Editorial „Produs în România" nu poate fi o etichetă pusă pe discursuri politice
În urma unor intervenții recente cu privire la modificările europene și la incertitudinea creată pe subiectul „Produs în România", aș vrea să intervin cu o opinie pe această temă exploatată politic poplulist și, de cele mai multe ori, în necunoștință de cauză.
În primul rând, eu nu văd de ce ar dispărea această sintagmă – „produs în România" sau „produs românesc". Există gulaș unguresc, pâine suedeză, de ce să nu existe salam românesc sau pâine românească? Eu nu știu de niciun infringement european care să-ți interzică să numești un produs cum vrei tu să-l numești și să-l promovezi cu calitățile pe care le are și elemente ale rețetei.
Poate fi deschis un dosar de infringement dacă limitezi/restrângi dreptul altor produse de pe piața europeană să vină să concureze cu produsele tale. Ceea ce nu este cazul, nu există limitare în a promova un produs ca fiind din țara de origine.
Eu, unul, vă spun: consumați produse alimentare românești, pentru că sunt produse locale, pentru că amprenta de carbon e mai redusă - le transportăm pe o distanță mai scurtă -, pentru că sunt proaspete, pentru că puteți vedea de unde vin, pentru că puteți fi în contact cu fermierii care le produc, pentru că pot fi produse de sezon, pentru că în felul acesta ajutați producătorii locali pe care vreți să-i sprijiniți.
Nu poate nimeni să-mi interzică să sprijin producătorii locali consumând produse locale. Dimpotrivă, eu văd asta ca o modalitate foarte bună de a contribui la economia locală, făcând un lucru bun și pentru mine.
Împreună cu un grup de colegi din domeniul agricol si din domeniul IT, vreau să promovăm produsele locale. Ne gândim cum putem să punem cap la cap toate aceste platforme de pe internet prin care se promovează și se comercializează produse agricole și alimentare locale, românești. Această modalitate de comercializare s-a dezvoltat foarte mult, e adevărat că de nevoie, în ultimele două luni. În hipermarketuri sunt standuri care promovează produsele românești, pentru că sunt produse locale și există cerere pentru astfel de produse. Multe hipermarketuri au făcut parteneriate cu fermierii locali și cu unele cooperative. E un parteneriat avantajos pentru toate părțile, fermieri, consumatori și comercianți. Și funcționează bine, cu avantaje pentru toți cei implicați.
Probabil că hipermarketurile au fost oarecum incitate și de modul populist în care s-a reglementat uneori și au demonstrat că se poate și fără impuneri aberante. Impunerea prin lege în mod artificial a unui procent de produse care să aibă o anumită origine și limitarea accesului altor produse de pe piața europeană în magazine nu au efectele dorite pe termen lung. Sau impunerea de restricții la export prin lege când tu vrei să poți importa ce și cât dorești de pe piata europeană. Asta înseamnă să pui bariere comerciale.
La noi în Parlament, unii s-au gândit să ajute producătorii români punând restricții altora. Acestea sunt metode care nu funcționează într-o piață comună.
Eu aș aborda lucrurile altfel: aș ajuta producătorii români să fie prezenți în magazine, i-aș ajuta să-și promoveze produsele și doar așa convingem consumatorii să cumpere produsele locale, românești. Și m-aș asigura că nimeni nu restricționează artificial produsele românești pe raft. Dimpotrivă, le promovează și ajută consumatorii să ajungă la ele.
Există proceduri europene și bani europeni pentru promovarea produselor românești, a produselor locale. Nu știu cât de mult au fost folosiți.
Dacă cineva din Parlamentul României a spus că Uniunea Europeană interzice să promovăm produsele locale, eu mă angajez să dau consultanță gratuită ca să găsim formula prin care putem promova produsele locale românești.
Este o perioadă în care discursurile populiste apar în spațiul public (și, dacă analizăm „saga" legii comercializării produselor din 2009 până acum, o să observați că valurile declarative de sprijinire preced alegerile, iar acțiunile nu se iau pe baza unor analize și dezbateri în care toți actorii să stea la masă și să ajungă la concluzii constructive).
Eu cred că discursul antieuropean nu-și are locul în această dezbatere. Trebuie mai degrabă să discutăm despre cum promovăm pentru consum produse românești care să fie într-adevăr de calitate, proaspete, sănătoase și nu cum să interzicem altor produse să intre pe piață sau cum să punem tot felul de procente obligatorii și aleatorii pentru unii sau alții.
Consumatorul trebuie să poată alege, iar noi, decidenții, împreună cu producătorii, trebuie să ne asigurăm că produsele locale, românești, sunt bine cunoscute de către consumatori și sunt accesibile prin toate mijloacele posibile: în supermarketuri, în piețele ambulante, în comercializarea online, în târguri, prin livrare la domiciliu etc.
Da, eu, ca europarlamentar și proeuropean convins, spun că aici, în România, e bine să consumăm produse locale, românești, pentru că sunt proaspete, sănătoase, pentru că vreau să mă obișnuiesc să consum produse de sezon pentru a le avea proaspete, pentru că știu de unde vin, pentru că vreau să susțin economia locală și relația dintre urban și rural.
Evident, am nevoie de piața europeană ca să pot consuma măsline, portocale, banane, avocado, ca să am roșii în afara sezonului atunci când îmi e poftă, chiar dacă nu sunt nici pe departe la fel de bune ca roșiile de sezon sau pentru că îmi plac anumite produse procesate care vin din anumite țări europene sau de pe alt continent (de exemplu, mie îmi plac boabele crude de cacao).
Am fost și voi fi în continuare un susținător al produselor românești. Am creat mecanisme pentru a sprijini produsele tradiționale, locale, și lanțurile scurte de aprovizionare, inclusiv prin Reforma Politicii Agricole Comune, când am fost comisar european.
Denumirile de „produs montan" și „produs local" au fost introduse în legislația europeană la propunerea mea. Schemele de calitate (denumire de origine protejată, produs tradițional, indicație geografică protejată) au fost promovate în vremea mandatului meu de comisar pentru agricultură. Sunt mecanisme care certifică un produs ca fiind românesc, franțuzesc, bulgăresc... La Brașov am înființat Oficiul pentru produse tradiționale în perioada în care am fost ministrul Agriculturii.
Toată disputa legată de faptul că „Uniunea Europeană interzice prezența produselor românești la raft“ a pornit de la populismul deșănțat folosit de PSD care, prin modificările aduse la Legea 321/2009, a pus România în conflict cu legislația europeană, chiar în prag de infringement. Și asta, din cauza stabilirii ca obligatoriu la raft a unui procent de produse din lanțul scurt și a unei anumite suprafețe alocate acestor produse.
Era normal să se întâmple așa pentru că, prin această lege, s-a făcut o discriminare în accesul la piață pentru alte produse. Tot populist, PSD a numit această lege „legea produselor românești“, cu toate că în lege nu apare nici măcar o dată sintagma „produs românesc“. Reparația s-a făcut prin Legea nr. 28/2020.
Politica publică în România o face Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Pentru Legea 28, intrată în vigoare la 16 mai, Ministerul va trebui să elaboreze normele de aplicare.
Cer ministrului Oros ca în cel mai scurt timp să lămurească aspectele apărute în discuție în spațiul public prin clarificările pe care trebuie să le facă referitor la aplicarea acestei legi.
Ca europarlamentar, vreau să mă asigur că Guvernul ia toate măsurile, inclusiv folosind fonduri europene, pentru a ajuta producătorii români să pună pe piață produse proaspete când se poate, produse sănătoase, produse de sezon și mai ales să-i ajute să le transmită consumatorilor originea produselor.
Descarcă aplicația Digi24 și află cele mai importante știri ale zilei
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News