Sari la conținut
News Alert

Misterul ceții ucigașe, rezolvat după mai bine de șase decenii

În 1952, o ceață densă și persistentă invada străzile Londrei. Era cea mai gravă poluare atmosferică din întreaga istorie europeană, dar cercetătorii au dezlegat misterul abia în zilele noastre.

Smog On The Thames

Ceață la Londra, 1952 Foto: Gulliver/GettyImages

 

E vineri, 5 decembrie 1952. Londra. O ceață densă învăluie capitala britanică. Locuitorii nu se îngrijorează, au mai văzut astfel de fenomene. Dar zilele trec și condițiile devin tot mai rele. Londra se află sub o pătură cețoasă de o amploare fără precedent, care se răspândește și se îngroașă cu o viteză uluitoare. Cerul devine efectiv negru. Vizibilitatea se reduce la câțiva metri, să conduci o mașină este imposibil. Transporturile în comun nu mai funcționează. E un lung coșmar, care durează cinci zile, în cursul cărora 150.000 de persoane sunt spitalizate. Dintre cei bolnavi, mor 4.000, potrivit primelor estimări. În total au fost de fapt 12.000, arată studii britanice recente. În majoritatea cazurilor a fost vorba de infecții ale căilor respiratorii.

Această ceață ucigașă este și astăzi considerată cel mai grav episod de poluare a aerului din istoria europeană. Dar cum se explică această catastrofă?

Piccadilly Smog

Smog la Piccadilly Circus, Londra, 6 decembrie 1952. Foto: Gulliver/GettyImages

 

Joi, 4 decembrie 1952. Un anticiclon se instalează deasupra Londrei, fără nicio boare de vânt, provocând o schimbare bruscă de temperatură. Se face groaznic de frig. Locuitorii își alimentează sobele cu cărbune pentru a se încălzi. Coșurile se pun pe fumegat.

London 2012 - UK Landmarks

Picadilly Circus, Londra, 19 martie 2012. Senin. Foto: Gulliver/Getty Images

Existau apoi centralele electrice ale Londrei, toate alimentare cu cărbune. Contribuie și ele la creșterea nivelului de poluare. Cerul, deja acoperit, se transformă într-un „big smoke” (fum uriaș).

De altfel, denumirea de „smog”, atribuită evenimentului, reprezintă îmbinarea dintre cuvintele englezești „smoke” (fum) și „fog” (ceață).

Vina aparține, deci, sobelor sau mai degrabă unei combinații toxice: cărbunele de după război, de o calitate mediocră, conținea o anumită proporție de sulf, ceea ce a sporit cantitatea de dioxid de sulf prezent în fumul degajat. Anticiclonul, care a împiedicat dispersia gazelor poluante, și temperatura scăzută, care a favorizat condensarea vaporilor de apă, au agravat situația.

Un proces chimic

Dar ce proces chimic a putut produce această ceață ucigașă? Este întrebarea pe care și-a pus-o o echipă internațională de chimiști. Studiul lor a fost publicat recent pe site-ul Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), revista care publică studiile Academiei americane de Științe.

Dacă timp de decenii cauza exactă a ceții a rămas necunoscută, cercetătorii cred că acum au depistat adevărul. Știau că sulful contribuise la crearea ceții și că particulele ce conțineau acid sulfuric aveau legătură cu decesele. Dar nimeni nu reușea să explice originea acestui acid sulfuric. Ei bine, tocmai au dezlegat acest mister. „Vinovat” este dioxidul de azot, un alt subprodus rezultat din combustia cărbunelui. În amestec cu dioxidul de sulf creează acidul sulfuric și provoacă „ceața”.

Paralela cu China
Beijing Issues Red Alert On Air Pollution For The First Time

Poluare în Beijing, 10 decembrie 2015 Foto: Gulliver/GettyImages

Aceste rezultate nu au doar un interes istoric. Ele permit totodată să se înțeleagă ce se petrece în zilele noastre în țările cu poluare. China, de pildă, care trăiește sub un smog permanent, numără 16 dintre cele mai poluate 20 de orașe ale lumii.

Poluarea aerului din China ar fi provocat 1,2 milioane de decese premature în 2010, adică aproape 40 la sută din totalul mondial al morților premature cauzate de poluare.

Prezența particulelor fine la Beijing este legată în proporție de 22 la sută de combustia cărbunelui. Potrivit unui studiu realizat de Greenpeace, publicat în 2013, poluarea generată de cele 196 de centrale pe cărbune situate la periferia capitalei chineze a provocat decesul a aproape 2.000 de locuitori ai Beijingului în 2011 și a aproape 8.000 de persoane în provincia Hebei.

Cercetătorii spun că ceea ce se produce azi în China este o ecuație similară cu cea din 1952 de la Londra. Mai mult: în afară de dioxidul de sulf și de dioxidul de azot, care provin în principal de la centralele electrice ale țării, intervine în proces și amoniacul, care rezultă din folosirea îngrășămintelor și a mașinilor.

Urbanizarea țării și creșterea industrială sunt obligatoriu de pus în cauză. Însă, spun cercetătorii, stă în puterea oamenilor să intervină. În primul rând, în procesul de formare a sulfului, ceea ce ar duce la atenuarea smogului. Pentru aceasta, e nevoie de reducerea emisiilor de oxid de azot și de amoniac.

„Credem că am rezolvat misterul ceții din Londra și, în consecință, îi oferim Chinei cheile în privința modalității de a-și îmbunătăți calitatea aerului”, conchid specialiștii. „Rezultatele noastre subliniază necesitatea înțelegerii chimiei în elaborarea unor politici eficiente de atenuare a poluării”, punctează cercetătorii.

(sursa: ouest-france.fr)