Sari la conținut

2017 | Alegeri cruciale pentru Angela Merkel

2016 a fost anul schimbărilor politice, iar 2017 îi va călca pe urme, ba mai mult, are toate şansele să-l întreacă. Pe 20 ianuarie este programată schimbarea de ştafetă la Casa Albă. Democratul Barack Obama îi cedează frâiele Americii şi valiza nucleară republicanului Donald Trump. Toată lumea vrea să afle ce politică vor avea Statele Unite pentru următorii patru ani în dosare foarte complicate. În primul rând în relaţia cu Rusia, care a ajuns la un nivel la fel de încordat ca pe vremea Războiului Rece. 2017 este anul alegerilor în Franţa, Germania şi Olanda. Peste tot, există o ascensiune a populismului şi naţionalismului, iar scrutinele vor dovedi în ce fel va trece Uniunea Europeană de tentaţiile extremismului. În fine, 2017 aduce cu el şi declanşarea procedurilor pentru Brexit. Toate acestea au influenţat deja evoluţia principalelor valute şi preţul petrolului.

Barack Obama, preşedintele Statelor Unite: „Cred că este clar că atunci când un guvern străin, oricare ar fi acesta, încearcă să influenţeze integritatea alegerilor noastre, trebuie să acţionăm. Domnul Putin ştie foarte bine părerea mea despre aceste lucruri, pentru că am vorbit direct cu el.”

Serghei Lavrov, ministrul rus al Afacerilor Externe: „Am rămas blocat când am văzut această aşa-zisă ştire la televizor. Nu am ce să comentez. E absurd.”

De luni intregi, oficialii americani acuză Moscova de implicare în alegerile prezidențiale din Statele Unite prin atacuri cibernetice și nu numai. Scopul rușilor, potrivit administrației Obama, a fost avantajarea lui Donald Trump. De fiecare dată, oficialii ruși au dezmintit acuzaţiile.

Vladimir Putin, preşedintele Rusiei: „Sunt atâţia hackeri zilele astea şi ei acţionează atât de meticulos şi de precis, încât apar la momentul potrivit şi în locul potrivit. La nivel de stat, clar, noi nu suntem implicaţi în asta.”

În cidua dezmințirilor venite de la Moscova, administrația Obama a anunțat represalii diplomatice extrem de serioase - expluzarea a 35 de diplomați ruși, plus închiderea mai multor facilități folosite de autoritățile ruse. Oficialii ruși au ieșit la atac și au cerut o replică pe măsura.

Serghei Lavrov, ministrul rus al Afacerilor Externe: „Reciprocitatea este lege în diplomaţie şi afaceri internaţionale. Prin urmare, Ministerul Afacerilor Externe împreună cu responsabilii din alte agenţii au propus preşedintelui să declare persona non grata 31 de angajaţi ai Ambasadei americane din Moscova şi patru diplomaţi ai Consulatului american din Sankt Petersburg.”

Rusia, reacție-surpriză în scandalul expulzărilor

Foarte repede, însă, a reacţionat şi preşedintele rus. Vladimir Putin a hotărât să nu expulzeze niciun diplomat american. De fapt, președintele rus a lovit tot în administrația Obama, dar a plasat și o ofertă otrăvită în brațele noii administrații Trump. Deja Donald Trump a fost criticat în Statele Unite, chiar și în tabăra republicană, pentru atitudinea neobișnuit de relaxată privind de Rusia, inclusiv în privința posibilei implicări a Moscovei în alegerile care l-au propulsat la Casa Albă.

Donald Trump, preşedintele ales al SUA: „Este ridicol. Nu cred nimic. Nimic nu e clar. Nimeni nu ştie, de fapt, despre ce este vorba. Atacurile cibernetice sunt foarte interesante, pentru că dacă nu-i prinzi pe vinovaţi asupra faptului, nu o să-i prinzi niciodată. Habar n-au dacă Rusia este de vină sau China.”

Acum toata lumea vrea să vadă dacă noul președinte Trump va anula represaliile diplomatice ordonate de Barack Obama. Dacă o va face, imaginea sa va fi și mai mult afectată și va fi perceput ca prea apropiat de Rusia, deși interesele americane și ruse se ciocnesc aproape peste tot pe glob. În primul rând în Orientul Mijlociu, unde Moscova a punctat decisiv în ultimii doi ani prin intervenția din Siria. Dar și în Europa, unde rămâne de văzut dacă politica președintelui Donald Trump privind NATO, criza din Ucraina, scutul antirachetă ale cărui componente se regăsesc și în România la Deveselu.

2017 | Franţa îşi alege preşedintele

Cu ochii la disputa ruso-americană, europenii au și ei probleme serioase de rezolvat în 2017. În primăvară, Franța își alege un nou președinte. Sondajele îi dau un avans şefei Frontului Naţional, Marine le Pen. O înfruntă reprezentanții partidelor tradiționale plus independentul Emmanuel Macron. Francois Fillon reprezintă dreapta moderată după ce l-a înfrânt în cursa internă pe fostul preşedinte Nicolas Sarkozy. La stânga esichierului politic fostul premier francez Manuel Valls speră să obțina nominalizarea și să păstreze Palatul Elysee pentru socialiști, cel putin încă un mandat. Indiferent din ce parte a spectrului provin, toți acești politicieni încearcă să oprească alunecarea spre populism naționalism și atitudinea anti-europeana promovate de lidera extremei drepte.

Francois Fillon, candidatul dreptei la alegerile prezidenţiale din Franţa: „Am datoria de a înfrânge rezistenţa la schimbare şi demagogia. Stânga înseamnă eşec, extrema dreaptă înseamnă faliment.”

Și germanii trebuie să aleagă în 2017. Aici sunt alegeri parlamentare, iar marea întrebare este: va reuși cancelarul Angela Merkel să obțina al patrulea mandat în fruntea guvernului? Atacată din toate părțile pentru politica sa pro-imigrație și cu o imagine puternic șifonată de atacurile teroriste și incidentele în care au fost implicați imigranți, doamna de fier a Germaniei a schimbat foaia, cel puțin parțial. Pe de o parte a înăsprit tonul la adresa refugiaţilor.

Angela Merkel, cancelarul Germaniei: „În comunicarea între oameni, care joacă un rol fundamental aici, ne arătăm faţa. De aceea, un văl care acoperă totul nu este deloc potrivit în ţara noastră. Ar trebui interzis oriunde acest lucru este posibil legal. Nu aparţine ţării noastre.”

Efectul schimbării de atitudine a Angelei Merkel s-a văzut încă de la sfârşitul lui 2016: mii de imigranţi au cerut să părăsească Germania. Cât de mult vor conta toate acestea vom vedea în septembrie, când și social democrații, dar și neonaziștii din Alternativa pentru Germania speră să câștige acolo unde vor pierde creștin- democrații Angelei Merkel.

2017 | Italia speră să evite criza financiară

Un alt mare semn de intrebare pentru 2017 este Italia. A treia economie a zonei euro a ratat la mustaţă o criză politică de proporții, după ce fostul premier Matteo Renzi a pierdut și referendumul privind reforma Constituției, și șefia guvernului. Soluția de compromis a noului guvern condus de Paolo Gentiloni s-ar putea risipi rapid și ar putea duce la alegeri parlamentare anticipate dacă nu rezolvă haosul din sectorul bancar. Parlamentul de la Roma a aprobat un ajutor de 20 de miliarde de euro pentru băncile cu probleme, printre care și cea mai veche din lume, dar banii nu sunt suficienți.

Paolo Gentioni, premierul Italiei: „Nu negăm că punerea în aplicare a acestui decret va dura mult şi va fi un lucru complicat, dar este o decizie strategică şi extrem de importantă.”

O degringoladă a băncilor italiene, spun specialistii, ar putea declanșa o nouă criză la nivelul zonei euro, mai gravă și greu de rezolvat decât aceea a datoriilor Greciei. Totul, în condițiile în care Uniunea Europeana în ansamblul ei are de trecut un alt examen economic, politic și social a cărui amploare încă nu o întrevede nimeni.

2017 | Toată lumea aşteaptă Brexitul

Este vorba desigur de Brexit, ieșirea Marii Britanii din blocul comunitar. Premierul Theresa May vrea un Brexit cât mai controlabil și a anunțat că intenționează să invoce articolul 50 în martie, declanșând astfel procedurile de desprindere de Uniunea Europeana.

Theresa May, premierul Marii Britanii: „Brexit înseamnă Brexit! Şi vom face un succes din asta. Nu vor fi niciun fel de tentative de a rămâne în Uniunea Europeană. Nici tentative de a adera din nou pe uşa din spate, nici un al doilea referendum.”

Siguranța afișată de Theresa May s-ar putea risipi, iar ieșirea Regatului Unit din blocul comunitar ar putea deveni confuză și greoaie dacă justiția britanică îi va cere să treacă prin Parlament toate deciziile legate de Brexit. Curtea Supremă trebuie să dea un verdict în acest sens chiar la începutul lunii ianuarie. Negocierile se anunță dure și anevoioase cu oficialii de la Bruxelles. La mijloc sunt nu doar relațiile strict economice, dar și cele legate de libertatea de mișcare a forței de muncă, esențiala pentru Bruxelles.

Jean Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene: „Ne aşteptăm ca Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii să pună în aplicare decizia cetăţenilor britanici cât mai curând cu putinţă.”

Pe aceeași temă