Studiu: Copiii care mint au un creier sănătos. Psiholog: „Minciunile albe” au un rol social

De mici, copiii sunt învățați că nu este frumos să mintă și că trebuie să fie mereu sinceri. Și deși a spune un neadevăr poate fi considerat un comportament problematic, cercetătorii au ajuns la concluzia că acest fapt indică o dezvoltare sănătoasă a creierului.

Un restaurant din Negrești, închis după ce mai mulți clienți, majoritatea copii, au ajuns la spital cu toxiinfecție alimentară

Mărturia unei românce care a scăpat din Israel după bombardamente: „Ne-a luat prin surprindere, noaptea”

Kelemen Hunor crede că rocada premierilor în viitorul guvern este inevitabilă

Șofer reținut după ce a lovit mortal un pieton în Ilfov și a fugit. Un alt bărbat, acuzat că a încercat să șteargă urmele accidentului

Care sunt cele mai expuse județe la incendiile de vegetație și cum vor fi monitorizate de autorități

Vasile Blaga (PNL) critică rotativa guvernamentală: Trebuie să fii fraier s-o faci a doua oară

Nicușor Dan, întâlnire cu partidele și antreprenorii pe 20 iunie. „Nu există nimic clar pe tăieri, pe dat afară”, acuză un sindicalist

Interimatul Guvernului expiră în 5 zile. Nicușor Dan, noi negocieri astăzi cu partidele. Numele vehiculate pentru premier tehnocrat

Andrei Țarnea, despre românii blocați în Israel și Iran: „Sunt în relativă siguranță. Se încearcă organizarea unor evacuări terestre”

Specialiștii au observat că pe măsură ce abilitățile cognitive ale copiilor se dezvoltă, minciunile lor devin mai complexe, implică mai multe cuvinte și pot fi menținute pe o perioadă mai lungă.

Teodor Răileanu, psiholog: Sunt foarte multe nuanțe. De la bun început, ca să înțelegem acest studiu într-un mod corect, trebuie să facem diferența între minciună ca și exercițiu mental, să-i spunem, cognitiv, ce ține de gândire, și mincuna de moral.

Din start vă spun că ai noștrii copii mici, până la vârsta de 6, 7 ani, acum poate un pic mai devreme, sunt considerați de psihologi ca fiind amorali. Nu imorali, atenție! Ci, amorali.

Adică, lipsindu-le componenta de moralitate ca for superior de conduită, așa cum o înțelegem noi.

Deci copiii sunt amorali. Ei învață ce este bine, ce este rău.

Prin urmare, mai ales pentru copiii mici, minciuna nu reprezintă altceva decât un joc intelectual. Cam asta este cheia în care trebuie să înțelegem acest studiu.

De altfel, și concluziile confirmă o parte din ipoteze, care se referă la faptul că anumite minciuni, ca jocuri de cuvinte, sau jocuri de gânduri să le spunem, dezvoltă capacitatea cognitivă a copiilor.

Este celebrul concept de „minciuni albe”. Într-adevăr, acum vorbim de o a treia componentă a minciunilor, și anume componenta socială.

Îmi permit să vă recomand, anecdotic, un film celebru cu Jim Carrey - „Mincinosul mincinoșilor”, care tratează tocmai această problemă, a lipsei complete – să ne imaginăm că lipsesc minciunile albe complet din lume.

Efectele sociale de relaționare ar fi absolut devastatoare dacă am spune cu adevărat, cu sinceritate, unui om cum arată în ziua respectivă. Sau, mai rău soției, „ce bine arăți, dragă”.

Asta este o minciună albă, le spunem noi.

Ele au un rol social. Atâta timp cât sunt „benefice”, așa, cu jumătate de gură, pentru că având acest rol social, de a proteja sentimentele celeilalte persoane, ele sunt importante. Aceste minciuni albe, minciuni nevinovate.

Însă, trebuie să luăm în considerare că ascunderea adevărului, din punct de vedere social, nu trebuie să aibă consecințe pentru persoana vizată. Sau cel puțin consecințe negative. Trebuie să luăm asta în considerare.

În rest, să spunem soției sau soțului, că arată foarte bine într-o dimineață când arată un pic mai obosit, nu cred că face rău nimănui.

Editor : Liviu Cojan