Muncitorii erau dezbrăcați și stropiți cu insecticid. Chinul prin care au trecut milioane de imigranți veniți la muncă în SUA

Unele din întâmplările prin care Sebastian Corral a trecut în cei 91 de ani de viață au început să îi dispară din memorie. Dar ceva ce nu o să uite niciodată este momentul în care a ajuns în SUA în 1953. Nu o să uite niciodată cum muncitori la fel ca el erau forțați să se dezbrace în pielea goală și erau stropiți cu insecticid. Cum mâinile le erau inspectate pentru a determina dacă sunt destul de bune pentru munca grea care îi aștepta. Și nu o să uite niciodată cât de nedorit se simțea în SUA, cu toate că a trecut granița din Mexic la invitația guvernului american, relatează CNN.

„Te simțeai umilit. Te simțeai ca și când erai un nimic, chiar dacă veneai la muncă și te încurajai singur”, a povestit Corral din casa lui din Vado, New Mexico.

Corral și milioane de alți muncitori din Mexic, care au venit în SUA în perioada 1942-1964, sunt cunoscuți drept „braceros” - un termen care face referire la muncile grele la care participanții Programului pentru Muncitori Agricoli Mexicani erau supuși în America.

Parteneriatul dintre SUA și Mexic a adus legal peste 4 milioane de muncitori invitați dincolo de graniță pentru a lucra, în mare parte în agricultură, în cele 30 de state americane care participau.

Programul susținea că îi va proteja pe muncitori de actele de discriminare, dar, în realitate, condițiile erau mult mai dure pentru mulți braceros.

„Sclavie legalizată”

La mulți ani după ce programul s-a încheiat, unul dintre foștii săi directori l-a descris drept „sclavie legalizată”, într-un interviu pentru Dallas Morning News. „Le era așa de teamă că sunt departe de casă și că nu le trimit bani familiilor lor, încât erau practic înrobiți.”

Povestea muncitorilor braceros nu este foarte cunoscută nici măcar pentru rudele celor implicați.

„Ceea ce mi-au spus mie este că nu au vrut să își împărtășească experiențele cu familiile lor, pentru că era prea dureros, și nu doreau ca nepoții și copiii lor să știe prin ce au trecut”, a spus Yolanda Chavez Leyva, profesor asociat de la Universitatea Texas din El Paso.

Blanca McCreary, unul dintre cei 14 nepoți ai lui Corral, spune că a învățat despre experiențele lui ca bracero când a făcut un curs despre al Doilea Război Mondial.

„L-am întrebat 'Știi despre programul ăsta?' Și de acolo mi-a spus totul. Și de fiecare dată când îl aud vorbind, am aceleași emoții. Mă înfurie. Cum a fost posibil să îl trateze pe bunicul meu în felul acesta? Cum a fost posibil să îi trateze, cum spune bunicul meu, ca pe niște animale? Sunt oameni.”

Corral este unul dintre ultimii braceros din regiune care mai sunt în viață, a spus Leyva. Mulți alții au murit, mai ales în timpul pandemiei de Covid.

Hrăniți prost, umiliți și supuși fumigațiilor

Prin centrul din Rio Vista treceau peste 80.000 de braceros în fiecare an; erau întâmpinați cu „mâncare oribilă, examinări medicale și psihologice umilitoare și fumigații”, potrivit site-ului National Trust for Historic Preservation.

Corral a spus că a fost ținut în centrul din Rio Vista mai multe zile, înainte să vină un proprietar de fermă care l-a luat la muncă.

Înainte ca Rio Vista să participe în programul bracero, a funcționat ca fermă sărăcăcioasă și orfelinat. Acum, va fi transformat în primul Muzeu de Istorie Bracero din SUA, urmând a se deschide în 2027.

Muncitorii făceau doar 4 pesos pe zi în Mexic. În SUA puteau face de opt ori mai mult.

Corral și-a început contractul pe trei luni culegând bumbac într-o fermă din New Mexico. A lucrat timp de 11 ani și apoi a făcut tot ce a putut să rămână în SUA și să continue să lucreze.

„Am venit ca bracero. După ce am fost bracero, am fost [imigrant] ilegal pentru câțiva ani. După ce am fost ilegal, am devenit un rezident permanent. Acum sunt cetățean.”

Corral a lucrat în SUA zeci de ani, a economisit destui bani ca să cumpere pământ pentru toți copiii lui: acum, are 14 nepoți și 17 strănepoți. După 70 de ani de când a venit prima dată în America, Corral a devenit în sfârșit cetățean american.

Editor : Raul Nețoiu