Sari la conținut

Biziday | Cum a ajuns birocrația să ucidă

Să presupunem că ați pus ochii pe o clădire din Centrul Vechi. Are vad bun și proprietarul vrea să o vândă. Numai că dacă vreți să îl modificați în vreun fel, respectiv să îl recompartimentați sau îi schimbați fațada, ar fi bine să vă înarmați cu mult calm. Ca să vă asigurați că tragedii ca cele din Clubul Colectiv nu se vor întâmpla și nici nu vreți să încasați vreo amendă, trebuie să cunoașteți ceva mai mult de 400 de legi, normative, hotărâri și decrete, toate în domeniul prevenirii și stingerii incendiilor. Sau după caz, să angajați pe cineva care le cunoaște. În principiu, un proiectant.

Acesta va desena proiectul și va face o documentație în care descrie sumar investiția propusă, conform cerințelor dumneavoastră. Apoi, depune documentația la Primărie și cere Certificat de Urbanism. În baza descrierii din această documentație, Primăria emite Certificatul de Urbanism în care scrie toate avizele necesare.

Printre ele, se va cere și obligația de a obține aviz Inspectoratului pentru Situații de Urgență. Și greul abia începe.

Proiectantul va face un Scenariul de Securitate la Incendiu. Prin acest scenariu, se imaginează un incendiu în situația cea mai proastă posibilă. Scenariul din care trebuie să rezulte de câte extinctoare e nevoie, de câte detectoare de fum, cum trebuie amplasate ieșirile și care vor fi dimensiunile lor, în raport cu capacitatea localului.

Odată făcut, proiectul și Scenariul de Incendiu trebuie verificat și ștampilat de un reprezentant al comisiei pentru Prevenirea și Stingerea Incendiilor. Acest aviz costă între 1.000 și 3.000 de lei, dar cu tot cu proiecte deja ați cheltuit între 5000 și zece mii de euro.

Însă nu, nu sunteți gata. Sunteți departe de a fi gata. Mai aveți de obținut avize și de la direcția Sanitară sau de la Alimentația Publică. Și pentru toate e nevoie de o ștampilă. Unii o dau după ce vin să inspecteze, alții o dau mai repede sau mai greu doar după ce vede hârtiile pe care i le puneți în față.

După ce s-a terminat șantierul, se face recepția lucrărilor. La recepție vine avizatorul Inspectoratului Pentru Situații de Urgența și toată lumea își scrie obiecțiile, respectiv dacă ați respectat prevederile din scenariu și proiect.

De aici începe de fapt haosul pentru că în 99% din cazuri inspectorul care recepționează este altul decât cel care a dat avizul inițial. Și s-ar putea să aibă și alte opinii.

De asemenea, nu este exclus ca în perioada în care ați umblat după hârtii și ați construit să fi apărut un act normativ nou, ceva care vă va schimba planul inițial.

În ultimii ani, legea a suferit mai multe modificări și declarațiile pe proprie răspundere nu mai sunt valabile în toate situațiile. Dar nici măcar nu știu asta toate autoritățile implicate.

Dacă se respectă pașii cu strictețe și autoritățile își fac la rândul lor treaba cu promptitudine, numai adunatul aprobărilor durează cel puțin șase luni. Iar firmele de consultanță în domeniu chiar nu pot face minuni decât dacă au pe cineva la fiecare autoritate în parte. De regulă au.

Iată doar câteva exemple de clădiri fără avize:

- ISU nu are aviz. Institutul vestit din Dealul Spirii nu are vestitul certificat.
- Primaria Sibiu nu are aviz.
- Sala Palatului nu are aviz, lucru afirmat de directorul în funcție care încă așteaptă un răspuns de la Președinte, legat de cum să procedeze el în situația asta.
- Bisericile nu au aviz ISU.
- Pușcăriile nu au aviz ISU.
- Arena Națională nu are aviz ISU.
- 90% dintre spitale și dintre școli nu au aviz ISU.
- Spitalul Județean de Urgență Vaslui nu are avize ISU.
- Spitalul Municipal din Huși, fără aviz ISU.
- Casa de Cultură din Ploiești.
- Inspectoratul Şcolar Judeţean din Focșani nu are aviz ISU.
- 21 de cluburi din Iași, fără aviz.
- Cluburi și restaurante din Oradea fără aviz ISU.