, până la urmă, diferența dintre un muzician bun și un mare muzician?

Remus Azoiței: „Știți cum e? Diferența dintre un fotbalist bun și un Gheorghe Hagi, de exemplu. Este mare diferență, pentru că un mare fotbalist și un mare muzician este plin de talent și de inspirație, are capacitatea de a mișca publicul și de a-și face ideile foarte bine transmise. Un muzician bun este un muzician care nu face greșeli, este foarte la locul lui și este, cum zic englezii, "forgetable" ("de uitat" - n.r.)”.

Chiar dacă este fericit în orașul său de adopție, Remus Azoiței duce dorul unor lucruri de-acasă.

Remus Azoiței: „Îmi lipsește mâncarea tradițională foarte mult și, de câte ori ajung în România, mă îngraș, ăsta este adevărul. Nu mă pot opune lucrurilor delicioase care se întâmplă la mesele românești. Nu mai spun că mama este o artistă desăvârșită, dar și o bucătăreasă de cea mai înaltă ținută. Și, cumva, emulația generală care aparține locului numit România: oamenii, limba, felul în care se mișcă, felul în care gândesc”.

Remus Azoiței își crește la Londra cei doi fii. Și vrea ca băieții să învețe de la părintele lor un lucru esențial: „În primul rând, să fie oameni decenți și cu 7 ani de-acasă, pentru că asta e cel mai important. Restul, cum o da Dumnezeu. Este important ca ei să prindă ce-i mai bun din ambele culturi, română și engleză, și să fie oameni de calitate, cu principii foarte bine așezate”.

Ca mulți alți români din „generația X”, a celor care și-au găsit împlinirea profesională departe de țară, Remus Azoiței își definește cu luciditate poporul.

Remus Azoiței: „Românii sunt, individual, foarte foarte buni și creativi. Cel mai creativ popor! Dar, cumva, ca echipă, nu sunt chiar așa de convins. Circulația din București, de exemplu, este o expresie a felului în care noi suntem. Probabil că am trăit prea mulți ani în Anglia, oamenii stau la coadă aici, la semafor, și sunt politicoși. De multe ori, tumultul acesta bucureștean pe mine mă depășește, ca și înțelegere. Deși am trăit atâția ani acolo și aproape nu l-am sesizat. Acum îl sesizez perfect!”

Remus Azoiței este protagonistul unei povești de succes a diasporei românești. Vorbește cu căldură despre cei care, asemeni lui, au ales să-și urmeze calea în afara României.

Remus Azoiței: „Oamenii aceia au plecat pentru un motiv, altfel nu plecau din România. Și dacă ei continuă să trăiască în alte țări decât țara lor, o fac pentru anumite motive, care trebuie respectate. Acești oameni duc mai departe graiul nostru, obiceiurile noastre, lucrurile bune pe care le are România. Aceste milioane de români, această diaspora trebuie respectată, pentru că, în momentul de față, ei exprimă tot ce are România mai bun. Românii din afară sunt foarte apreciați, sunt foarte harnici și cu un sens extraordinar de responsabilitate. Desigur, sunt episoade și episoade, pentru că asta este natura umană. Și nu sunt numai românii, sunt și englezii, și francezii, și germanii la fel. Dar românii din afară sunt români adevărați”.