EXCLUSIV. Calvarul copiilor români care au mers 1.000 de km prin deșert pentru a ajunge la familia lor
O mie de kilometri prin deșert, multe emoții și teama că oricând ar putea nimeri în mijlocul luptelor. Aceasta este povestea demnă de un film de aventuri prin care au trecut trei copiii români blocați în Libia, pentru a ajunge în țara natală a mamei lor. Digi24 a discutat în exclusivitate cu familia reunită, după săptămâni de speranțe și incertitudini.
„În fiecare zi sunt lupte și cădeau bombele lângă casa mea și împrejurul meu și oamenii mureau...”, povestește mama.
„Chiar în ziua aceea, granița era plină de oameni care voiau să iasă și au fost nevoiți să rămână acolo”, rememorează unul dintre băieți.
Disperare, speranță, oboseală, căldură înăbușitoare, teamă. Trei băieți dintr-o familie mixtă libiano-română au trecut prin toate acestea, când părinții lor au hotărât că singura scăpare de la moarte și suferință este să vină în România.
„Este foarte, foarte greu. Este un coșmar. Și mă gândeam de pe o zi pe alta că, Doamne ferește, să nu pățesc ceva. Și, zic, Doamne Dumnezeule, ajută-mă să ajung în țara mea, să fiu în sănătate, în viață, eu și copiii mei, că nu doresc nimic de la Cel de Sus, de la Dumnezeu, decât să ajung în țara mea”, mărturisește Alina Daniela Zăgrean, mama băieților.
„Moartea pândea la orice colț”
Alina a plecat din România în urmă cu 20 de ani. Era însărcinată cu Christian, băiatul ei cel mare, în șapte luni. În Libia, a lucrat ca asistentă medicală, iar soțul, cetățean libian, era profesor de limba arabă. Din 2011, odată cu Primăvara Arabă și războiul civil, nimic nu a mai fost la fel. Moartea pândea la orice colț.
„Ești prins pe stradă, ți se ia mașina, ești omorât pe loc și nimeni nu te ajută, pentru că nimănui nu-i este frică de nimic. Cine mai dormea? Că-ți umblau avioanele deasupra și-ți cădeau bombele lângă tine”, a povestit femeia.
Cum războiul civil pare fără sfârșit, Alina și soțul ei au hotârăt că ei și cei cinci copii ai lor, patru băieți și o fată, trebuie să scape din infern.
Mai întâi au venit în România părinții și doi dintre copii, convinși că-i vor revedea curând și pe ceilalți. Dar, situația s-a complicat atât de mult, încât exista riscul să nu se mai vadă, poate, niciodată.
„Situația era una specială, doi dintre acești copii erau minori, doar unul era major. A trebuit să depunem niște eforturi speciale, a trebuit să le emitem titluri de călătorie, să mergem în Libia, să trecem granița”, a explicat pentru Digi24 ambasadorul român la Tunis, Dan Stoenescu.
„Mi-a fost frică”
„Sigur că mi-a fost frică, n-aveam documente. Călătoria a fost foarte lungă și obositoare, cam opt ore până am plecat, am ajuns în cele din urmă la hotel, dar... Dumnezeu fie lăudat...”, spune Christian Andrei Calamut, băiatul cel mai mare, evacuat din Libia.
Ca să vă faceți o idee ce a însemnat această călătorie trebuie să privim harta Africii de Nord. De la Tripoli până la Tunis sunt aproape 1.000 de kilometri.
Mai întâi, cei trei băieți, însoțiți de un unchi și de o mătușă, au avut de străbătut jumătatea libiană a drumului, cea mai periculoasă, până la Ras Ajdir, la granița dintre Libia și Tunisia. O zonă de peste 400 de kilometri în care nenumărate grupări înarmate se înfruntă, fără milă, iar civilii prinși la mijloc sunt cei mai vulnerabili.
„Acești copii au trecut printr-un război civil, practic luptele sunt zilnice în jurul lor”, spune ambasadorul român la Tunis, Dan Stoenescu. „Punctul de frontieră dintre Tunisia și Libia, Ras Ajdir, a fost închis. Noi am avut noroc, pentru că acest punct de trecere a frontierei a fost închis la câteva ore după ce am reușit să îi trecem granița pe cei trei”, a precizat ambasadorul.
„La circa trei ore după ce fuseserăm noi în graniță, aceasta s-a închis din cauza unor probleme. Chiar în aceeași zi, granița era plină de oameni care voiau să iasă și au fost nevoiți să rămână acolo”, povestește Christian Andrei Calamut.
Mama: „Sunt cea mai fericită femeie de pe Pământ”
După două încercări și multe emoții, cei trei băieți ai familiei Calamut erau în sfârșit, în siguranță, în Tunisia, alături de diplomații români. Ca orice copii, s-au bucurat de primele semne de normalitate, cum ar fi o porție de pizza.
„După ce am ieșit din Libia, am fost din nou fericit, ne-am îmbarcat în avion și am ajuns aici. Sunt fericit, e mult mai bine decât înainte, când eram trist mereu”, spune Christian Andrei.
„M-am bucurat că în sfârșit am reușit să-i întâlnesc pe cei trei, la fel și ei erau foarte bucuroși că erau în drum spre noua lor casă, spre România”, mărturisește ambasadorul Stoenescu.
Cea mai bucuroasă a fost Alina, mama lor, după ce timp de câteva săptămâni n-a știut când și cum îi va revedea pe băieții lăsați în urmă.
- Cu gândul la ei, cum ați trăit?
- Nu știu, nu pot să vă explic. Groaznic. Foarte greu. Am crezut că nu mai ajung. Nu vă puteți imagina prin ce au trecut copiii mei. Am avut noroc, copiii mei au reușit să iasă și nu pot să vă explic momentul, sunt cea mai fericită femeie de pe Pământ, spune femeia.
Pentru Alina, Andrei, Reeda și Belal, la fel ca pentru toată familia lor, începe acum altă provocare. Războiul nu le mai apasă pe umeri, decât de departe, dar băieții trebuie să învețe limba română, să-și reia studiile, iar părinții să-și găsească de lucru. Alina e mulțumită, are lângă ea tot ce contează în viață. Cinci copii, salvați din infern.
Reporteri: Ioana Mihalca / Andrei Negusiu
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
