Nu volumul de apă din lacul Loch Ness impresionează, deși este uriaș. La urma urmei, are o lungime de 37 de kilometri, cu pereți abrupți care se scufundă într-un abis de 230 de metri, suficient de adânc pentru a scufunda de două ori Castelul Edinburgh, relatează CNN.
Întunericul tulburător este cel care iese în evidență. Turba se scurge în lac din râurile și pâraiele din jur, creând o apă la fel de întunecată ca ceaiul care curge din în ceștile din satul Drumnadrochit din apropiere și din Scoția. Dar este frig, foarte frig, cu o medie de aproximativ 5 grade Celsius pe tot parcursul anului.
„Ai putea înota lângă un submarin de 120 de metri, ar fi la doi pași în fața ta și nu l-ai vedea”, spune Alan McKenna, asistent social și, în timpul liber, fondator al Grupului de cercetare Loch Ness Exploration.
„Este ca o lume pierdută acolo jos”, adaugă el.
Legenda monstrului
Pe 12 noiembrie, se vor împlini 90 de ani de când muncitorul Hugh Gray a făcut prima fotografie a „monstrului” din Loch Ness.
La începutul aceluiași an, în aprilie 1933, managerul hotelului Aldie McKay declanșase ceea ce avea să devină o frenezie internațională spunând că a văzut, aproape de țărm, o fiară enormă, asemănătoare unei balene.
După nenumărate anunțuri că au fost văzuți „monștri”, farse, căutări și expediții, enigma dăinuie. Hotelul lui McKay din Drumnadrochit a fost transformat în noul Loch Ness Center, în valoare de 1,8 milioane de dolari, iar în august anul trecut, sute de fani ai legendarului monstru, poreclit „Nessie”, s-au adunat pe lac pentru cea mai mare vânătoare de monștri din ultimii 50 de ani. Descoperirile - probabil deloc surprinzător - au fost neconcludente.
Locul este plin de legende, dar niciuna nu a făcut atâta vâlvă. Naturalistul amator Adrian Shine, fondatorul grupului de cercetare Loch Ness Project, și-a dedicat, din 1973, o jumătate de secol din viața sa explorării științifice a celui mai mare lac din Marea Britanie.
În ultimii ani, s-a retras de la angajamentele publice, dar a rămas o inspirație și un mentor pentru generații de fani ai lui Nessie. Printre ei sunt și McKenna, care face călătoria de trei ore din Edinburgh în fiecare lună pentru a conduce o vânătoare a monstrului, făcută de voluntari, și Steve Feltham, care locuiește într-o rulotă lângă lac din 1991.
„Este o familie extinsă și foarte bizară de pasionați de Loch Ness”, spune McKenna. Explicațiile lui Shine despre munca sa de teren din Scoția „au fost una dintre cele mai uimitoare experiențe”, spune McKenna.
„Cineva atât de pasionat și atât de motivat să împărtășească asta cu toți ceilalți. Este fenomenal”, spune el.
Pentru că acesta este cel mai mare secret dintre toate. Vânătorii monstrului Nessie nu sunt, contrar presupunerilor obișnuite, fanteziști care luptă împotriva rațiunii și a bunului simț. La Loch Ness este o comunitate de naturaliști uniți de dragostea pentru știința mediului și bucuria pentru misterele nemărginite ale vieții – atât terestre, cât și existențiale.
„Ce poate fi acel monstru diferă de la o persoană la alta”
Nicio persoană prezentă acolo nu este convinsă că un șarpe cu mai multe cocoașe sau un pleziozaur cu gâtul lung se ascunde în adâncuri - și totuși devotamentul pentru investigație este profund.
„O parte din mine crede că există un monstru acolo”, spune Alistair Matheson, conducătorul Loch Ness Project, care duce oaspeții în croaziere echipate cu sonar.
„Dar ce poate fi acel monstru diferă de la o persoană la alta. Pentru mine există un mister aici și în asta cred cu fermitate”, explică el.
„Dacă există ceva în Loch Ness, nu respectă regulile”, spune McKenna.
„Oamenii încă văd lucruri pe care nu le pot explica și cred că acest lucru merită analizat. Dacă se dovedește că toate acestea sunt cauzate de fenomene naturale, este în regulă. Dar noi facem ceea ce ne place”, explică el.
Căci adevărul este că acesta nu este un lac obișnuit. În ciuda temperaturilor sale de iarnă, Loch Ness nu îngheață niciodată din cauza efectului de termoclină, ceea ce înseamnă că apa rece se scufundă și este înlocuită cu apă mai caldă de dedesubt.
Aceste straturi de apă aflate în mișcare la diferite temperaturi creează valuri subacvatice uriașe, formând un curent de suprafață care poate transporta bușteni și alte resturi împotriva vântului – iar acestea ar putea fi confundate cu coada sau gâtul unei creaturi care înoată împotriva curentului.
Vânătoarea monstrului care a atras mulțimi din întreaga lume în luna august va avea loc și anul viitor, spun McKenna și echipa de la Loch Ness Centre, sperând că aceasta ar putea deveni un eveniment anual, cu investiții sporite în cercetare și tehnologie.
Până atunci, grupul de explorare Loch Ness se întâlnește lunar pe lac și este gratuit și deschis tuturor — convinși, sceptici și agnostici deopotrivă: detaliile sunt pe pagina publică de Facebook. Existența monstrului nu a fost niciodată dovedită, dar nici nu poate fi infirmată. Iar acest lucru îi face pe fanii lui Nessie să revină.
Acesta este secretul Loch Ness: întâlnindu-se pe țărm într-o după-amiază mohorâtă, în timp ce norii șerpuiesc deasupra, vizitatorii pot afla puține despre lume și multe despre ei înșiși.
Editor : M.B.
