Copiii care au fost expuși restricțiilor privind consumul de zahăr în primele 1.000 de zile de viață, de la concepție până la vârsta de doi ani, au prezentat, la maturitate, un risc semnificativ mai mic de a dezvolta mai multe forme de cancer, potrivit unui studiu publicat în revista PNAS. Cercetătorii au constatat și că aceștia aveau telomeri mai lungi, asociați cu o îmbătrânire biologică mai lentă, precum și obiceiuri alimentare mai sănătoase menținute timp de decenii, relatează Science Alert.
În ianuarie 1940, confruntat cu riscul unor penurii alimentare grave provocate de atacurile germane asupra navelor care transportau importuri, Regatul Unit a introdus raționalizarea strictă a alimentelor. Printre produsele pe care populația le putea cumpăra doar în cantități limitate se număra și zahărul.
Efectele acestei măsuri asupra copiilor născuți în perioada raționalizării par să fi continuat mult după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, influențând sănătatea unei întregi generații.
Un „experiment natural” creat de încheierea raționalizării
Economiștii din domeniul sănătății Chen Zhu, de la Universitatea Agricolă din China, și Weilong Zhang, de la Universitatea Cambridge, au analizat datele medicale a 64.761 de persoane născute în Regatul Unit între 1951 și 1956, informațiile fiind preluate din studiul UK Biobank.
Raționalizarea zahărului s-a încheiat brusc în septembrie 1953, iar consumul mediu s-a dublat rapid după ridicarea restricțiilor. Cercetătorii au putut astfel să compare starea de sănătate la maturitate a copiilor care și-au petrecut primele 1.000 de zile de viață – perioada cuprinsă între concepție și vârsta de doi ani – sub regimul raționalizării cu cea a copiilor născuți imediat după eliminarea limitelor.
De asemenea, autorii au comparat persoanele expuse mai mult timp restricțiilor cu cele născute cu puțin timp înainte ca raționalizarea să fie eliminată.
Studii anterioare bazate pe același context istoric au arătat că persoanele expuse restricțiilor privind zahărul în primii ani de viață prezintă un risc mai mic de boli cronice și de Alzheimer și beneficiază de o sănătate cardiovasculară mai bună.
Riscul de cancer hepatic, redus cu 69%
Noul studiu s-a concentrat asupra riscului de cancer și a identificat diferențe importante între cele două grupuri.
Comparativ cu persoanele care nu au fost expuse raționalizării, cele al căror consum de zahăr a fost limitat în primele 1.000 de zile de viață au prezentat, la maturitate, un risc cu 69% mai mic de cancer hepatic.
De asemenea, cercetătorii au observat o incidență mai redusă a cancerului de prostată, cu 52%, a cancerului pulmonar, cu 41%, a cancerului rectal, cu 40%, și a cancerului de sân, cu 36%.
Persoanele expuse restricțiilor aveau și telomeri mai lungi. Telomerii sunt structuri aflate la capetele cromozomilor, care protejează materialul genetic și sunt asociate cu longevitatea. Potrivit cercetătorilor, diferența observată ar corespunde unui nivel de îmbătrânire biologică mai redus cu aproximativ 2,2 ani, ceea ce sugerează că aceste persoane au îmbătrânit mai lent și s-au bucurat de o stare generală de sănătate mai bună.
Preferințele alimentare formate devreme s-au păstrat timp de decenii
Studiul indică și faptul că expunerea timpurie la o alimentație cu mai puțin zahăr ar fi influențat obiceiurile alimentare pe termen lung.
„Persoanele din generațiile supuse raționalizării consumă mai puțin zahăr, mănâncă porții mai mici și au o alimentație mai sănătoasă și mai diversificată la cinci decenii după încheierea politicii”, au scris cercetătorii.
Autorii nu pot stabili cu certitudine de ce aceste obiceiuri s-au menținut, însă propun două explicații. Prima este biologică: alimentația din primii ani de viață ar putea influența dezvoltarea metabolismului, a organelor și a sistemului imunitar. A doua este comportamentală: nivelul de dulceață la care oamenii sunt expuși foarte devreme le-ar putea modela preferințele alimentare pentru o perioadă îndelungată.
Studiul este unul observațional, astfel că nu poate demonstra definitiv o relație directă de cauzalitate. Cercetătorii susțin însă că încheierea bruscă a raționalizării, care a împărțit participanții în două grupuri distincte, a creat condiții asemănătoare unui experiment și oferă indicii privind o posibilă legătură cauzală între consumul de zahăr din primii ani de viață și riscul de cancer la maturitate.
În timpul războiului, o generație de copii a fost nevoită să consume cantități de zahăr comparabile cu nivelurile recomandate în prezent de Organizația Mondială a Sănătății. La maturitate, acești copii s-au dovedit, în medie, mai sănătoși decât cei care nu au fost expuși restricțiilor.
Editor : Ș.A.
