Sari la conținut

Povestea Oanei Furnică, eroina din Voluntari

Cu 16 ani în urmă, o fată măruntă, de 18 ani şi 40 de kilograme, devenea eroină. Oana Furnică a salvat de la moarte o copilă de doi ani, căzută într-un puţ strâmt şi rece. Televiziunile au filmat-o, ziarele au aşezat-o pe primele pagini, politicienii vremii s-au fotografiat alături de ea şi i-au oferit, cadou, o casă. De atunci, au trecut ani mulţi. Oana este mamă. Iar povestea eroinei din Voluntari a căpătat alte valenţe.

Părintele Rădulescu îşi aminteşte întâmplarea din iunie 2001 ca şi cum ar fi fost ieri. Atunci, i-a fost aproape Oanei Furnică. I-a rămas aproape şi astăzi. Liceana de acum 16 ani a rămas la fel de firavă, dar nu mai poartă trei cercei în ureche. S-a căsătorit şi are trei copii. Dar momentul acela, în care a intrat în puţ şi a simţit răsuflarea chinuită a copilei înţepenite acolo, la adâncime, în frig şi întuneric, i se ţine scai de viaţă.

„Disperarea din jur era foarte mare. Vă daţi seama ce disperare era în jur. Şi atunci, să vezi, când nimeni nu mai avea nicio speranţă, să vezi că iese copilul şi viu de acolo...”, a spus preotul Gheorghe Rădulescu.

O lună de zile am avut coşmaruri. Tot timpul aveam impresia că eu am scăpat acel copil, l-am omorât, practic. Eu nu-mi pot lăsa copiii să se apropie de apă. Nu-i pot lăsa singuri în curte, credeţi-mă. Îmi este teamă. Mama mea, în Tunari are o fântână asemănătoare”, a povestit Oana Furnică.

Pentru eroism şi curaj, autorităţile vremii au recompensat-o pe Oana cu o casă. În locuinţa aceea stă şi în prezent, dar nu este casa ei.

Oana Furnică: Aşa s-a spus la momentul respectiv, că se va construi o locuinţă pentru mine şi familia mea, dar, din păcate, nu a fost aşa.

Reporter Digi24: Păi casa aceasta, unde noi filmăm acum, nu este cea pe care ţi-au făcut-o cadou?

Oana Furnică: Este proprietatea Consiliului Judeţean.

Reporter Digi24: Păi şi care-i cadoul?

Oana Furnică: Cadoul nu a existat, ca să spun aşa.

Reporter Digi24: A fost o minciună publică?

Oana Furnică: Mi-e greu să spun, dar... da.

Imobilul nici măcar nu figurează la o adresă. Există şi atât. Eroina de altădată locuieşte acolo fără acte. Şi-a înscris fetiţa cea mare la şcoală doar cu ajutorul primarului din oraş.

„La vremea aceea aveam adresa la domnul primar, aici în Voluntari. Pentru că nu aveam adresă, nu aveam nimic. Şi pe această cale îi mulţumesc din suflet. Aşa am reuşit să înscriu şi copilul la şcoală”, a spus Oana Furnică.

Nicio altă autoritate publică nu i-a mai întins, de atunci, o mână. Chiar dacă locuinţa nu îi aparţine, familia Oanei a reparat acoperişul şi podul, a reconectat-o la reţeaua de curent electric, i-a turnat şapă sub parchet şi i-a îngrijit grădina. Copiii ei cresc şi numesc casa... acasă. Chiar dacă nu are adresă, Moş Crăciun o ştie.

Poştaşul însă nu ajunge niciodată la poartă. Poate şi de aceea, Oana nu a primit niciodată scrisori de la Alina, fetiţa pe care a salvat-o. Îi transmite însă un mesaj:

Multă sănătate, succes în viaţă şi să fie fericită! Este mare acum! Bănuiesc că are 17-18 ani”, a spus femeia.

Citiți și: Copil captiv într-un puţ. Soluţia propusă de Oana Furnică, salvatoarea unei fetiţe într-o situaţie similară