Sari la conținut

INTERVIU | Philippe Lamberts, europarlamentar: Europa resimte lipsa de lideri

„Văd la propriu şefi de stat şi de guverne fără nicio idee. Nu puteţi spune că lideri este cuvântul care vă vine în minte când îi vedeţi pe acei oameni. Sunt puţin lipsiţi de idei despre ceea ce au de făcut”. Europarlamentarul belgian Philippe Lamberts a făcut această declaraţie într-un interviu acordat emisiunii „Pașaport diplomatic” de la Digi24 în care a vorbit despre lipsa de lideri pe care o resimte întreaga Europă.

Balazs Barabas: Două elemente de bază din Europa de astăzi sunt lipsa încrederii reciproce şi cea a cooperării, cel puţin la nivelul taxelor din ţările membre. Europa este în acest moment într-o fază de regândire şi restructurare a viitorului. Cum vedeţi acest lucru?

Philippe Lamberts: Sunt foarte îngrijorat şi văd problema ca pe una a calităţii sau lipsei liderilor, ca să fi sincer şi în această prinviţă seamănă puţin cu anii 30 din Europa, lucru care nu este un semn foarte bun, dar văd la propriu şefi de stat şi de guverne fără nicio idee. Uitaţi-vă la summitul de la Bratislava. Nu puteţi spune că lideri este cuvântul care vă vine în minte când îi vedeţi pe acei oameni. Nu este conducere. Nu este o conducere obişnuită, nu este niciun fel de conducere. Sunt puţin lipsiţi de idei despre ceea ce au de făcut. Eu sunt un om simplu, dintr-o ţară mică, cum este Ungaria, cam acelaşi număr de locuitori, 10 milioane de oameni. Ştim că într-o economie globalizată, care are de înfruntat provocări globale cum sunt de pildă încălzirea globală, terorismul, puterea multinaţionalelor etc, noi suntem mici, nu avem suveranitate. Prin urmare, suntem de acord, noi europenii că putem fi puternici în faţa lui Putin, a Daesh, a celor care nu ne doresc binele, realizăm că putem fi puternici doar împreună? Da, suntem diferiţi, asta este clar şi este parte din Europa. Pentru mine Europa este unitate în diversitate şi militez pentru ambele cuvinte. Lupt pentru unitate, dar vreau să păstrez diversitatea. Nu este vorba despre o singură mărime care să se potrivească tuturor. Pentru mine, aşa ceva nu înseamnă Europa. Doar unitatea în diversitate ne va face puternici în faţa provocărilor din acest secol. Simţim acest lucru? În prea multe ţări europene, şefi de stat şi de guverne îmi lasă impresia că sunt de părere că: în regulă, putem reuşi ca Europa, dar dacă Europa nu face ca noi, am putea la fel de bine să ne descurcăm şi singuri. Cine se bucura de rezultatul referendumului din Marea Britanie? Putin! Bineînţeles că îi face plăcere. Marile corporaţii au avut păreri împărţite, dar un lucru pe care nu îl doresc sigur este ca Europa să se unească pe frontul impozitelor pentru multinaţionale. Aşa că iubesc această unitate. Eu nu simt că liderii europeni din acest moment realizează că mai presus de orice avem nevoie să acţionăm împreună. Pentru mine, Uniunea Europeană înseamnă ca noi să lucrăm împreună acum. Trebuie să facem asta într-o manieră democrată, într-un fel care nu doar că respectă majoritatea, ci şi minorităţile, trebuie să acceptăm democraţia. Iar acest lucru înseamnă că respectăm decizia majorităţii, dacă există una care să decidă. Dar trebuie să avem mereu în vedere şi minoritatea. Au fost prea multe mesaje care sunt periculoase pentru unitatea Europei. Acum un an eram încă în criza zonei euro, în special cu Grecia. Am auzit cuvinte urâte: grecii leneşi şi corupţi, de exemplu, sau germanii obsedaţi de banii lor, iar când începi să generalizezi, devine un gest naţionalist. Toţi grecii sunt la fel, toţi germanii sunt la fel, toţi polonezii sunt la fel, toţi ungurii sunt la fel. Nu, absolut deloc. Iar acum cu referendumul pentru Brexit, toţi britanicii sunt la fel. Nu, bineînţeles că nu. Dar lipsa de solidaritate reală şi apoi criza refugiaţilor, unde se poate spune, bine, Merkel a decis singură, lucru adevărat, dar cred că dacă i-ar fi întrebat pe ceilalţi, aceştia ar fi răspuns: sub nicio formă. Da, a forţat puţin lucrurile, dar votul asupra cotelor de refugiaţi a fost unul al majorităţii împotriva minorităţii. Şi când vine vorba despre o întrebare atât de delicată, nu sunt sigur că acest lucru a fost înţelept făcut în acest fel. Aş fi făcut mai degrabă o coaliţie a celor care doresc şi apoi am fi continuat să discutăm cu ţările care nu sunt de acord. Am fi încercat să avem un dialog care să ne ducă poate la mai multă unitate, în loc să spunem: "proştilor o să acceptaţi acest lucru, indiferent dacă vă convine sau nu". Acest lucru nu a fost chiar util. Vedeţi, sunt multe astfel de exemple unde este puţină grijă pentru ceea ce este nevoie ca să fie unitate, adică de dialog, concesii şi aceste lucruri mă uimesc. Este o lipsă de conducere în Europa, şi este interesat să vezi cum Merkel este văzută drept un lider natural, dar dacă vezi cum conduce de fapt Germania, nu dirijează pe faţă. Cu excepţia crizei refugiaţilor, uitaţi-vă la chestiunile nucleare. A venit la putere spunând vom continua cu centralele nucleare.

A fost accidentul de la Fukushima, ea spune, nu, le vom opri. Eu nu consider acest lucru drept decizie de lider, pentru că aţi putea spune, da, dar nu avea de unde să ştie ce se va întâmpla. Nu este adevărat, ea este fizician, deci ştie ce este puterea nucleară. Evenimentele sunt cele care modelează viziunea ei. În cazul unui lider normal, viziunea ar trebui să modeleze evenimentele. Dar, faptul că Merkel este recunoscută drept lider, spune multe despre lipsa de lideri din alte părţi. Nu îl puteţi considera pe Hollande un lider natural. Puteţi chiar să comentaţi pe moment sau să respingeţi acest lucru, dar Kaczynski arată mai multă putere ca lider decât Hollande sau Renzi, pentru că cel puţin el ştie unde vrea să ajungă. Nu sunt de acord cu el, dar cel puţin arată o direcţie.

Ce mi-ar plăcea să văd este o dezbatere despre ce direcţie să se urmeze. Europa este mai mult decât o colecţie de state membre. Cei care rămânem ar trebui să ne întoarcem la decizii interguvernamentale, cu drept de veto pentru toată lumea, acesta este cea mai bună metodă să organizăm imobilitatea. Trebuie să ne mişcăm. Trebuie să fim atenţi la cuvinte. Sunt un federal european. Ce este o federaţie? O democraţie cu mai multe niveluri, cel local, cel regional, cel naţional, cel european şi sper eu ca într-o zi chiar şi unul global, au competenţe pe anumite chestiuni.

Pentru mine, o Europă federală este una centralizată. Să spunem că vom da toată puterea centrului, adică Bruxelles-ului, este greşit. Nu asta trebuie să facem. Cu toate acestea, ce trebuie să facem, este să acţionăm împreună din Bruxelles, să nu uităm că Bruxelles înseamnă de asemenea şi 28 de guverne şi un parlament european care este ales în toate cele 28 de state. Să nu uităm niciodată că de fapt că nu vorbim despre o instituţie a Uniunii Europene care este cumva deconectată. Este produsul tuturor cetăţenilor din statele membre europene. Dar pentru mine sunt importante liniile de demarcaţie despre ceea ce trebuie să facem mai mult decât faptul că „sunt ungur şi de aceea apăr viziunea maghiară”. Pentru că este diversitate şi în Ungaria de asemenea. Deci asta trebuie să facem şi din nou, nu este vorba despre statele membre împotriva Bruxelles, ci despre noi toţi care ar trebui să găsim metode să înaintăm.

Dar lucrul care ar trebui să stea la baza acordurilor noastre ar fi faptul că da, putem fi suverani doar împreună. Şi în legătură cu acest lucru sunt îngrijorat. Pentru că de pildă, în timpul crizei din Grecia puteam să simţim din partea Germaniei "o melodie": Germania este suficient de puternică, chiar dacă restul Europei nu se simte prea bine, noi vom fi în regulă. Nu este chiar aşa. Germania este un stat care îmbătrâneşte şi încă ceva: două treimi din clienţii Germaniei sunt europeni. Ar putea spune că vor vinde Braziliei, să se uite spre economia braziliană, vom vinde Chinei, dar au vândut Chinei maşinile care acum îi permit acestei ţări să intre în compeţiţie cu Germania.

Acum China încă mai cumpără din Germania, dar pentru cât timp? Pentru Germania, cea mai puternică ţară din Europa nu există un viitor în afara Europei. Nu vor putea muta Germania în alt loc. Soarta lor este legată de a noastră, deci chiar şi cei mai puternici. De altfel, îi spun lui Kaczynski, îi spun lui Orban, soarta Poloniei şi a Ungariei este legată de cea a Europei. Polonia şi Ungaria nu vor fi suverane dacă nu sunt parte a Uniunii Europene. Cred că trebuie să rezolvăm conflictele prin negocieri, aceasta este definiţia Europei.

Am decis după al doilea război mondial că de acum vom soluţiona diferenţele politice prin dialog şi nu prin război. Lucrurile trebuie să se întâmple aşa. Dacă suntem serioși asupra păstrării democrației, atunci trebuie să luptăm în mod egal împotriva abuzurilor și breșelor în toate statele membre, și nu doar în unele. Din nou, aceasta este o condiție a unității, tratamentul egal, pentru țările mari sau mici. Când este vorba de buget, toată lumea știe că o țară mică va fi supusă unei discipline mai severe decât o țară mare, pentru că bineînțeles, o țară mare este prea mare să greșească. Acest lucru nu este corect, pentru că un cetățean belgian valorează la fel de mult ca unul francez, nu ar trebui să fie nicio diferență.

Cu toate acestea, vedem că sunt aplicate tratamente diferite și acest lucru nu este corect. Acest lucru îmi arată o lipsă de înțelegere a ceea ce înseamnă adeziunea la proiectul european. Este ceva urgent pentru că deja pierdem susținerea multor cetățeni și m-aș fi așteptat ca șefii de stat și de guverne, la Bratislava, să spună: am greșit, vom schimba direcția, dar nu s-a întâmplat așa. Au spus că acum ne vom ocupa doar de securitatea Uniunii. Serios?! Nu spun că nu este nevoie de așa ceva, dar nu sunt sigur că acest lucru îi va convinge pe cei care votează acum cu extremiștii să se îndrăgostească din nou de proiectul european.