Sari la conținut

Ce obligații legale au părinții care pleacă la muncă în alte țări

Părinții sau tutorii care pleacă la muncă în străinătate sunt obligați, conform legislaţiei în vigoare, să notifice această intenție serviciului public de asistență socială din localitatea de domiciliu. În caz contrar, ei riscă amenzi de până la 1.000 de lei, potrivit avocatnet.ro.

Tutorele sau părinții care pleacă la muncă au obligația să anunțe autoritățile române de acest lucru cu minimum 40 de zile înainte de plecarea din țară, potrivit Legii nr. 272/2004. Notificarea trebuie făcută către serviciul public de asistență socială, iar prin aceasta trebuie desemnată, în mod obligatoriu, o persoană care să se ocupe de întreținerea copilului.

În cazul în care nu anunță serviciul public de asistență și nu desemnează o persoană pentru a îngriji copilul rămas în țară, tutorele sau părinți ce pleacă din țară sunt pasibili de amenzi cuprinse între 500 și 1.000 de lei.

Cum se alege persoana desemnată

Aceasta trebuie să facă parte din familia extinsă (rudele de până la gradul al IV-lea inclusiv, cum sunt bunicii, unchii/mătușile sau verii), să aibă minimum 18 ani și să poată întreține copilul în perioada în care tutorele legal sau părinții sunt plecați. De asemenea, această persoană trebuie să îndeplinească și condițiile materiale, și garanțiile morale pe care le implică creșterea unui copil.

Acordul persoanei desemnate să întrețină copilul celor plecați la muncă în străinătate se exprimă personal în fața instanței ce soluționează cererea, în termen de trei zile de la depunerea ei.

Hotărârea instanței conține detalii despre drepturile și îndatoririle pe care le are persoana căreia i se deleagă autoritatea părintească și intervalul în care ea are efect. Această delegare a autorității părintești se face pe o perioadă limitată, de maximum un an.

După ce își dă acordul, persoana căreia i s-a delegat autoritatea părintească trebuie să participe, în mod obligatoriu, la un program de consiliere organizat de serviciile publice de asistență socială, pentru a preveni situațiile de conflict, neadaptare sau neglijență în relația cu minorul.