De ce marile șantiere de autostrăzi merg cu frâna de mână trasă? Sau despre cum statul român se face că plătește, iar constructorii se fac că lucrează.
În momentul de față, doar Compania de drumuri are facturi neplătite către constructorii de autostrăzi pentru lucrările executate în valoare de peste 1 miliard de lei. O situație defalcată a facturilor neachitate pe principalele autostrăzi arată așa:
Autostrada Moldovei A7: 600 de milioane de lei
Autostrada A1 Sibiu-Pitești: 250 de milioane de lei
Autostrada A3 Transilvania: 110 de milioane de lei
Autostrada de Centură București A0: 60 de milioane de lei
Drumul expres Craiova-Pitești: 20 de milioane de lei
La finalul anului trecut trăgeam un semnal de alarmă. Am spus atunci că Guvernul faultează industria construcțiilor și riscă să arunce la gunoi miliardele de euro din fonduri europene, prin plata constructorilor cu țârâita, eliminarea facilităților fiscale și prin sufocarea cu birocrația.
Din păcate, am avut dreptate. Imaginile impresionante cu sute de utilaje și muncitori care să mute munții din loc pe șantierele de autostrăzi sunt mai degrabă o raritate. În schimb, pe cea mai mare parte a celor aproape 1.000 km de drumuri rapide contractate cresc bălării, bate vântul și nu se vede luminița de la capătul drumurilor moderne atât de așteptate.
Vedem lucrări cvasi-abandonate pe Autostrada A3 Transilvania sau pe drumul expres Craiova - Pitești.
Vedem șantiere care avansează la relanti pe Autostrada Moldovei A7 sau pe Autostrada de centură București A0.
Multe alte proiecte ar trebui să fie în plin șantier, dar în schimb bate vântul pe ele: A1 Sibiu - Pitești, A1 Lugoj - Deva, A8 Unirii Tg. Mureș - Iași, A13 Sibiu - Bacău, A4 Constanța Sud, drumul expres Craiova - Tg. Jiu și multe altele.
Ce au în comun toate aceste șantiere blocate? În principal, banii. Sau mai degrabă lipsa lor. Guvernul a dat în ultimii ani petrecere pe banii românilor, a crescut la cer pensiile speciale, a făcut angajări la stat în neștire, a ratat reformarea sacului fără fund cu instituții publice și companii de stat.
Iar nota de plată pentru această debandadă bugetară o plătește mediul privat, prin amânarea la plată a lucrărilor executate sau a produselor și serviciilor furnizate.
Dar cât mai pot suporta companiile presiunea acestor măsuri draconice? Rând pe rând, ele vor sucomba. Și, odată cu ele, și șansa României de a se moderniza prin transformarea miliardelor de euro de la Comisia Europeană în autostrăzi, căi ferate, trenuri noi, școli, spitale și prosperitate pentru toți românii.
După 2030, bugetul României se va confrunta cu o provocare majoră: ieșirea la pensie a cetățenilor născuți în jurul anului 1970. Coroborat cu reducerea consistentă a fondurilor europene pentru construcția de drumuri, este previzibil că nu vom mai avea la dispoziție miliarde de euro pentru autostrăzi.
Deceniul 2020-2030 este ultimul tren pentru România în care își poate construi autostrăzile, drumurile expres și centurile ocolitoare. Nu putem să îl ratăm. Guvernul trebuie să recunoască acest moment istoric și să acționeze decisiv, prin asigurarea fondurilor necesare. Risipa din bani publici trebuie să se oprească. Viitorul modern și prosper al țării depinde de asta.
