Sari la conținut

Experţi de la Chişinău. Cum se traduce promisiunea de 6 miliarde de dolari a lui Dodon către Gazprom

Ce reacţii a stârnit poziţia preşedintelui Igor Dodon privind preluarea la bugetul Republicii Moldova a datoriei faţă de Gazprom a Transnistriei, cât de legitim ar fi un asemenea demers şi ce ar însemna pentru economia de la Chişinău un asemenea angajament? Digi24.ro a discutat cu analistul politic Oazu Nantoi şi cu Denis Cenuşă, specialist asociat think-tank-ului Expert-Grup, de la Chişinău.  

gazprom

 

Context: „Avem anumite idei cum să ieşim din această situaţie. Datoria din dreapta Nistrului este de circa 500 milioane de dolari, iar din stânga Nistrului - de circa 6 miliarde de dolari. Trebuie să înţelegem că toată această datorie - de peste 6,5 miliarde de dolari - este datoria totală a Moldovei”, a declarat Igor Dodon la Moscova, în timpul primei vizite externe pe care a efectuat-o ca şef de stat. În opinia preşedintelui moldovean, Gazprom nu împarte datoria în cea a Transnistriei şi cea a Moldovei, deşi gazul respectiv a fost consumat doar în teritoriul separatist. „Referitor la datoria de pe malul drept: noi încă în anul 2008 am propus surse pentru acoperirea acestei datorii şi vom reveni la această schemă. Este vorba de o parte din active aflate în gestiunea companiei Moldovagaz, însă acestea nu sunt incluse în capitalul social al acestei companii”, a mai adăugat Dodon.

Oazu Nantoi: "A venit momentul când Rusia pune în mişcare toate mecanismele de şantaj asupra Moldovei"

Digi24.ro: Preşedintele Igor Dodon consideră că bugetul Republicii Moldova ar trebui să preia povara datoriei uriaşe la gaz a teritoriului separatist transnistrean. Ce substrat poate avea o asemenea poziţionare, în condiţiile în care, cel puţin teoretic, se poate vorbi de un risc politic major pentru orice politician care îşi pune concetăţenii în situaţia de a plăti sume exorbitante raportat la PIB-ul ţării sau, în cazul altor tipuri de aranjamente, de a ceda active în contul unei datorii pe care nu cetăţenii respectivi au făcut-o?

“Substratul” este evident – în ultimii ani, în special după ce a devenit preşedintele RM, Igor Dodon se poziţionează deschis în calitate de agent de influenţă al Federaţiei Ruse. Despre apariţia acestei datorii deja am scris. A venit momentul când Rusia pune în mişcare toate mecanismele de şantaj asupra Moldovei, create de ea, cu complictatea celor de la Chişinău, din 1992 încoace, când Republica Moldova a suportat agresiunea Federaţiei Ruse. Nu există riscuri politice majore pentru Igor Dodon în interiorul Republicii Moldova atâta timp cât el a fost promovat în funcţia de Preşedinte de către Vlad Plahotniuc, cu care se identifică starea de captivitate a Republicii Moldova şi care, folosindu-l pe Igor Dodon drept sculă, încearcă să pună la cale un “win-win game” între el şi Putin. Pe când relaţiile dintre Republica Moldova şi UE urmează să fie reduse la nivelul Belarus – are nevoie Dl. Plahotniuc de justiţie necontrolată de el în RM?

Ce semnificaţie are poziţia exprimată de Igor Dodon, din perspectiva relaţiei dintre principalele instituţii ale statului, Preşedinţie-Guvern?

Eu nu am motive pentru a renunţa la constatarea tristă că RM este un stat captiv, controlat de Vlad Plahotniuc. Chiar dacă Dl. Victor Ponta a fost decorat cu Ordinul Republicii, chiar pe parcursul Congresului VIII al PDM , care l-a ales unanim pe Dl. Plahotniuc în calitate de Preşedinte al partidului. Prin urmare, nu poate fi vorva despre relaţiile dintre Igor Dodon şi “instituţiile statului”. Am toate motivele pentru a considera că Vlad Palhotniuc a făcut totul pentru ca Maia Sandu (cetăţeancă română, printre altele) să nu devină Preşedinte al RM, şi ca Igor Dodon să fie declarat drept învingător. Prin urmare, poate fi vorba de un spectacol, cârdăşie mai exact, jucat de Igor Dodon şi Vlad Plahotniuc în baza unui scenariu comun.

Respectiv, presupun că Igor Dodon s-a prezentat în faţa lui Vladimir Putin în calitate de portavoce a lui Plahotniuc – cu o “foia de parcurs” până-n 2019, despre conţinutul căreia noi, cetăţenii RM, nu ştim nimic (aşa a fost şi cu “Memorandumul Kozak” în noiembrie 2003). Cel mai probabil, Vlad Palhotniuc, prin intermediul lui Dodon, i-a propus lui Putin o înţelegere, ca, în urma “rezolvării” conflictului Transnistrean în baza calapoadelor impuse de Rusia, Republica Moldova să revină sub controlul geopolitic al Rusiei.

Respectiv, în “struţo-cămila” federalistă (Moldova “reîntregită”) va fi înscenat un “referendum” cu renunţarea la Acordul de Asociere cu UE. Pe când sub aspect financiar-economic – Republica Moldova va continua să fie un stat captiv ( “off shore” pentru Plahotniuc).

Pentru cei orbi în special, vreau să afirm cu toată responsabilitatea că, după ce Igor Dodon a fost promovat de Vlad Plahotniuc în funcţia de Preşedinte, în Republica Moldova s-a accelerat brusc procesul de consolidare a unui regim politic autoritar – cu hărţuirea şi reducerea la prezenţa decorativă a opoziţiei politice; cu cenzurarea şi monopolizarea mass media, împărţite între Plahotniuc şi Dodon şi cu prezenţa masivă a mass media din Rusia; cu impunerea atmosferei de frică în societate şi cu acceptarea tacită a exodului celora, care nu vor să suporte realităţile sufocante ale “parcursului european” cu specific moldovenesc.

În plus, este evident că modificarea sistemului electoral (trecerea la sistemul electoral mixt), ce urmează să fie impusă de Plahotniuc şi votată de majoritatea docilă, tot de el cumpărată, din Parlament, urmăreşte inclusiv scopul reducerii ponderii votului disaporei din ţările democratice. În schimb, se aşteaptă ca la alegerile parlamentare din 2018 să fie larg deschise porţile pentru participarea celor din stânga Nistrului, cu minţele lor mutilate de regimul xenofob (românofob, pentru cei care nu conosc) din stânga Nistrului.

De, aş fi vrut să greşesc. Însă cam aşa, în opinia mea personală, ar putea arăta “perspectiva relaţiei dintre principalele instituţii ale statului”, laolaltă cu “parcursul european” cu specific moldovenesc - Eugen Ionesco s-ar fi inspirat… N-am uitat – felicitări, fie şi întârziate, Dnei Nuland pentru poza cu Dl. Plahotniuc.

 

Denis Cenuşă: „Returnarea a circa 6 miliarde ar deveni o mega-povară, deocamdată greu de imaginat”

Digi24.ro: Cât este de legitim demersul lui Igor Dodon, în condiţiile în care nu cetăţenii şi agenţii economici din Republica Moldova au consumat acest gaz şi în condiţiile în care acumularea respectivei datorii a fost practic o afacere "bilaterală" între Moscova şi Tiraspol.

În fond, Președintele Dodon a repetat una din afirmațiile sale electorale. Această afirmație confirmă suspiciunile anterioare legate de datoriile pe gaze naturale față de Gazprom. Contractul dintre Moldovagaz și Gazprom nu este făcut public, iar autoritățile de la Chișinău evită să confirme dacă datoriile pe gaze sunt garantate de către stat sau nu. De aceea, temerile legate de datoriile pentru gaze naturale și faptul că cetățenii de pe malul drept sunt responsabili pentru datoriile acumulate de către regiunea transnistreană se pot materializa. Deocamdată autoritățile ruse și nici Gazpromul nu insistă pe acest subiect, ci doar pe datoriile operatorilor de pe malul drept fațăde Moldovagaz/Gazprom, care este de circa 500 mil. EUR. Prin urmare este riscant ca președintele țării să popularizeze ideea preluării datoriilor regiunii transnistrene de către cetățenii de malul drept, inclusiv condiționând acest subiect cu dosarul reglementării conflictului transnistrean.

Ar putea un buget şi un PIB ca al Republicii Moldova să susţină un asemenea angajament financiar?

Asemenea angajament politic, făcut de către Dodon, este inadecvat, având în vedere că nu sunt clare condițiile contractului dintre Moldovagaz și Gazprom și care pot fi consecințele neachitării datoriei. Cetățenii moldoveni urmează să întoarcă datoria publică, rezultată din fraudele bancare. De aceea, returnarea a circa 6 miliarde ar deveni o mega-povară, deocamdată greu de imaginat. Cu certitudine, datoriile pe gaze naturale necesită inițierea unor negocieri, găsirea unui mecanism de returnare, concretizarea responsabilităților pentru consumul de gaze naturale ale fiecărui mal al Nistrului, dar asta numai după ce autoritățile negociază un nou contract cu Gazprom și delimitarea obligațiilor operatorilor de la Chișinău și din regiunea transnistreană. O eventuală negociere a unui nou contract însă pare să nu fie de actualitate pentru autorități, care au convenit cu partea rusă să-l prelungească pe cel vechi până în 2019.

Situaţia datoriei la gaz era oricum complicată şi înainte de acest anunţ al preşedintelui. Dar ce pârghii au autorităţile de la Chişinău de acum înainte, odată cu această complicaţie suplimentară introdusă de Igor Dodon, în gestionarea problemei privind datoria la gaz?

Declarațiile lui Dodon nu implică niciun fel de obligație adițională din partea autorităților față de Gazprom, decât numai inflamează temerile din societate, privind funcționalitatea statului. Dar aceste ieșiri pot servi ca motivație pentru a reintroduce pe agenda autorităților moldovenești și cea publică, inclusiv pe cea a partenerilor externi de dezvoltare. În fine, Dodon nu a inventat o problemă, ci a semnalat-o, inclusiv versiunea sa personală și a partidului privind soluționarea ei. Acum urmează ca autoritățile, societate civilă și parntenerii de dezvoltare să reacționeze și să indentifice soluții mai bune.

sample

Proiectul „Dosarele conflictului transnistrean. Soluții pentru dezvoltarea societății pe cele două maluri ale Nistrului” este finanțat de către Ministerul Afacerilor Externe (MAE) prin programul României de cooperare pentru dezvoltare (RoAid) și implementat cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) – Centrul Regional pentru Europa și Asia Centrală.