Video Cum gândesc germanii și cum au puterea să o ia de la capăt după inundațiile devastatoare care le-au distrus tot ce aveau
În Germania, inundațiile din urmă cu câteva săptămâni au lăsat în urmă haos și vieți distruse. Oraşe devastate, drumuri şi poduri făcute fărâme. Puhoaiele au provocat pagube care vor afecta vieţile oamenilor câțiva ani de acum încolo. Chiar şi după ce resturile vor fi curăţate, va dura mult timp până ca electricitatea, termoficarea, circulaţia rutieră şi feroviară să revină la normal. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:30 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.
Unii dintre localnici înțeleg abia acum amploarea catastrofei. Peste 170 de oameni și-au pierdut viaţa în dezastrul natural din Germania. Mulţi supravieţuitori au pierdut tot ce aveau. Regiunea Ahrweiler din statul Renania-Palatinat a fost afectată în mod deosebit. Jurnaliștii Deutsche Welle au mers acolo şi au luat pulsul unui oraş rănit.
„Nu ne imaginam ce urma să se întâmple”
„Miercuri seara am fost loviți de inundații atât de mari, cum nu ne-am fi putut imagina. Știam că va veni apa mare, dar nu aveam idee ce înseamnă de fapt acest lucru. Șapte metri. Nu ne imaginam ce urma să se întâmple”, spune un preot.
„Nivelul râului Ahr a continuat să crească lent. Noi, localnicii care trăim aici de multă vreme, spuneam că totul este în regulă. Am primit saci de nisip și i-am stivuit până la jumătate de metru înălțime. Și ne-am spus că totul va fi bine. Nivelul apei a crescut foarte încet. Apoi, în doar cinci minute, apa a început să năvălească din fiecare colț. De peste tot, nu doar din râul Ahr. A venit și din spate, de peste tot. Tot ce am putut face a fost să luăm câinele și ce aveam în mâini, să urcăm pe scări și să sperăm că apa nu va ajunge până la ultimul etaj”, povestește o femeie.
„Dragul nostru Ahrweiler. Nu-mi vine să cred. Cum a putut râul Ahr să ne facă asta? Cum ar putea Dumnezeu să ne facă asta?” - se întreabă deznădăjduită o localnică.
„Am stat 24 de ore la ultimul etaj”
„Familia mea, slavă Domnului, este bine. Toată lumea este în siguranță. Sunt aici de 43 de ani și nu am trăit niciodată așa ceva. Am venit din Italia în 1979. Toate acestea, nici nu s-au zvântat măcar” - spune un bărbat.
„Am stat 24 de ore la ultimul etaj. Pompierii au venit și ne-au întrebat dacă suntem bine și ne-au spus că trebuie să rezistăm o vreme. Nu am putut ieși din casă, apa era până la piept. Dar suntem în viață. Atâția oameni au murit... E greu de crezut. Este greu de imaginat ce s-a întâmplat aici”, mărturisește o altă localnică în timp ce cu greu își stăpânește plânsul.
„Au fost oameni care au încercat să scape și au murit în mașinile lor, loviți de viitură. Mulți oameni au murit în timp ce încercau să ajungă la etaj, pentru că nu au mai putut scăpa când a năvălit apa. Va trebui să ne confruntăm cu această realitate în zilele și săptămânile următoare. Va fi un șoc greu de trecut”, recunoaște preotul.
„Noi încă avem tot ce contează - viața”
„Nu vreau să mă plâng. Alții au pierdut absolut totul. Noi încă avem tot ce contează - suntem în viață”, spune un alt localnic, în vârstă.
„Va trebui să o luăm de la capăt. Mulți oameni spun că vor pleca de aici. Dar eu și sora mea suntem o familie unită și nu ne gândim la acest scenariu”, declară o tânără.
„Nu știm dacă ne putem întoarce acasă. Dacă putem să intrăm în casă. Este încă un loc în care putem locui? Sau a dispărut pentru totdeauna?” - se întreabă o femeie în vârstă aflată acum într-un adăpost pentru sinistrați.
Și totuși, există ceva care îi face pe oameni să capete forțe și să o ia de la capăt.
„Dacă e ceva bun care a ieșit la iveală din acest dezastru, este solidaritatea. E uimitor. Sunt mândru de cum noi toți ne susținem reciproc”, conchide un bărbat.
Editor : Luana Pavaluca
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
