Sari la conținut

Pașaport diplomatic. De ce este Marocul atât de implicat în lupta cu schimbările climatice

„Știți ce emisie are România în efectul de seră? 0,3%. Cehia, 0,3%. Maroc, 0,2%. Este nimic. Noi nu poluăm, dar suferim. Probabil suferiți de inundații, la fel și noi. Noi ducem lipsă se apă. Dacă asta nu este schimbare climatică, atunci ce este? Trebuie deci să lucrăm împreună”. Declaraţia a fost făcută de profesorul marocan Khalid Riffi Temsamani, în interviul acordat Cristinei Cileacu.

Efectele pe care schimbările climatice le au deja asupra planetei şi a locuitorilor ei, adică asupra noastră, sunt tot mai evidente. Chiar dacă avertismentele oamenilor de ştiinţă au fost făcute de foarte mult timp, abia de curând liderii mondiali au început să ia măsuri. Anul trecut a fost unul esenţial pentru acest domeniu. 195 de ţări au semnat acordul de la Paris, care îşi propune să limiteze creşterea temperaturii globale sub 2 grade Celsius.

Cristina Cileacu: Aş vrea să vă întreb mai întâi despre Acordul de la Paris despre schimbările climatice, va fi în curând un an de când a fost semnat. Ce s-a întâmplat între timp?

Khalid Riffi Temsamani: Ce s-a întâmplat de la ultima întâlnire de la Paris, unde am ajuns într-un fel la un acord internaţional, este adevărat nu a fost pentru prima oară, dar a fost un acord universal pentru că s-au rezolvat multe probleme de la ultima conferinţă de mediu de la Lima. De-a lungul anilor, subsidiarele UNFCC, secretariatul consiliului care se ocupă de schimbările climatice, au lucrat zilnic pentru a pregăti un număr de decizii care trebuie discutate şi aprobate la conferinţa de la Marrakesh, sperăm că vor fi aprobate. Pe de altă parte, una dintre deciziile acordului de la Paris a fost să nominalizeze sau să desemneze doi campioni pentru chestiunile care ţin de schimbările climatice. Cei doi sunt ambasadorul Franţei la Viena şi ministrul de mediu din Maroc. Aceşti doi campioni au lucrat din greu tot anul să pregătească un proiect de agendă globală de acţiune. Această agendă globală, după ce au fost consultări cu ţări diferite şi diferite organizaţii, are rolul de a creşte acţiunile pe care le au de făcut partenerii care nu reprezintă ţări. De aceea, rolul acestori doi aşa-numiţi campioni este să crească implicarea şi capabilităţile din partea altor parteneri, precum societatea civilă, sectorul privat, academia, oraşele, comunităţile şi teritoriile. Toţi trebuie să se implice în aceste acţiuni de protejare a climei pentru a creşte şansele tuturor de a atinge ţintele acordului de la Paris.

Cristina Cileacu: De ce este ţara dumneavoastră atât de implicată? Ce este mai exact COP, dacă puteţi explica publicului din România.

Khalid Riffi Temsamani: COP este conferinţa membrilor Convenţiei pentru Schimbările Climatice. Subiectele care sunt pe agenda pentru 2017 şi 2018 trebuie discutate la Marrakesh. Maroc este implicat în aceste chestiuni din mai multe motive. În primul rând, faptul că Maroc a organizat deja o altă conferinţă COP, în 2001, care a reprezentat implementarea protocolului de la Kyoto. Iar acum avem noua conferinţă care este pentru implementarea Acordului de la Paris. Dacă este o coincidenţă sau nu...cine ştie. Ştiţi, când spunem implementarea acordului de la Paris, oamenii trebuie să înţeleagă că nu totul este uşor de implementat. Sunt 29 de articole în acest acord, unele dintre ele sunt foarte importante. Maroc este una dintre ţările africane care suferă mult din cauza schimbărilor climatice, în special în termenii de adaptare şi flexibilitate la schimbările de mediu. Avem o responsabilitate mare să vorbim nu doar în numele Maroc, dar şi a ţărilor africane, să apărăm interesul ţărilor africane şi a ţărilor în curs de dezvoltare, membre ale grupului G77 plus China, grupului Ţărilor Africane şi grupul Ţărilor Arabe. Deci Maroc suferă din cauza schimbărilor climatice, dar face mult pentru dezvoltarea sustenabilă a politicilor interne, strategiilor şi programelor. Ca să preluăm controlul în acest sens, înseamnă că trebuie să avem un număr de priorităţi.

Când greşesc cei bogaţi, de regulă plătesc tot cei săraci. Statele mai puţin dezvoltate suferă din cauza poluării provocate de ţările industrializate care au contribuit la starea actuală de boală a planetei. Estul lumii şi Africa sunt zonele cele mai afectate de efectele schimbărilor climatice. Sărăcia de aici împiedică lupta de calitate împotriva încălzirii globale. Regatul Maroc şi-a asumat un rol general pentru întregul continent: vrea să se asigure că toţi africanii vor beneficia de ajutor ca să facă faţă provocărilor.

Khalid Riffi Temsamani: Prioritățile pentru președinția Marocului sunt în primul rând finanțarea, finanțarea climei. Voi explica mai târziu ce înseamnă asta. Apoi, construirea capacităților. Este un pachet foarte important, ca urmare a acordului de la Paris, pe care președinția Marocului vrea să îl pună printre primele priorităţi. Iar a treia prioritate este transferul tehnologiei. Aceste trei priorități sau trei pachete pe care le vom discuta la Marrakesh vor face parte din acordul de la Paris pentru a rezolva problemele atenuării efectului de seră, și să rezolve chestiunilor adaptării și rezistenței la schimbările climatice. Pentru că fără finanțare, fără construcția capacităților, fără transferul de tehnologie nu poți respecta acordul de la Paris. Deci punem aceste trei elemente în fruntea priorităților. Angajamentele de la Paris erau să atingă 100 miliarde de dolari drept fonduri pentru țările în curs de dezvoltare până în 2020, ca să se atingă scopurile pe planul adaptării și atenuării. Au fost întrebări despre aceste 100 de miliarde dolari dar acum două zile un grup format din Marea Britanie și Australia au publicat un raport în care se arată că cele 100 de miliarde se vor strânge până în 2020. Este un semn foarte bun pentru noi, ritmul în care țările ratifică acordul de la Paris crește în fiecare zi. Aceasta înseamnă că suntem pe un drum bun, mai ales dacă și SUA și China vor ratifica acordul. Asta înseamnă că acum suntem pe drumul cel bun, finanțarea se va realiza, este ceva ce toată lumea vrea să eficientizeze, deci tot ce putem face este să începem lucrul. Iar munca va începe la Marrakesh. În privința construcției capacităților, Maroc preia conducerea, mai ales într-o inițiativă importantă numită inițiativa 4C. 4C înseamnă centrul de competențe pentru schimbarea climatică. Deci această inițiativă 4C a fost un proiect intern sprijinit de GIZ din Germania și guvernul marocan pentru construcția de capacități în teritorii și guvernul centra. Dar după un meeting la New York, când ministrul nostru de externe și ministrul mediului erau într-o întâlnire pentru a discuta chestiunea construcției capacităților, când au auzit experiența Marocului, multe țări africane au venit la guvernul Marocului să ceară ajutor în construcția capacităților. Prin acest proiect 4C vom avea acţiuni în Maroc, la Rabat și vom încheia acorduri cu alte rețele similare din lume pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să-și construiască capacitățile.

Cristina Cileacu: Acestea sună foarte frumos, foarte încurajator, dar chiar credeți că se poate implementa? Adică va lua un timp foarte lung. În acest timp se va produce multă poluare.

Khalid Riffi Temsamani: Ca să construiești capacitățile este nevoie de timp?

Cristina Cileacu: Nu este vorba de capacități, vorbeați mai devreme despre finanțarea țărilor în curs de dezvoltare.

Khalid Riffi Temsamani: Aceste 100 de miliarde dolari se vor aduna până în 2020. Dar din 2015 am ajuns acum cam la 60 de miliarde dolari. Ei ne stau deja la dispoziție. Acesta este un aspect. Dar acestea sunt fonduri din sectorul public și privat și din acorduri bilaterale. Dar fondurile pentru climat verde, controlate de cea mai importantă autoritate sub UNFCC are la dispoziție 10 miliarde dolari. Pentru ce? Ca să construiască capacități, să pregătească țările să-și implementeze planurile naționale de adaptare. Pentru că una din hotărârile acordului de la Paris sunt planurile naţionale individuale, deci fiecare țară trebuie să-și elaboreze un plan național de adaptare. Planul nostru este în grafic, deci va fi prezentat în Marrakech, dar multe alte țări africane nu sunt pregătite pentru aceasta. Acest lucru cere timp, bani, și trebuie să ai experiență. Marocul vrea să joace acest rol: să ajute țările prietene din Africa să își construiască capacitățile. Deci ei vin la Rabat sau experții noștri merg la ei, construiesc capacitățile într-o săptămână și sunt gata să demareze proiectele. Deci este foarte important pentru noi. Pentru că fără capacități nu poți implementa acordul de la Paris.

Ce se va întâmpla însă cu restul statelor mai puţin dezvoltate din lume? Este foarte multă treabă de făcut, priorităţile par mereu altele şi condiţiile generale nu sunt tocmai prielnice pentru investiţiile în protecţia mediului.

Cristina Cileacu: Şi cine va juca rolul la nivel global pe care Marocul îl joacă pentru Africa? Țările sărace suferă cel mai mult de pe urma poluării și a noxelor eliberate de țările occidentale în timp.

Khalid Riffi Temsamani: Fiecare zonă va juca rolul ei, dar vor fi conecatate la un singur hub. Deci sperăm că vom avea un hub cel puțin pentru acest continent, Africa, un hub în Maroc și sunt alte rețele în toată lumea. Deci acesta este un aspect. Dar un alt aspect pe care vreau să-l menționez, este transferul de tehnologie. Este foarte important. Când se vorbește despre transferul de tehnologie, ar trebui să îl privim din două unghiuri: nord-sud sau sud-nord. Tindem să uităm prea des ceea ce făceau bunicii noștri, să abordăm shimbările climatice, lipsa de apă, căldură sau frigul dintr-o clădire, scăderea recoltelor în agricultură etc. Există aceste cunoştinţe ancestrale, tradițiile ancestrale, dar acestea se uită și se apelează la tehnologii noi. Noi vrem să readucem aceste cunoştinţe, să încercăm să le refolosim și poate să le împărțim cu cei din nord. Și poate ei vor împărți cu noi să zicem tehnologia celulelor fotovoltaice. Sperăm că prețurile vor descrește, ceea ce ar fi bine pentru noi, deci noi vom putea implementa mai bine această nouă tehnologie, și să avem acces la electricitate. Știți că în Africa 600 milioane de oameni nu au acces la electricitate? Este foarte important. Deci acești oameni au nevoie de electricitate. Asta e una. Știți că în Africa 12% din venituri provin din agricultură? Dar agricultura suferă în acest moment din cauza lipsei de apă, a îngrășămintelor chimice, a carbonului, a azotului din sol, dispărute la fel din cauza schimbărilor climatice, și asta înseamnă că deja este o problemă de securitate alimentară, și când vorbești despre politica de securitate a alimentelor, imediat ne gândim la imigrarea climatică. Imigrarea climatică din zonele rurale în cele urbane, dar chiar și dincolo de frontiere, Europa etc. Este aşadar o chestiune globală și nu doar țările trebuie să rezolve această problemă, ci într-un mod integrat, cu toții. Ca să ne întoarcem la tehnologie, dacă vrem cu adevărat să avem o balanţă climatică, țările nordice care au tehnologia nu ar trebuie să o vândă țărilor din sud. Ar trebui doar să o dea țărilor din sud și apoi pot să vină cu ingineri, tehnologi, să o facă să meargă, și dacă au un câștig, să fie al lor. Dar de ce să îl vândă țărilor sărace? Este o nouă abordare. Eu nu sunt economist, dar economiștii spun că poate este mai bine să nu vândă.

Cristina Cileacu: Credeți că va merge? Că cineva care investește în tehnologie va face cadouri prin lume țărilor sărace?

Khalid Riffi Temsamani: Am o soluție pentru asta. Există fondul pentru climat verde de exemplu, și alte surse de finanțare, toate acestea există ca să îi ajute pe săraci. Ca să ajute oamenii să se adapteze, să reziste la schimbările de climă. Pot să cumpere aceste tehnologii și să le dea gratis acestor țări. Și să găsească alte soluții să profite din toate aceste sisteme, tot acest proces. Asta am vrut să spun.

Cristina Cileacu: Sună cam utopic, dar să fim optimiști.

Khalid Riffi Temsamani: Eu sunt foarte optimist în chestiunea schimbării climatice.

Când principala preocupare a populaţiilor sărace este grija pentru subzistenţă, pare dificil să faci oamenii să înţeleagă că, dacă nu au grijă de lumea în care trăiesc problemele lor vor deveni şi mai apăsătoare.

Cristina Cileacu: Care este situația cu educația, pentru că este la fel un factor important pentru prevenirea schimbării climatice. Dar din nou, există mulți oameni analfabeți în toată lumea, nu doar în Africa, și în Europa, deci cum putem ajuta acești oameni să afecteze mai puțin schimbarea climatică?

Khalid Riffi Temsamani: Există două abordări sau două feluri de a trata această problemă. Prima este ceea ce spuneam mai devreme, agenda acțiunii climatice, care prevede o informare mai bună, educație și capacitate de acțiune pentru organizaţii neguvernamentale: societatea civilă, școli, universități. Este una din modalități. În Maroc facem deja acest lucru, deja de 15-20 de ani. În programa școlară și la universități există module de educație de mediu, dezvoltare sustenabilă etc. Din acest punct de vedere cred că în Maroc facem o treabă bună, dar putem și mai mult. Al doilea lucru: în acordul de la Paris există un pachet pentru construcția capacităților.

Cristina Cileacu: Sunteți în România acum, veniți din Praga, care este scopul misiunii dumneavoastră?

Khalid Riffi Temsamani: Scopul misiunii mele este să mobilizez şi să sprijin ambasadele noastre din lume, să explice mai bine oamenilor care este scopul COP22, care sunt prioritățile președinției marocane, care sunt cele mai importante subiecte de dezbatere și să obținem sprijinul altor țări pentru a ajuta Marocul să reușească în această misiune. Este o misiune foarte importantă, vrem să fie un succes, vrem să mergem dincolo de Marrakesh cu implementarea acestui acord. Trebuie să știți că în cursul celor două săptămâni COP, o săptămână este pentru negocieri, dar vor fi și niveluri de discuții la nivel de miniștri pentru agenda de acțiune climatică și unul din segmentele importante are loc doar o dată la doi ani. Ultima a fost la Lima, acum este la Marrakesh, este un segment la nivel înalt pentru finanțatori. Practic sursele pentru toate acest acorduri vor fi discutate și poate aprobate în Marrakesh. Și vrem să adoptăm și următoarea agendă, miliardele de dolari pe care le alocăm acordului de la Paris din care cel puțin 50% sunt destinate adaptării. Pentru că statele în curs de dezvoltare, africane, non-africane suferă de incapacitatea de adaptare. Nu a rezistenței. Știți ce emisie are România în efectul de seră? 0,3%. Cehia, 0,3%. Maroc, 0,2%. Este nimic. Deci noi nu poluăm, dar suferim. Probabil suferiți de inundații, la fel și noi. Noi avem lipsă se apă. Știți, în Maroc poate la finele secolului 20, accesul la apă pe cap de locuitor era de cca 1000 mc pe an. Acum 10 ani eram la 750 mc pe an. Acum, poate atingem 500 mc. În Iordania de exemplu cifra este de 170 mc pe an. Au apă doar două zile pe săptămână. Dacă asta nu e schimbare climatică, atunci ce e? Deci noi suferim din cauza asta și ceea ce trebuie să facem este să lucrăm împreună.

Pe aceeași temă