Podcast Cosmin Prelipceanu: Merkel iese din scenă. Cine a determinat criza gazelor și cum arată confruntarea finală dintre Cîţu şi Orban

          

          

Bun venit la Digi Context! Un podcast digi24.ro despre cele mai importante evenimente ale săptămânii văzute dintr-o pespectivă diferintă de cea de la ştiri. Mai multe informaţii şi ceva mai mult recul, ca să vedeţi mai limpede întâmplările care domină actualitatea. Sunt Cosmin Prelipceanu.

În această ediţie ... despre congresul PNL – actul final al confruntării de putere dintre Florin Cîţu şi Ludovic Orban. * Ce se întâmplă cu preţul gazului, în creştere peste tot în Europa – o criză a trecerii la sursele regenerabile sau pur şi simplu un şantaj Gazprom? * Şi ... Angela Merkel iese din scenă. Duminică, pe 26 septembrie, germanii merg la urne ca să aleagă cel de-al 20-lea Bunderstag. Va fi pentru prima oară după al II-lea Război Mondial când cancelarul în exerciţiu nu participă la alegeri. Angela Dorothea Merkel – Mutti, cum îi spun germanii - din 2005 încoace cancelarul celei mai mari puteri economice a Europei, liderul de facto al Uniunii Europene şi cea mai puternică femeie de pe planetă, nu mai participă la alegeri. A transformat o ţară şi un continent. A schimbat o generaţie. Despre moştenirea Angelei Merkel în această ediţie Digi Context.

5.000 de oameni veniţi din toate colţurile României se vor înghesui sâmbătă, pe 25 septembrie, la Romexpo, la cupolă. Adică în pavilionul central al târgului expoziţional din Bucureşti, în aşa fel încât votul pentru un nou şef PNL să fie în acord cu regulile pandemiei. Invitaţi şi delegaţi, toţi vor trebui să arate certificatul verde european. Dacă unii nu îl vor avea, vor fi nevoiţi să facă testul covid pe loc, într-un cort, la intrare.

Pentru viaţa de partid, o astfel de întâlnire, în grup extins, aproape toată lumea cu toată lumea, este un moment rar şi foarte preţuit. Activul de partid are ocazia să simtă în mod direct că participă la luarea deciziilor. Se simte băgat în seamă şi important. Liderii de la Bucureşti i-au vizitat prin filiale, în campania electorală, dar de data asta, în acelaşi loc vor fi oameni din toată România. Se pune ţara la cale, se alege noul lider. Oamenii se văd ochi în ochi. Se confruntă ideile, se schimbă părerile şi ... poate chiar intenţia de vot.

Va fi un congres special, sub auspicii diferite de tot s-a întâmplat până acum. Iar activiştii vor simţi asta chiar de la intrare. Certificat pentru acces, teste şi mai ales măşti. Toată ţara va fi cu ochii pe acest eveniment. Oameni care se simt mai liberi să nu respecte ragulile prin locurile lor ascunse de prin ţară, vor afla forţat că la centru, sub lumina reflectoarelor şi cu o armata de ziarişti gata să prindă orice abatere, nu îşi pot permite să lase masca sub nas.

Şi totuşi, nu organizarea unei serbări de partid în mijlocul pandemiei dă forţa de atracţie a evenimentului de la Romexpo. Oricât de mulţi participanţi ar fi şi oricât de complicat le va fi să-şi ţină măştile pe faţă ore în şir. Iar liberalii ştiu foarte bine asta. Toată lumea vrea să ştie cum se va termina disputa aceasta cu mare degajare de energie dintre Florin Cîţu şi Ludovic Orban. Un război în toată regula, care a pus România între paranteze, care a blocat guvernarea şi a distrus coaliţia. Aproape că războiul fratricid al liberalilor a dezechilibrat ţara mai puternic decât alegerile generale de anul trecut, alegerile cu competiţie reală între partide diferite. În care politicienii scot toate armele şi le îndreaptă către adversari. Liberalii au reuşit să scoată armele unii impotriva altora şi, absolut remarcabil, în ultimele zile disputa a ajuns şi acolo pe unde nu trecuse încă. Pe final de campanie, când se dau loviturile forte, Ludovic Orban a ţinut să arate că, de fapt, disputa este între el şi preşedinte. Preşedintele republicii, care, culmea, este tot liberal.

Acum două săptămâni, Ludovic Orban a dezvăluit că ar fi avut o înţelegere cu Florin Cîţu. Să stea cuminte, să nu-l pună în dificultate, să nu candideze. În schimb, Florin Cîţu ar fi rămas premier şi apoi ar fi mers la BNR, chiar guvernator în locul lui Mugur Isărescu. Dar, deziluzie pentru Ludovic Orban, Florin Cîţu a încălcat înţelegerea. Vinovatul şefului PNL aici este chiar preşedintele, pe care nu l-a numit, dar a dat suficiente indicii care să facă legătura pe care şi-a dorit-o Ludovic Orban. Ce a urmat a fost şi mai interesant.

Miercuri, din Statele Unite, preşedintele Klaus Iohannis şi-a declarat susţinerea pentru Florin Cîţu şi şi-a exprimat nedumerirea pentru conduita lui Ludovic Orban. „Cine să-i mai înţeleagă reacţiile lui Ludovic”, s-a întrebat retoric Klaus Iohannis. Deşi citat de Agerpres şi preluat de toată presa, citatul a fost negat de Ludovic Orban. Nu este adevărat, preşedintele nu a spus asta, a declarat el. Cu câteva zile înainte de marea confruntare, candidatul Ludovic Orban neagă realitatea.

Aşa cum Ludovic Orban nu reuşeşte să se clarifice în legătură cu relaţia cu preşedintele Klaus Iohannis, Florin Cîţu nu reuşeşte să facă pace cu ideea de a continua parteneriatul cu USR-PLUS. Declaraţiile lui sunt contradictorii, oscilează între „nu-i roagă nimeni să vină la guvernare” şi să vină să vorbim, orice se poate discuta. De aici întrebarea multora: ce urmează după congres? Va fi refăcută coaliţia şi va continua guvernarea? Stabil şi în sfârşit vor începe reformele? Sau PNL se va arunca în braţele PSD, cu un guvern minoritar, tremurat de spaime şi instabil până la blocarea ţării?

Privită aşa, alegerea delegaţilor de la congresul PNL este imposibilă. Şi totuşi ... Să renunţe la Klaus Iohannis, liberalul cu cea mai înaltă performanţă politică din istoria partidului? Cel mai bun produs PNL. Şi pentru ce? Pentru o nouă aventură?

Congresul PNL va fi urmărit de jurnalistii noştri. Relatările lor, pe digi24.ro

Imediat la Digi Context ... un biograf al cancelarului german povesteşte că la începutul carierei, pentru mulţi ani, Angela Merkel a fost subestimată de toată lumea: adversari şi susţinători deopotrivă nu şi-au închipuit că această femeie din est poate intra în jocul puterii. Când şi-au dat seama, a fost prea târziu pentru ei. Despre moştenirea Angelei Merkel şi primele alegeri germane fără ea după aproape două decenii, imediat la Digi Context.

Acum ... Preţul gazului explodează peste tot în Europa. Şi trage după el preţul electricităţii. În ultimele două săptămâni, curentul electric s-a scumpit în Germania şi Franţa cu 40%. Guvernele sar ca arse şi încearcă să îi ajute pe cosumatori. Spania renunţă la o parte din taxe şi subvenţionează masiv facturile cetăţenilor obişnuiţi. Dar cea mai gravă situaţie pare să fie în Marea Britanie. Distribuitorii britanici au contracte fixate la preţurile de acum un an, care erau cu mult mai mici şi acum sunt nevoiţi să cumpere curent electric la preţuri care s-au mărit şi cu 250 la sută. În ultimele zile, doi mari distribuitori britanici au anunţat că nu mai pot suporta diferenţa de preţ şi vor intra în faliment.

Este furtuna perfectă a gazului, spun traderii, care aseamănă ce se întâmplă pe piaţa energetică a Europei cu crahul financiar din 2008 – 2009. Este ca şi cum am asista la o criză financiară pe piaţa energiei, spun ei. Ce s-a întâmplat?

După un an 2020 foarte complicat, blocat de pandemie, economiile europene şi-au revenit rând pe rând. Cererea a început să crească dintr-o dată, iar distribuitorii nu putut ţine pasul. Majoritatea ţărilor europene, deci, au consumat din rezerve. Ce a urmat a pus capac. Jumătate din gazul Uniunii Europene vine din Rusia şi Norvegia. Ruşii s-au confruntat cu un incendiu masiv la o fabrică de prelucrare a gazului în Siberia. Iar norvegienii s-au apucat de reparaţii de întreţinere şi modernizare a reţelei de distribuţie într-o pandemie despre care au crezut că va dura suficient de mult ca să lucreze pe îndelete şi să apuce să termine până când se va încheia. Doar că s-a întâmplat exact pe dos.

În plus, Uniunea Europeană nu este chiar atât de verde pe cât îi place să creadă. Este lider mondial în tehnologiile inteligente de producere şi stocare a energiei, dar totuşi nu este atât de avansată încât să facă faţă distorsiunilor de aprovizionare. Pentru a rezista în faţa şocurilor produse de oscilaţiile masive ale cererii şi ofertei este nevoie de rezerve tampon, gata de folosit pentru a nu opri producţia. Iar Uniunea nu le are. Proaspăt ieşiţi din Uniunea Europeană, britanicii au fost nevoiţi să oprească fabrici de îngrăşăminte chimice din cauza lipsei gazului. În plus, deşi Comisia Europeană a stabilit obiective clare pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon, aceeaşi Uniune Europeană continuă să investească în reţelele de gaz, principalul combustibil pentru încălzit locuinţele în toate statele membre.

Cu rezervele goale înainte de iarnă, ca medie, rezervele de gaz din Uniunea Europeană sunt pline 3 sferturi, cel mai scăzut nivel din ultimii 10 ani, europenii le-au cerut ruşilor o suplimentare a livrărilor. Ruşii au refuzat. Vă dăm gaz în conformitate cu contractele semnate, au zis ei. Insuficient. Uniunea Europeană are nevoie de gaz atât pentru consumul curent cât şi pentru a umple înapoi rezervoarele pentru zile negre.

Gazprom şantajează Europa, susţin 40 de eurodeputaţi, printre care şi 6 români. Pentru că prin refuzul de a participa la umplerea rezervelor, de fapt ruşii ţin artifical oferta sub cerere. Iar asta are o mare influenţă asupra preţului. Cu alte cuvinte, susţin europarlamentarii care au sesizat Comisia Europeană, ruşii nu dau curs comenzilor suplimetare, nu îndestulează piaţa pentru a controla preţul. Este cerere mare şi ofertă mică, automat preţul creşte, ruşii încasează mai mult. Şi nu doar la bani îşi freacă ruşii mâinile fericiţi. Prin această criză a gazului, Rusia vrea să demonstreze Europei cât de importantă este conducta Nord Stream 2, prin care poate fi pompat de două ori mai mult gaz către nordul continentului, pe dedesubtul Mării Baltice. O demonstraţie pe care ruşii ţin cu tot dinadinsul să o facă după nenumărate critici şi voturi de blam din partea Occidentului în legătură cu acest proiect dus la bun sfârşit datorită parteneriatului ruso-german.

În fine, să spunem că cei 40 de europarlamentari care au sesizat Comisia vor ca manipularea pieţei să fie dovedită iar Gazprom să fie amendată pentru încălcarea regulilor pieţei libere din uniune. Toate bune şi frumoase, doar că nicio astfel de sancţiune nu va putea forţa Rusia să mărească livrările de gaz. Iar problema crizei acolo rămâne.

Într-o cameră plină cu bărbaţi în costume negre, între ei, în poziţie centrală, o vedem pe Angela Merkel. Este o pată de culoare. Este îmbracată cu un taior bleu – gri, cu croială militară, închis până la gât ca un veston. Doamna se sprijină pe ambele mâini, pe care şi le-a pus ca pe nişte ancore grele pe masă. Astfel fixată, Angela Merkel se apleacă în faţă şi îl priveşte fix în ochi pe Donald Trump. Din poziţia corpului ei înţelegem că are ceva de împărţit cu preşedintele american, care adoptă o poziţie de apărare. Este aşezat pe scaun. Se uită în sus către Angela Merkel şi îşi ţine mâinile încrucişate pe piept în cea mai evidentă poziţie de apărare. Ce sare în ochi este că între atâţia bărbaţi, singura femeie - Angela Merkel - este cea care îl confruntă pe Donald Trump. Ceilalţi stau şi se uită ... Este 9 iunie 2018 şi fotografie de pomină la care ne uităm a fost făcută la G7, în Canada, la una dintre sesiunile de lucru. Ştim din istorie deja că Donald Trump a intrat la acele lucrări cu propunerea ca Rusia, care deşi invadase şi anexase Crimeea, ar fi trebuit totuşi să fie primită la masa celor mai puternice şi bogate naţiuni ale lumii. Angela Merkel l-a confruntat. Şi a câştigat.

Acum, Angela Merkel se retrage. Nu mai participă la alegeri, iar partidul ei – CDU – Uniunea Creştin Democrată – nu mai este prima opţiune a germanilor. Unii spun că este chiar posibil ca CDU nici să nu mai intre la guvernare. Coaliţia va fi negociată de primul clasat. Sondajele spun că va fi vorba despre social-democraţi. Doar că niciunul dintre candidaţi nu este o revelaţie. Şi asta asta ca să folosim un eufemism. Sunt de-a dreptul plictisitori şi lipsiţi de carismă.

Dar cine îşi mai aminteşte cum era Angela Merkel acum 16 ani? Atât de firavă şi neconvingătoare încât Gerhard Schroeder, care părăsea cancelaria federală pentru că partidul lui – SPD pierdea atunci alegerile la un procent distanţă de primul clasat, CDU-l doamnei Merkel, le spunea ziariştilor că trebuie să-l creadă pe cuvânt: doamna Merkel nu va fi în stare să îi convingă pe social-democraţi să intre la guvernare cu ea. Ce a făcut doamna Merkel? I-a convins şi a format marea coaliţie, dreapta – stânga, cu care a condus stabil Germania. Cu abilitatea ei de a obţine consens acolo unde el pare imposibil, doamna a trecut cu bine Germania prin toate crizele care au venit. Dintre toate, criza financiară din 2008 – 2009 şi faptul că Germania a rămas neatinsă, de parcă nici n-ar fi existat, a lăsat lumea cu gura căscată. Nemţii de rând i-au spus familiar Mutti, Mami. Şi numai Otto von Bismark şi Helmuth Kohl au stat în funcţie mai mult decât Angela Merkel.

Unul dintre biografii doamnei cancelar a declarat pentru CNN că multe dintre abilităţile sale excepţionale vin anii tinereţii, în RDG, în comunism. Pentru că atunci era nevoită să îşi ascundă adevăratele opinii, să nu spună nimic. Este o persoană foarte tăcută. Şi răbdătoare.

Doar că abilitatea ei de a obtine consens, care a adus stabilitate, atât Germaniei cât şi Uniunii Europene, nu îi mai ajută pe nemţi acum. În stil german, ce se va întâmpla după alegerile de duminică înseamnă că cea mai mare ţară a Uniunii Europene o va apuca pe calea Jamaica, Kenya sau Mickey Mouse. Numele simpatice şi aparent fără legătură cu politica sunt coaliţiile care s-ar putea forma prin combinarea culorilor partidelor din cursa electorală. Coaliţia Jamaica, Kenya sau Mickey Mouse, una din trei, va fi cea care va da guvernul care îi va succeda doamnei Merkel.

Digi Context la final. Atât pentru această ediţie. Nu uitaţi, analizele şi explicaţiile noastre sunt pe digi24.ro Pe data viitoare. Cu bine.