Din|interior. Rețeaua de conducte petroliere a României, abandonată de autorități și lăsată la cheremul hoților
România deține o rețea de aproape 2.000 de kilometri de conducte de produse petroliere care, de mai bine de șase ani, a fost abandonată de autorități și lăsată la cheremul hoților de fier vechi. Conductele traversează, prin pământ, 14 județe și au fost construite să transporte, rapid și eficient, benzină si motorină de la rafinăriile din valea Prahovei spre marile orașe din sudul țării, și la export, în porturile Giurgiu și Constanta. În prezent, un patrimoniu de peste o sută de milioane de euro zace în paragină.
„Imaginea este tristă, pentru că este de fapt imaginea dezindustrializării României”, spune Marian Săniuță, fost șef-serviciu de management la Petrotrans.
În anul 2007, compania de stat care a administrat sistemul de transport, Petrotrans Ploiești, a dat faliment din cauza pierderilor uriașe cauzate de furturile din conducte. Statul nu a găsit un investitor privat care să preia activitatea și a trecut întregul patrimoniu în conservare.
Consecințele abandonului sunt vizibile la tot pasul. În localitatea Movila, de lângă Fetești, halele și rezervoarele, de mii de tone, sunt demontate bucată cu bucată de hoţii de fier, tablă și cupru.
„A pune în funcțiune sistemul de transport se pare că este foarte costisitor pentru că nu se știe dacă mai poate fi pus în funcțiune. Nu se știe cât din el lipsește”, afirmă Mircea Diaconu, lichidator Petrotrans Ploiești.
Autoritățile își pasează problema
La stația Chitila, care a alimentat Bucureștiul cu benzină și motorină din Valea Prahovei, o familie plătită să asigure paza crește oi și capre printre instalații. La Teleajan, cea mai mare stație de pompare din țară, tehnologie nouă, precum sistemul de măsurare al cantităților, ruginește.
Gestiunea sistemului de transport este în sarcina a două ministere, cel al Energiei și cel al Economiei, și a unui departamant nou înființat pentru Energie. Însă nici o autoritate nu își asumă răspunderea. Ba mai mult, autoritățile își pasează problema de la unul la altul.
„Este la Ministerul Economiei, eronat trecută la Departamentul pentru Energie”, declară Corneliu Condrea, director Directia țitei și gaze din Ministerul Energiei.
„Legat de rețeaua Petrotrans. Este o rețea de 1.800 de kilometri și de stații de pompare. Nu este la noi. Este la domnul Varujan Vosganian”, susține Constantin Niță, ministru delegat pentru Energie.
„(Reporter Digi24 – n.red.) Ce are de gând să facă ministerul Economiei, în calitate de administrator, cu rețeaua de conducte de produse petroliere, benzină și motorină, în conservare, care nu mai este folosită din 2005? Dacă vă referiți la rețeaua de conducte... ele sunt de pildă, Oil Terminal, Conpet, Transgazul - ele sunt în responsabilitatea altor ministere”, declară Varujan Vosganian, ministru al Economiei.
România, printre primele țări exportatoare de produse petroliere
Prima conductă de produse petroliere a fost construită în anul 1912, în timpul regelui Carol I. Magistrala, lungă de 285 de kilometri, avea ca scop să lege rafinăria de lângă Băicoi de portul Constanța. În acele vremuri, Romania a scris istorie și a devenit una dintre primele țări din lume care a exportat produse petroliere.
În deceniile următoare, rețeaua a fost extinsă, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost o țintă pentru bombardamentele americane. Prin aceste conducte, România a alimentat cu motorină armata germană în luptele contra Uniunii Sovietice. Și în prezent, la stația de pompare Teleajan, mai sunt vizibili stâlpii de iluminat ridicați de către nemți.
Comuniștii au dezvoltat sistemul pentru exportul de produse petroliere și pentru aprovizionarea cu motorină a unităților agricole și industriale din Bărăgan. Ceauseșcu a importat țiței din Irak, prin portul Constanța, pe care îl rafina în valea Prahovei. Țițeiul rafinat era pompat, înapoi, în conducte, spre portul Constanța, iar apoi vândut în toată Europa.
„În timpul regimului comunist, principala sursă de valută pentru România o constituia exportul de produse petroliere. Conductele puteau să transporte până la 50-60% din cantitățile exportate”, explică Gheorghe Buliga, președintele Asociației Inginerilor din Petrol și Gaze.
Acțiuni tranzacționate la o companie desființată
După 1989, a început declinul. Primul scandal legat de Petrotrans a izbucnit în iulie 1996. Guvernul de atunci a desființat societatea și a mutat conductele la Compania Română de Petrol. Trei luni mai târziu, același Guvern a scos la tranzacționare Petrotrans la bursă, pe piața Rasdaq, deși aceasta nu mai exista. Oamenii au vândut și au cumpărat acțiuni la o societate a statului desființată. Cazul este unic în istoria economiei românești.
„Petrotrans nu exista, da? Nu mai avea manager, nu mai avea nimic. Era inexistentă! Nu avea nici ștampilă, dacă mă gândesc bine, ca să facă o adresă... ce căuta Petrotransul pe Rasdaq?”, exclamă Mihai Radu, vicepreședintele Comisiei Națională a Valorilor Mobiliare.
Totul a fost posibil din cauza... neglijenței guvernanților, care au omis să scoată Petrotrans de pe lista societăților de stat care au facut obiectul privatizării în masă.
Însă, marile probleme ale companiei Petrotrans au fost furturile de benzină și motorină. în multe dintre cazuri, politiștii și jandarmii erau complicii hoților.
„La început sportul era cu bidonul. Găseai trei, patru, cinci, zece bidoane de plastic la locul faptei, cu instalații subțiri. A început să crească și s-au găsit cisterne mari, barje, ceea ce însemna că s-au furat zeci de mii de tone de produs”, explică Dumitru Costea, fost șef-serviciu pază la Petrotrans.
În 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a condamnat la închisoare 56 de persoane, dintre care 34 de polițiști și doi jandarmi pentru complicitate la furt. În schimbul tăcerii, „oamenii legii” primeau bani și motorină scoasă direct din conducte. Gruparea, care acționa în jurul Bucureștiului, a furat peste 20 de tone de motorină și a produs o pagubă statului de peste 150.000 de euro.
„Polițiștii și jandarmii ajungeau să se întâlnească, fie pe timp de zi, fie pe timp de noapte, cu persoanele care sustrăgeau din conducte, iar în aceste întâlniri se dădeau sume cuprinse între 100 de dolari și 1.000 de dolari”, declară Laura Săplăcean, purtător de cuvânt la Direcția Națională Anticorupție.
Procurorii Parchetului Național Anticorupție, în prezent DNA, care au instrumentat dosarul, au scos la iveală amănunte incredibile despre modul de acțiune al infractorilor.
„Persoanele care sustrăgeau combustibil nu ajungeau să sustragă cât își propuneau și cât fuseseră întegelerea cu polițiștii. În asemenea situații, pentru a nu crea suspiciuni, că vor să ascundă sau să îi păcălească pe polițiști, cumpărau de la stațiile de benzină și le dădeau, potrivit înțelegerii, cantitatea de combustibil convenit”, mai spune purtătorul de cuvânt al DNA.
Instalația artizanală de sub canaul Dunăre-Marea Neagră
În anul 2004, în județul Constanța, hoții au legat de conducta de motorină a Petrotrans, o instalație artizanală, pe care au ascuns-o pe sub canalul Dunăre-Marea Neagră. Instalația, lungă de 250 de metri, ieșea la suprafață pe celalalt mal, iar prin intermediul ei se alimentau barjele care circulau pe Dunăre. Cantitatea furată: sute de tone. Dosarul este în curs de judecată.
În județul Prahova, hoții au scos din pământ conducte Petrotrans în baza unor acte false pe care le prezentau politiștilor și jandarmilor.
„Se deplasau cu ele la sediile primăriilor tranzitate de conductele petroliere unde solicitau un aviz pentru dezafectarea acestor conducte. Ulterior avizul obținut și contractul au folosit pentru a fi prezentate organelor de poliție și de jandarmerie care veneau în control”, declară Mihai Ovidenie, șeful biroului de criminalitate IPJ Prahova.
Soluții anti-furt inutile
Oficialitățile au încercat să găsească soluții la problema furturilor. În 2004, au mutat conductele la Conpet, companie de stat care se ocupă cu transportul țițeiului. Însă furturile au continuat, iar mutarea s-a dovedit un eșec. În acel an, din conductele statului hoții au furat peste 100.000 de tone de produs petrolier. Paguba estimată? Peste 80 de milioane de euro.
În 2005, Guvernul a mutat conductele de la Conpet, înapoi la Petrotrans. În urma acestui experiment al statului, compania Conpet a înregistrat un profit mai mic de șapte ori, de la 97 de milioane de lei, la doar 14,5 milioane.
„A fost o decizie benenfică pentru Conpet și pentru economia națională. În felul acesta, afacerea societății Conpet a fost salvat”, susține Liviu Ilaș, director general Conpet.
În prezent, după 20 de ani de furturi, rețeaua de conducte de produse petrioliere a devenit de neutilizat. După unele evaluari, hoții au furat aproape 10% din întreg angrenajul, dar și cantități impresionate de benzină și motorină care au rămas în conducte de la ultima pompare. Peste 100 de kilometri de țeavă au ajuns la fier vechi.
„Nu există niciun tronson de conducte, pe nicio direcție, care să mai fie întreg la ora actuală”, spune Dumitru Costea, fost șef serviciu de pază Petrotrans.
Costurile pentru reabiltarea sistemului de transport sunt uriașe, susțin specialiștii.
„Ar fi necesar, am înteles, vreo 300 de miliaone de euro să le pună în funcțiune”, consideră Mircea Diaconu, lichidator Petrotrans.
În aceste condiții, companiile de petrol nu sunt interesate să cumpere sau să concesioneze conductele de la stat. Petroliștii preferă să își alimenteze benzinăriile, mai scump, cu cisterenele sau pe calea ferată, decat să investească zeci de milioane de euro în repararea magistralelor.
„Ținând cont de experiența companiei în utilizarea acestei facilități de transport, dar și de starea tehnică a acestora, compania noastră nu este interesată să reia utilizarea acestei modalități de transport sau eventual achiziția acesteia”, se arată într-un comunicat al departamentului de Comunicare și Relații Publice a Grupului Rompetrol.
„Este cunoscut faptul că transportul prin conducte este cel mai ieftin transport la nivel mondial”, afirmă Liviu Ilas, director general Conpet.
Ce se mai poate face
Specialiștii susțin că dacă statul ar găsi o companie petrolieră care să preia și să repună în funcțiune sistemul, și prețul la pompă ar putea scădea, în contextul în care, doar în ultimii zece ani, prețul benzinei și al motorinei s-a triplat.
„Prețul la pompă ar fi undeva mai mic cu 50 de bani pe litru în condițiile în care acest sistem, accentuez, integrat rafinărie, transportator, comerciant ar exista cum a fost el proiectat”, explică Marian Săniuță, fost șef serviciu de management al Petrotrans.
Alți specialiști sunt de părere că anumite magistrale ar putea să fie folosite inclusiv pentru transportul apei la irigații. Soluții există. Ceea ce lipsește este interesul autorităţilor faţă de un sistem de transport care va avea, cel mai probabil, soarta sistemului de irigaţii, demontat piesa cu piesa după 89.
„S-ar putea ca, în timp, acest sistem, peste poate 5-10-15, nu știu când, să se ajungă la concluzia că era bun, era benefic și să ne apucăm să îl facem din nou. Ceea ce va însemna extraordinar de mult”, consideră Dumitru Costea, fost șef serviciu de pază al Petrotrans.
Din cauza nepăsării oficialităţilor, în România, cel mai eficient mijloc de transport al produselor petroliere din lume a devenit, culmea, nerentabil. Acum 100 de ani, regele Carol I a înțeles că prin conducte România poate să îşi pună în valoare bogăția de produse petroliere. După un secol, miniștrii actuali nu se înțeleg între ei şi își pasează unul altuia răspunderea pentru un patrimoniu de peste 100 de milioane de euro.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
