Modelul chinezesc: capitalismul de stat. Economia Chinei a crescut constant în ultimii 30 de ani

Un zoo din China a vopsit doi cățeluși în alb și negru

Tragedie în China

Jurnalism vs activism. „Peisajul mass-media s-a schimbat dramatic”

Agricultura din România nu are suficienți tractoriști

George Simion și Mihail Neamțu i-au cerut lui Gigi Becali 500.000 de euro pentru europarlamentare

Un șofer a scăpat controlul mașinii și s-a izbit de un indicator în zona unde tocmai fusese instalat un limitator inteligent de viteză

Gramaj mai mic, preț la fel de mare. Fenomenul scumpirilor mascate a luat amploare

Putin amenință din nou Occidentul la parada de la Moscova

Ciolacu și liderii PSD din Buzău, în campanie la o serbare câmpenească

Miracolul chinezesc a început în 1978, când liderul de la acea vreme, Deng Xiaoping, a pornit programul numit „Socialism cu caracteristici chineze". Viziunea sa s-a bazat pe un amestec de socialism şi capitalism. Mai exact, două economii distincte: cea privată, care asigură acum peste 60% din Produsul Intern Brut al Chinei, şi cea de stat, care aduce restul de 40%. Cea de-a doua grupează aşa numiţii „campioni naţionali", companii gigantice controlate de Partidul Comunist chinez sau de pesoane apropiate acestuia. Totuşi, anii de reforme au fost marcaţi şi de corupţie şi inflaţie. Astfel s-a ajuns la protestele din Piaţa Tienanmen din Beijing.

A urmat un moment de recul, în care conservatorii comunişti au încercat să revină pe linia dură, însă Deng Xiaoping a rămas ferm pe poziţii şi, mai mult, a deschis Bursa de la Şanghai. Economia a crescut constant in ultimii 30 de ani, iar China are în prezent 30 de milioane de companii private.

China deţine cele mai mari rezerve de valută şi aur din lume, estimate anul trecut la peste 3 mii de miliarde de dolari. Adică dublu faţă de locul doi ocupat de Japonia şi de trei ori mai mult faţă a de Uniunea Europeană.

În paralel, guvernul comunist de la Beijing e foarte atent la cheltuieli. Datoria publică a Chinei reprezintă doar 19,6 % din Produsul Intern Brut, potrivit estimărilor FMI. O diferenţă uriaşă faţă de celelalte economii avansate.

Dacă până acum am vorbit de partea plină a paharului, nu ar trebui s-o neglijăm nici pe cea goală. Totul pleacă de la dimensiunile uriaşe ale ţării, dar şi de la creşterea economică mult prea rapidă. Potrivit statisticilor, Beijingul dispune de cea mai numeroasă forţă de muncă din lume - aproape 790 de milioane de oameni, adică exact cât au, la un loc, următoarele două clasate - India şi Uniunea Europeană.

Aşadar o sarcină uriaşă, şi o presiune pe măsură asupra economiei chineze. În ultimii doi ani, aceasta a pierdut din avânt, iar pieţele financiare au devenit foarte atente la fluctuaţiile venite de la Beijing. În replică, liderii comunişti au anunţat că vor cere companiilor de stat să cedeze 30% din profit pentru finanţarea sistemului asigurărilor sociale. Totodată, guvernul le va permite investitorilor din sectorul privat să deţină acţiuni la proiectele finantate de stat.

„Sectorul privat a câştigat teren considerabil în ultimii 10 ani, chiar şi în absenţa reformelor. De aceea cred că, printr-o direcţie centrală sporită, economia chineză va ajunge la un nou nivel de eficienţă”, explică Geoff Lewis, analist economic.

Dacă noile reforme vor avea succesul scontat şi ritmul de creştere economică se va menţine constant, specialiştii se aşteaptă ca economia chineză să o depăşească pe cea americană în prima jumătate a acestui secol.