REGIONALIZAREA LA ALȚII. Slovacia, împinsă de UE spre descentralizare

 

Jurnalism vs activism. „Peisajul mass-media s-a schimbat dramatic”

Agricultura din România nu are suficienți tractoriști

George Simion și Mihail Neamțu i-au cerut lui Gigi Becali 500.000 de euro pentru europarlamentare

Un șofer a scăpat controlul mașinii și s-a izbit de un indicator în zona unde tocmai fusese instalat un limitator inteligent de viteză

Gramaj mai mic, preț la fel de mare. Fenomenul scumpirilor mascate a luat amploare

Putin amenință din nou Occidentul la parada de la Moscova

Ciolacu și liderii PSD din Buzău, în campanie la o serbare câmpenească

Frații Tate au încasat 2,6 milioane dolari din videochat și pornografie

Un avion Boeing a aterizat forțat fără roțile din față pe aeroportul din Istanbul

Regionalizarea Slovaciei a fost una administrativă. Trebuia astfel să aibă loc transferul de puteri şi atribuţii de la nivel central la cel regional. Partidele politice, adepte ale unei centralizări care le conserva puterea, au încercat limitarea acestui transfer.
În plus, introducerea în 1996 a regiunilor administrative a fost criticată din cauza desenării lor în funcţie de interesele politice, care a dus la o împărţire teritorială total nepotrivită.
O preocupare a politicienilor a fost minoritatea maghiară, concentrată în sudul ţării şi care reprezenta o zecime din populaţia totală. Preocuparea a fost ca în nicio regiune să nu existe o prea mare concentrare a acesteia. „A fost unul dintre motivele pentru care s-a luat decizia politică de a nu împărţi ţara în 16 regiuni, cum fusese discuţia iniţială, ci doar în opt regiuni”, a declarat pentru Digi24 expertul slovac Jan Marusinec.
Toată această situaţie a determinat Uniunea Europeană să excludă Slovacia de la prima rundă de negocieri pentru aderare, purtate cu ţările grupului de la Vişegrad. Adevărata regionalizare a început în 1998, după îndepărtarea de la putere a lui Meciar. Ea s-a finalizat în 2004, iar în prezent, Slovacia are opt regiuni şi aproape 2.900 de municipalităţi. Ele reprezintă, însă, o problemă pentru transferul de competenţe, unele dintre ele fiind foarte mici. Aşa că este nevoie de o fuziune a unora dintre ele.
„Dezbaterea actuală este cum să se facă: fie voluntar, prin acordarea unor stimulente financiare, sau prin lege, printr-o decizie centrală care trebuie pusă în executare”, a precizat Jan Marusinec.
Printr-o formulă de calcul, guvernul central alocă fonduri municipalităţilor. „În prezent, formula de finanţare favorizează municipalităţile mai mici, care primesc suficiente fonduri. Dacă formula se va schimba puţin şi vor fi alocaţi bani mai mulţi unor unităţi administrative mai mari, atunci vor fi împinse spre fuziune”, a explicat Jan Marusinec.