Sari la conținut

Ambasadorul Poloniei: Avem dreptul să modificăm şi să ne reformăm sistemul de justiţie, fiecare ţară are dreptul acesta

"Astăzi se poartă discuţii despre statul de drept şi articolul 7 în legătură cu Polonia, dar avem dreptul să modificăm şi să ne reformăm sistemul de justiţie, este ceva la care fiecare ţară are dreptul." Declaraţia a fost făcută de ambasadorul Poloniei la Bucureşti, Marcin Wilczek, într-un interviu acordat pentru emisiunea "Paşaport diplomatic".

Regimurile politice din Estul Uniunii Europene se transformă într-un hibrid, iar democraţia devine o iluzie. Aproape nestingheriţi, liderii estici limitează puterile instituţiilor democratice, care sunt păstrate, dar nu mai pot funcţiona conform fişei postului. Reacţia celor care ar trebui să sancţioneze aceste abateri a venit treptat şi efectele au fost prea puţin simţite de politicienii care vor să îmbrace democraţia în haine care nu i se potrivesc.

Cristina Cileacu: Săptămâna trecută Viktor Orban a obţinut un nou mandat de prim-ministru al Ungariei şi una dintre primele felicitări le-a primit de la prim-ministrul polonez. Ei spun că au o viziune comună despre Europa şi vor ca ţările din Europa Centrală să aibă un cuvânt mai greu de spus. Ce înseamnă asta concret?

Marcin Wilczek: Am văzut o victorie masivă a primului ministru Orban şi a partidului său, Fidesz. Aş spune că e o sărbătoare a democraţiei, pentru că participarea la vot a fost surprinzător de mare, oamenii s-au mobilizat în număr mare la vot în mod democratic, în favoarea guvernului. Cooperarea dintre Ungaria şi Polonia, dar şi între alte state din Europa Centrală, dar şi între Polonia şi România, este ceva care la 10 ani după aderarea României la UE şi mai mult în cazul Poloniei înseamnă că avem o viziune despre viitorul UE, avem concepţii şi idei pe care le-am vrea auzite în Europa, şi cred că este firesc să ne maturizăm şi să observăm că sunt anumite lucruri care ar trebui, dacă nu chiar schimbate, dar modificate, în ce priveşte politicile europene.

Se conturează două viziuni asupra viitorului Uniunii Europene şi le putem descrie simplist drept cea vestică şi cea estică. În timp ce unii vorbesc despre drepturi şi obligaţii comune, alţii preferă mai degrabă partea cu drepturile şi spun că au îndeplinit deja din plin segmentul de obligaţii.

Cristina Cileacu: Dar concret, care este această viziune? Care ar fi schimbările pe care Polonia, Ungaria, şi România, dacă aţi menţionat-o, ar vrea să le facă?

Marcin Wilczek: În primul rând, trebuie să cădem de acord asupra întăririi rolului statelor naţionale şi a parlamentelor. Noi, în Polonia, considerăm că mandatul democratic provine de la parlamentul unei ţări. Aceasta este cheia de a înţelege politicile elaborate în Europa. Statul naţional este în continuare foarte important pentru noi, mai ales din perspectiva istoriei în care ne-am pierdut ţările şi suveranitatea. De aceea, suveranitatea recâştigată şi preţuită este baza mandatului democratic al parlamentelor noastre şi mai credem că este baza mandatului democratic pentru întreaga Europă.

Cristina Cileacu: Ministrul de externe polonez vorbeşte despre un model care ar trebui să îndepărteze ţara de modelul actual federal. Atunci cum ar arăta Europa dacă fiecare ar urma o altă cale?

Marcin Wilczek: Nu cred că toţi merg în direcţii diferite. Sursele principale ale politicilor, politicile se nasc din electoratul ţărilor respective. Eu nu-mi pot închipui un stat federal european. Noi nu ne-am gândit la un astfel de concept, nu e ceva la care ne-am gândit. Avem Constituţia noastră. Da, am transferat o anumită parte din suveranitatea noastră, dar ne preţuim suveranitatea şi democraţia şi am vrea să vedem atitudini mai hotărâte şi în alte ţări şi la Bruxelles.

Cristina Cileacu: Dar drepturile fundamentale europene sunt aceleaşi pentru toţi deci avem drepturile omului, demnitate, statul de drept, libertăţile şi aşa mai departe. Ce pot schimba aici liderii polonezi? Cum poţi fi membru UE cu aceste valori şi în acelaşi timp valorile proprii? Cum se împacă ele?

Marcin Wilczek: Eu cred că valorile sunt aceleaşi. Vorbim de economia de piaţă, libera circulaţie a forţei de muncă, a capitalului, statul de drept, şi toate libertăţile. Am luptat din greu ca să ajungem în UE, am luptat din greu ca să ieşim din comunism, acestea sunt valorile la care am aderat şi nu am spus niciodată că aceste valori nu sunt ale noastre. Acestea sunt valori ale întregii Europe şi ni le asumăm.

Cristina Cileacu: Dar ce anume ştiu mai bine noile democraţii din est despre democraţie decât ţările occidentale, care practic au creat UE, care au fost în centrul structurii UE? Care e diferenţa?

Marcin Wilczek: Nu pot să fiu de acord cu etichetarea ţărilor noastre drept "democraţii noi". Mai ales Polonia are o lungă istorie de ţară democratică, nu doar în perioada de dinaintea războiului, dar şi a Regatului Polonez. A fost o democraţie a nobililor, e adevărat dar am limitat puterile regelui şi am introdus sistemul alegerii regilor. Este ceva unic. Tradiţia există şi e parte a vieţii noastre politice chiar şi astăzi. Faptul că nu am fost printre fondatorii UE nu a fost alegerea noastră. Noi am fost în spatele Cortinei de Fier şi ne-a fost refuzată apartenenţa la comunitate. Dintr-o dată eram într-un loc pe care nu l-am dorit niciodată şi în care n-am crezut niciodată că vom ajunge. Şi cred că am mai menţionat, şi noi şi România suntem noii membri fondatori ai UE. E ceva ce-mi este foarte clar astăzi. Noi nu avem valori diferite sau concepţii diferite faţă de restul Europei. Da, astăzi se poartă discuţii despre statul de drept şi articolul 7 în legătură cu Polonia, dar avem dreptul să modificăm şi să ne reformăm sistemul de justiţie, este ceva la care fiecare ţară are dreptul. Frans Timmermans a fost la Varşovia săptămâna trecută, deci sper că toate neînţelegerile sunt pe drumul bun spre a fi clarificate. Dar noi, ca ţară independentă, ca stat membru UE avem dreptul să vedem lucruri şi să le schimbăm dacă vedem că nu merg sau trebuie corectate, respectând toate valorile şi normele din UE.

„Discuţii foarte foarte intense", aşa a descris Frans Timmermans, vice-preşedintele Comisiei Europene, dezbaterile cu polonezii pe tema legilor justiţiei din ţara lor. Polonia vrea să evite declanşarea articolului 7 împotriva sa, doreşte să îşi păstreze dreptul de a vota la nivelul blocului comunitar şi încearcă acum să convingă Europa că statul de drept nu este pus în pericol de conducerea de la Varşovia.

Cristina Cileacu: Uniunea Europeană vrea să aplice articolul 7 în cazul Poloniei. Acum sunt în curs discuţii şi legea justiţiei în ţara dvs e pe cale să fie schimbată, cel puţin aşa spun liderii polonezi. Dacă era în regulă, atunci de ce trebuie schimbată?

Marcin Wilczek: În primul rând, cred că dacă ne uităm la nemulţumirile polonezilor cu privire la ultimele alegeri, care au adus la putere actualul guvern, vedem că organizarea şi funcţionarea sistemului juridic au adus mari nemulţumiri. Oamenii sunt nemulţumiţi de modul în care funcţionează sistemul juridic, şi exista un sentiment profund de nesiguranţă şi nedreptate. Procedurile durau foarte mult, procesele durau mult, la noi timpul de aşteptare pentru o decizie a curţii era cel mai lung, erau acuzaţii de corupţie. Iar schimbările au fost adoptate în baza unui puternic mandat democratic. Adică dacă începem să punem sub semnul întrebării mandatul democratic al unui guvern, la ce să ne mai aşteptăm? A fost o campanie, guvernul a obţinut majoritatea, duce la capăt acest program. Încrederea mea fermă, afirmată şi partenerilor noştri din Europa este că acestea au în vedere valorile europene şi reglementările din UE. Acesta este un aspect. În al doilea rând, în dezvoltarea economică întotdeauna întrebăm investitorii, oamenii prezenţi în ţară care sunt problemele cu care se confruntă. Iar sistemul juridic era printre primele. Deci trebuia să facem ceva. Pentru că investitorii nu puteau lucra normal pentru că deciziile curţii nu erau destul de rapide şi aşa mai departe. Deci e ceva ce trebuia să facem. Iar când schimbi ceva de obicei eşti criticat.

Cristina Cileacu: Da, dar ceea ce este cel mai criticat în Polonia, dar şi în România este că politicienii intervin în justiţie. De ce credeţi că în ţările noastre politicienii văd justiţia ca pe un instrument util?

Marcin Wilczek: N-aş spune asta. Noi în Europa Centrală tindem să ne vedem cumva inferiori. Nu cred că este aşa. Dacă ne uităm la alte sisteme juridice din UE, nu există un singur sistem juridic. Şi este greu de evitat, pentru că la un anumit nivel, judecătorii sunt numiţi de politicieni, în majoritatea ţărilor. Unde putem trage linia că intervenţia într-o ţară e bună, în alta e violarea legii? Guvernul polonez a întocmit o "carte albă" în care se arată că procedurile pe care le aplicăm în Polonia există deja în alte ţări. E greu de apărat. Evident, întotdeauna va există un exces de influenţă sau unii politicieni ar fi tentaţi să influenţeze. Dar de asta avem presă liberă, de asta avem alegeri, de asta avem democraţie, de asta avem alte instrumente de a limita această influenţă.

Cristina Cileacu: Mai avem încă presă liberă în partea de Est a Europei? Pentru că vedem lideri cum este Viktor Orban, am început interviul vorbind despre el, bineînţeles este Ungaria. Vedem că acolo media este în cea mai mare parte controlată de stat, deci unde este libertatea presei? Toţi liderii care au fost aleşi democratic, aşa cum aţi spus, au un fel de indiferenţă pentru valorile europene. Se comportă într-un mod diferit faţă de ceea ce spun. Deci unde sunt acele libertăţi?

Marcin Wilczek: Pot să răspund doar în numele Poloniei. Noi avem un sector media antiguvernamental foarte puternic în Polonia şi acesta nu este controlat de stat în niciun fel. Avem desigur televiziunea de stat, ceea ce cred că este ceva nepopular în alte state din Europa şi din lume. Pe de altă parte, media liberă, după euforia media electronică, twitter, facebook şi alte feluri de media garantate ca fiind libere, vedem acum că sunt instrumente care pot avea şi efect invers. Cu siguranţă cetăţenii noştri au o varietate de alegeri de surse de informaţie şi le folosesc.

Uniunea Europeană a schimbat foaia şi începe să se raporteze alfel decât prin exprimarea îngrijorării în cazul comportamentelor care afectează libertăţile democratice din interiorul ei, iar liderii vestici s-au decis într-un final să răspundă cu mai multă duritate în faţa agresiunilor Rusiei. S-a trecut de la declaraţii, la fapte.

Cristina Cileacu: Războiul Rece este noua expresie care revine în vocabularul nostru şi vedem flancul estic al NATO cum se echipează cu rachete Patriot, aduse din SUA. Ţara mea şi a dvs vor avea acest tip de rachete, scutul antirachetă din ţara dvs va fi activat în 2020, Rusia este tot mai agresivă, îşi aduce propriile trupe aproape de graniţă. Să vedem toate acestea ca pe o nouă cursă a înarmării?

Marcin Wilczek: Cred că este un răspuns la realitatea pe care o avem în faţă. După destrămărea Uniunii Sovietice şi retragerea trupelor sovietice din Polonia în 1991, îmi amintesc aceste imagini prea bine, toată lumea era fericită să aibă „dividendul de pace", iar unii oameni vorbeau chiar despre sfârşitul istoriei şi nu s-a întâmplat. Deci, pentru noi, cei din Estul Europei de Vest, acest lucru a fost mai evident şi mai clar decât în alte părţi ale Europei. Am văzut mereu creşterea capacităţilor militare din vecinătatea noastră estică şi evenimentele care le urmau doar confirmau ceea ce credeam şi suspectam. Războaiele din Georgia, Abhazia, Transnistria, apoi Crimeea, acum Estul Ucrainei, rachetele Iskander care sunt la o distanţă de 300 de km faţă de Varşovia şi aşa mai departe. Românii ştiu mai bine ca oricine despre întărirea prezenţei militare din Crimeea, deci este ceva mai degrabă ofensiv decât defensiv şi acest lucru, bineînţeles, cere reacţii. Aşadar nu este nimic altceva decât o reacţie la agresivitatea vecinilor noştri din Est şi sunt nişte lucruri pe care trebuie să le fim pregătiţi să le facem.

Moartea violentă a fostului preşedinte polonez, Lech Kaczyński, într-un accident aviatic în apropiere de Smolensk, în Rusia, a marcat puternic istoria recentă a Poloniei. Fratele geamăn al fostului şef de stat, Jarosław Kaczyński, cel care conduce acum partidul majoritar din ţară, a folosit evenimentul ca să influenţeze politica internă.

Cristina Cileacu: Înregistrăm acest interviu în data de 10 aprilie, o zi tristă pentru Polonia, sunt 8 ani de când avionul în care era fostul preşedinte al ţării, Lech Kaczyński, s-a prăbuşit pe teritoriul Rusiei. Ce se întâmplă în mod obişnuit în Polonia în această zi?

Marcin Wilczek: Cred că este cea mai tristă comemorare din istoria statului Polonez. Prăbuşirea avionului în care era preşedintele nostru, care mergea la o slujbă de comemorare în cimitirul dedicat ofiţerilor polonezi care au fost ucişi cu sânge rece de ruşi este din nou un eveniment care spune că niciodată nu putem fi siguri pe ceva şi că trebuie să fim pregătiţi pentru mişcările agresive ale vecinilor nostri. A fost o tragedie extremă şi bineînţeles, acum sunt în Polonia ceremonii de comemorare şi încă trebuie să mai menţionăm că epava este încă în Rusia şi că Rusia refuză să dea înapoi o proprietate care este a Republicii Polonia, care este din nou, un act ostil.