Lecții pentru părinți. Cum îi învățăm pe cei mici să relaționeze cu străinii?
Vi s-a întâmplat vreodată să vă mustrați copiii pentru că au fost mult prea prietenoși cu străinii? Ori să îi încurajați să fie mai îndrăzneți și mai deschiși cu oamenii din jur? Socializarea i-ar putea pune în pericol, dar nici timiditatea exagerată nu este cea mai bună. Cum îi învățăm pe cei mici să se raporteze la străini ne spune Oana Moșoiu, expert în educație.
Oana Moșoiu, expert în educație și coordonatorul programului „Școala Familiei”:
„Cum să fie un copil, sociabil sau nu? Cred că e o punere de problemă greşită, cum să fie un copil. Şi o aşteptare greşită. Copiii sunt ceea ce sunt. Copiii sunt aşa cum sunt ei. Avem nevoie să cultivăm în copii acest caracter de identitate a lor prin care înțelegem că ei au un anumit tip de temperament, au o anumită, să spunem așa, o arhitectură a personalității lor, foarte diferită.
Sunt copii foarte sociabili în mod nativ, pentru că sunt extroverți, pentru că au un nivel mare de energie, da?
Sunt copii timizi, pentru că așa sunt ei, mai introverți, pentru că poate sunt mai reflexivi.
Sunt copii care poate au nevoie sa proceseze mai mult ceea ce văd, interacțiunile, au nevoie de mai mult timp ca să simtă o atracție față de o persoană, dacă acea persoană îi transmite încredere, procesează mai greu semnalele non-verbale și chiar cele verbale, analizează mai mult.
Sunt copii care nu au nevoie de atâta analiză, se aruncă în relații mai ușor, pentru că așa e firea lor, mai spontană și bazată pe interacțiune. Cunoașterea lor e bazată pe această interacțiune. De obicei părinții trebuie să fie în preajma lor, e bine să fie lângă ei, și să poată să controleze cumva această interacțiune.
Și bineînțeles vorbim cu copilul foarte mult, ca el să învețe un autoreglaj pe care nu-l va căpăta automat și foarte repede, pentru că ține de a analiza mediul, a căpăta niște filtre, de a-mi da seama ce e potrivit să spun și ce nu, iar la un copil, dacă e foarte mic, nu putem aștepta ca asta să se întâmple în mod firesc, ci e nevoie de discutii cu părintele. Dacă părintele intră în deficit de energie și se frustrează și începe să-și critice copilul: N-ai voie să vorbești cu persoana asta!, nu-i un mediu foarte bun de a stabili niște norme de relaționare.
Nu mai vorbim de pericole. Acuma, întrebarea e dacă e un copil neînsoțit sau e un copil însoțit. Pentru că dacă e un copil de 6-7 ani, să spunem că are mici deplasări neînsoțit, atunci el trebuie să fie foarte bine antrenat. Aici chiar sugerez ca părinții să aibă perioada aceasta de a însoți copilul pe traseul pe care urmează să meargă neînsoțit pentru a analiza un pic mediul și a-i deschide ochii cu privire la cine e pe drum, ce se întâmplă pe drum, unde ar putea fi pericole. Deci, este un antrenament anterior și dacă e un copil care nu are încă autocontrol, nu-l lăsăm singur, clar, pentru că nu avem încredere că el poate gestiona situațiile respective. Deci, ne asigurăm că acest copil este însoțit și nu ajunge în situația de a fi sociabil cu persoane nepotrivite”.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
