Sari la conținut

Spitalul Fundeni, în pericol de prăbuşire în caz de cutremur

Sistemul de sănătate se află în pericol de prăbușire. La modul propriu. La 41 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977, multe dintre spitalele Bucureştiului sunt șubrede și ar putea să cadă dacă tragedia se repetă. Printre ele, cele două institute de la Fundeni, unele dintre cele mai scumpe şi mai greu de înlocuit structuri medicale de stat din România. În orice moment al zilei, în clădirea în care se află, sunt peste 1.000 de pacienți, alți 2.000 de medici, asistenți medicali și studenți, dar și aparatură de înalta performanță.

Între aceşti pereţi scorojiţi, cu structura afectată, funcţionează două dintre cele mai importante spitale ale României: Institutul Clinic Fundeni şi Institutul Național de Boli Cardiovasculare „C. C. Iliescu”. Zilnic sunt salvate zeci de vieţi în această clădire.

„O clădire care stă să cadă, în care s-au investit zeci de milioane de euro și în care avem o echipă pe care, dacă vreodată o s-o pierdem, nu poate fi înlocuită decât în zeci de ani”, subliniază Vlad Voiculescu, fost ministru al sănătății.

Institutul Naţional de Boli Cardiovasculare este singurul centru de profil din sudul României, așa că preia cazuri serioase din toată țara. La Institutul Clinic Fundeni funcţionează patru centre de excelenţă în gastroenterologie, mai multe secţii de hematologie şi de oncopediatrie. Tot aici se realizează aproape toate tipurile de transplant: de rinichi, ficat, pancreas și măduvă. Sub acest acoperiş lucrează chirurgi şi clinicieni cu specializări înalte.

„Vorbim de o categorie de pacienţi care îşi găsesc rezolvarea numai la noi în institut. Noi, faţă de celelalte spitale nu avem unde redirecţiona pacienţii”, spune Carmen Orban, managerul Institutului Clinic Fundeni.

În clădire se află, în orice moment al zilei, mai mult de 1.000 de pacienţi cu boli grave, peste 1.500 de medici, asistenţi medicali şi studenţi, personal supraspecializat şi aparatură de înaltă performanţă.

În 2015, Ministerul Sănătăţii a alocat 500.000 de euro pentru renovare şi dotarea secţiilor pentru bolnavii cardiaci, nu şi pentru consolidare.

„E ca și cum ți-ai culca copilul afară pe-o frunză de brusture și dacă se mișcă și-o să cadă, asta e. E un risc pe care România nu ar trebui să și-l asume. E o nebunie, pur și simplu!”, comentează Vlad Voiculescu.

În concluziile expertizei din 2017 scrie negru pe alb că institutul este în clasa doi de risc seismic. Au apărut fisuri la mai multe grinzi, cade tencuiala de la nivelurile superioare, iar degradarea instalaţiilor de apă a dus la infiltraţii şi degradări ale finisajelor. Structurile de rezistenţă sunt serios afectate. Într-o astfel de clădire, la un cutremur mai mare, toate instalaţiile interne ar fi complet date peste cap.

Tot ce înseamnă blocuri operatorii nu o să mai poată să funcționeze. Un RMN care trebuie calibrat într-o anumită poziție nu o să mai poată să funcționeze”, arată Mihai Șercăianu, inginer specializat în inginerie urbană.

Victime sigure din cauza drumurilor blocate de moloz

Scenariul este sumbru. Alte sute de clădiri fragile din București care se pot prăbuşi la primul cutremur vor bloca drumul ambulanţelor şi al pompierilor către victimele prinse sub dărâmături.

„Și în 77 au fost spitale care au avut probleme. Cam un sfert din spitalele din București au fost evacuate în urma cutremurului și bolnavii au fost relocați. Dacă ar fi să învățăm ceva, deși uitându-ne în jur, nu prea învățăm nimic din experiența din 77, acest lucru ar fi că trebuie să fii cât mai pregătit pentru seism. Iar spitalele fac parte din infrastructura critică pentru efortul de intervenție post-seism”, arată Matei Sumbasacu, specialist în reducerea riscului seismic.

Abia după incendiul de la clubul Colectiv, autorităţile au obligat fiecare spital să implementeze câte un plan alb de intervenţie. Adică, în cazul unui accident colectiv, fiecare medic şi angajat al spitalului să ştie ce are de făcut. Astăzi, toate spitalele de urgenţă din ţară au planul alb. Cel puţin pe hârtie.

„Sunt convins şi nu trebuie să ne ascundem că nu toate spitalele fac asta. Şi sunt convins că nu toate spitalele iau în serios acest lucru. Dar asta nu poate să se facă decât prin exerciţii repetate şi inopinate şi prin repetarea poveştii până vor învăţa şi ei că e un lucru normal”, a declarat dr. Raed Arafat, șeful Departamentului pentru Situații de Urgență.

Conducerea spitalelor ar trebui să testeze în fiecare an planul alb prin simularea unei urgenţe reale.

„Haideţi să spunem că prin inspecţiile şi controalele urmează să se facă, pentru că planul alb abia în ultimii ani a fost introdus realmente, chiar dacă conceptul a existat de mult în documente”, spune Raed Arafat.

Ministerul salvează bolnavii cu promisiuni

La Fundeni, până când ministerul va decide fie consolidarea, fie construcţia unei noi clădiri, singura rază de speranţă vine de la celălalt corp de clădire din curte. Acolo funcţionează deja alte secţii ale spitalului şi in tot timpul anului nu sunt paturi libere. Însă, în caz de cutremur, medicilor şi pacienţilor nu le rămâne decât să caute adăpost acolo. Lipseşte însă spaţiul, lipsesc dotările, lipsesc practic resursele pentru a prelua mai mult de o mie de pacienţi, cu tot cu echipele care îi îngrijesc. Managerul de la Fundeni spune că a cerut sprijinului Ministerului Sănătăţii de fiecare dată când s-a schimbat ministrul. Până acum a primit doar... amabilitate cu promisiuni.

- Promisiunea că se va căuta o soluţie decentă pentru rezolvarea lucrurilor, spune managerul Institutului Clinic Fundeni, Carmen Orban.
- E al câtelea ministru cu care vorbiţi despre asta?
- Păi, au fost mulţi. Nu ştiu, probabil s-au străduit cu toţii să găsească o soluţie. Probabil că lipsa banilor....

Cu ajutorul unor arhitecţi din străinătate au făcut şi calculele. Le-a ieşit că ar fi mai rentabil să construiască un nou spital în curtea celui vechi. Teren există.

„În urma expertizei tehnice, cred că orice investiţie în clădirea aceasta este un ban aruncat pe fereastră”, este de părere Carmen Orban. „Ţara asta ar merita un spital nou. Şi ar merita să ne străduim cu toţii să nu pierdem resursa umană pe care, cu greu, am reuşit să o păstrăm aici, şi prin eforturi înzecite ale lor, ale noastre, reuşim totuşi să mergem înainte şi să facem medicină performantă”, spune managerul.

Am cerut Ministerului Sănătăţii informaţii despre infrastructura spitalicească de stat şi despre felul în care aceasta ar rezista la un cutremur mare. După aproape două săptămâni, am primit un raspuns: informaţiile solicitate sunt deţinute de către Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Atât şi niciun cuvânt în plus de la instituţia responsabilă pentru sănătatea românilor.

Citiți și:  41 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977. Ce nu trebuie să uităm

 

Pe aceeași temă