(Lucian Mândruță)
Mascații au fost în seara asta la mama Luizei, încercând să execute un mandat al procurorilor: să o ducă să îi recolteze probe ADN.
N-a vrut. Nici ea. Nici bunicul. Scandal. Un citat mi-a sărit în ochi, pe o televiziune:
Bunicul: “vor să ascundă adevărul!”.
Stai, cum? Procurorii vor probe ADN pentru a încerca o nouă identificare, iar bunicul spune o asemenea enormitate? Și mama refuză?
De ce?
De ce nu ar vrea o mama a cărei fiică a dispărut să facă TOT CE POATE să ajute ancheta?
Din păcate, explicația e la fel de tristă ca moartea fetei.
Femeia e și ea prizonieră. Într-o închisoare care o ucide în fiecare zi, puțin câte puțin.
E prizoniera unor analiști tv și a unor păreristi interesați ca acest scandal să nu se termine prea curând.
E prizoniera unor zone subterane, interesate politic, care continuă campania anti-justiție și anti-procurori, sub o altă formă, mai subtilă.
Mama nu cred că are nicio vină. Mai ales dacă televizorul stă deschis pe un singur canal, unde "analiștii" aruncă la fiecare oră teorii ale conspirației în care statul român e mai ticălos și mai ucigaș decât chiar Dincă suspectul…
Da, Dincă e doar suspect la televizor.
Procurorii și anchetatorii însă sunt deja condamnați!
De cine?
De aia care îi urăsc de ani buni: hoții, corupții și profitorii politic. De la ei e comanda. Și ei folosesc moartea a două fete pentru a-și îndeplini misiunea de lupta: Puneți cu botul pe labe statul român, să nu mai aibă curaj să mai facă nicio anchetă!
Din această perspectivă, mama e o victima a unui abuz emoțional de neimaginat. În fiecare zi sunt oameni care apar la TV și care îi spun - fără absolut nicio dovadă - că fiica trăiește și că statul acoperă urmele. Asta crede și bunicul, care a ajuns cumva la concluzia că oasele au fost plantate…
N-a mers cu calomniile la adresa procurorilor, cu anchetele, n-a mers cu ani și ani de minciuni…
Poate merge cu o crimă. Hai două. Chiar trei.
Azi îl citeam pe un analist bătrân care spunea că sinuciderea olandezului este “echivalentul butoiului lui Dincă: soluții convenabile să se închidă dosarul”.
Chiar dacă sunt adevărate?
Probabil că da. În fond, ce mai contează adevărul? Conspirația e cu mult mai bună pentru oamenii ăștia! Mai fac o emisiune. Mai pun deoparte niște puncte de rating. Un pic de carne pe ciolan.
Cum am ajuns aici, la această iresponsabilă tentativă de a distruge ce credibilitate mai are statul român și procurorii și anchetatorii care încearcă să-și facă treaba în această anchetă?
Aș spune că am o idee, dar aș fi la fel că analiștii ăștia, care le știu pe toate.
Știu doar că o femeie e prizoniera unei ficțiuni, într-o tragedie pe care nu mi-o pot imagina. Și că, într-un perfect sindrom Stockholm, își ajută răpitorii să o țină în continuare în închisoarea ignoranței, dotată cu un geam de sticlă.
La care ei taie bilete.
