Elena Tănase a realizat recent campania „Frumusețea salvează lumea”, un proiect care a reprezentant o premieră în România - 24 de artiști contemporani și-au donat operele de artă către Crucea Roșie. Digi24 i-a prezentat pe acești donatori, a arătat cum a decurs această campanie și licitația pentru vânzarea acestor lucrări. Însă, pe Elena o vedem în fiecare dimineață făcând revista presei internaționale, dar și în cadrul unor campanii complexe care au ca temă istoria României. Ce a făcut-o să se dedice acestei direcții jurnalistice și cum a decurs campania „Frumusețea salvează lumea” ne-a spuns chiar ea, într-un interviu.
„NU e obligatoriu să ne târâm prin lume, cum o facem acum, cu obrazul pătat”
1.Experiența ta jurnalistică este vastă, dar în ultima te-ai implicat foarte mult în direcția campaniilor Digi24. Ce te-a atras spre această zonă?
Campaniile mele de istorie recentă de la Digi24 sunt o altă manieră de a spune adevărul despre prezent. România este ţara care "a livrat" Europei cea mai mare emigraţie de la cel de-al doilea război mondial, dar în vreme de pace. Orice s-ar spune, 4 milioane de români nu şi-au părăsit ţara numai din cauza sărăciei. Pentru atenuarea sărăciei este suficient să obţii un contract mai bun 5-6 ani, să te întorci, să îţi ridici propria afacere. Dar vedem că cei mai mulţi nu se mai întorc. Sunt pierduţi. Ţara este într-o continuă hemoragie de aceea nu îşi poate reveni. Când se coagulează o masă critică spre modernizare, apare din nou câte un 10 august. Or, eu am vrut să explic de ce se întâmplă aşa. Campania de anul trecut "1989. Anul care a schimbat lumea" exact asta a făcut. A explicat în detaliu, iar detaliile sunt realmente îngrozitoare, ce ni s-a întâmplat. Iar în momentul în care înţelegi că românii nu sunt "de la natură" agresivi, sălbăticiţi, deprimaţi/"mioritici", ci că li s-a întâmplat ceva foarte grav, traumatizant, vreme de decenii, atunci înţelegi. Şi în mod paradoxal, după ce urmăreşti episod după episod, ce s-a întâmplat, cum o organizaţie teroristă - partidul comunist - a acaparat statul şi folosindu-se sistematic de violenţă, a zdrobit structurile de forţă ale societăţii şi i-a alterat sistemul nervos prin propagandă şi supraveghere, atunci înţelegi că răul nu este un dat absolut pentru români, că el poate fi depăşit.
Înţelegi că în 1990 nu eram decât nişte fiinţe debusolate, slăbite, vlăguite, că nu mai ştiam de noi. Pe cale de consecinţă, dacă facem acest exerciţiu de anamneză, de vindecare, să înţelegem ce am păţit, care sunt legăturile cu acel rău în prezent şi cum să îl eliminăm, cum să ne venim în fire, atunci nu poate fi decât mai bine.
Dacă ne aducem aminte cine suntem, că România modernă s-a ridicat într-un timp record de circa 60-70 de ani - mă refer la generaţia paşoptistă până în pragul primului război mondial, la domnia lui Alexandru Ioan Cuza de 7 ani, şi mai ales, la cea a lui Carol I, cea mai lungă şi mai stabilă din întreaga istorie a românilor, de 48 de ani - atunci devenim de-a dreptul optimişti. Dacă au putut ei, putem şi noi. Erau tot români, nu elveţieni, nu extratereştri.
Nu e obligatoriu să ne târâm prin lume, cum o facem acum, cu obrazul pătat. Da, comunismul a lăsat traume groznice, dar e timpul să nu ne mai plângem de milă şi să ne îndreptăm spinarea. Acesta este sensul campaniilor mele de istorie recentă. Am încercat să pun acolo toate elementele. Şi viruşii, şi loviturile care au provocat dezastrul, dar şi soluţiile - portrete de lideri politici, de medici, de profesori, de mari donatori, de artişti.
„O să îmi amintesc mult timp liniştea totală din sală şi ... lacrimile din ochii tuturor”
2.Știm că ești pasionată de istorie și la sfârșitul anului trecut ai desfășurat o campanie în școli. Elevii din câteva licee bucureștene au putut să afle prin intermediul reportajelor tale mai multe informații despre Revoluție. Cum poate ajuta televiziunea la apropierea tinerilor de istorie?
Sincer, nu ştiu dacă e vorba despre televiziune sau de media în general. Dar ştiu sigur că tinerii au dreptul şi au nevoie să cunoască istoria adevărată într-o formă care să rimeze cu secolul XXI. Am văzut că mulţi dintre elevii cărora le-am vorbit au fost foarte impresionaţi de "poveştile" mele. Şi eu am fost foarte impresionată de reacţia lor.
Îmi amintesc că la Spiru Haret, la un moment dat, s-a făcut linişte complet. La începutul prelegerii, am întrebat cei 40-50 de elevi prezenţi dacă vor să emigreze. Trei sferturi dintre ei au ridicat mâna. După ce am prezentat interviul cu dr. chirurg Horia Haş, cel care a operat răniţii de la Timişoara după masacrul din ziua de 17 decembrie şi după ce am explicat că violenţa lui Ceauşescu nu era nimic altceva decât cursul terifiant al regimului comunist instaurat în România în anii '50, am descris şi felul în care în vremea dictaturii, românii au fost complet rupţi de Europa, o situaţie absurdă, împotriva naturii noastre. O să îmi amintesc mult timp liniştea totală din sală şi ... lacrimile din ochii tuturor când am invocat exemplu unei mame care a oferit pentru o bucată de brânză singura vedere pe care o primise de la fiica ei, "fugită" la Paris.
Nu am avut curajul sau nu am avut orgoliul sau lipsa de realism să îi rog pe elevi să îmi spună dacă s-au răzgândit în privinţa plecării din ţară. Dar i-am rugat să citească. Să afle cine sunt. Să meargă să înveţe mai mult şi mai bine decât se poate face în România, să lucreze, dacă vor să rămână unde vor ei să rămână ca oameni liberi ce sunt, dar să o facă fără complexe şi frustrări. Iar dacă rămân, să fie exigenţi şi cu ei, şi cu ceilalţi. Istoria dă standardele de eficienţă în materie. Crima, cinismul şi minciuna au instituit regimuri ale morţii. Democraţia - chiar dacă imperfectă şi gălăgioasă - a creat cele mai prospere societăţi şi comunităţi de pe pământ.
„Presa de anvergură este factuală, analitică şi foarte critică cu autorităţile, indiferent care sunt ele”
3.Prezinți în fiecare dimineață revista presei internaționale. Cât de mult diferă temele care preocupă presa internațională față de temele presei locale?
Mult. Din păcate, prea mult. Sigur, eu prezint selecţii din marile cotidiane ale lumii, redacţii foarte mari: Washington Post, Times, El Pais, etc. Dar problemele de la noi nu ţin numai de resurse, ci mai ales de abordare, de politicile editoriale. Prea multe comentarii şi prea puţină informaţie clară şi, mai ales, verificată. Este motivul pentru care am propus acest mic proiect, mica revistă a presei internaţionale. Presa de anvergură este factuală, analitică şi foarte critică cu autorităţile, indiferent care sunt ele. În plus, anchetele, investigaţiile, dar şi apariţii editoriale notabile, cum ar fi "Hidden Hand", a prof. Clive Hamilton, prezentată de Times, despre inserţia Chinei în inima elitelor britanice, sunt constante în acest tip de presă. Văd că abordarea mea este bine primită de public. E o rubrică care a înregistrat repede o bună audienţă. Încă o dovadă că nu trebuie să livrezi junk food ca să faci diferenţa.
”Datorită acestui proiect, Crucea Roşie a primit 50.000 de euro, reprezentând lucrările donate de 24 de artişti români contemporani”
4. Cel mai recent proiect pe care l-ai coordonat și care a fost o premieră la TV s-a numit „Frumusețea salvează lumea". Cum au decurs întâlnirile cu cei 24 de artiști, în condițiile în care filmările au avut loc într-o perioadă cu multe restricții și reguli speciale? Care a fost experiența care te-a impresionat cel mai mult în acest proiect?
Da, "Frumuseţea salvează lumea" a fost un proiect greu de făcut. Puţini au crezut în el, dar în momentul în care a intrat pe post, lucrurile au mers din ce în ce mai bine. Iubesc acest proiect, cred că merită un loc special în portofoliul meu profesional. În primul rând, datorită acestui proiect, Crucea Roşie a primit 50.000 de euro, reprezentând lucrările donate de 24 de artişti români contemporani. Trebuie precizat că 5 lucrări au rămas în custodia Crucii Roşii, nu s-au adjudecat dintr-un motiv paradoxal, dar des întâlnit în lumea licitaţiilor de artă. Ce s-a întâmplat? E vorba de artişti bine cotaţi internaţional; lucrările lor sunt cotate obligatoriu potrivit clasamentului internaţional, dar preţul evaluatorilor este mai mare decât ce poate asimila o piaţă de artă mică, cum este cea din România. Ceea ce înseamnă că cei 24 de artişti şi-au asumat nu numai donaţia în sine, ci şi acest risc. Generozitatea lor este absolut excepţională şi le mulţumesc din toată inima.
Ideea de a dona, de a uni elita cu cei în nevoie, mă bântuie de mulţi ani. Cel puţin din 2016, primul an al proiectului "Coroana de Oţel", dedicat domniei lui Carol I când am vorbit de pildă despre înfiinţarea ambulanţei din donaţii, inclusiv prin donaţia Cazavillan, fondatorul ziarului "Universul". Aşa că atunci când Ioana Ciocan, managerul Art Safari, mi-a propus să derulăm împreună, la Digi24, proiectul "Frumuseţea salvează lumea", cu ajutorul casei de licitaţie Artmark, am acceptat imediat. "Frumuseţea salvează lumea" a avut tot ce mi-aş fi putut dori: provocare şi noutate profesională (nu sunt critic de artă, dar am intervievat artişti ca amator - fascinant), coerenţă - prezentări de personaj, design, stil, muzică şi finalitate umanitară, exact concluzia a ceea ce am muncit în ultimii ani.
„Știu din experienţă că a spune «NU» face bine”
5. Ce planuri ai, ce campanii mai pregătești?
Am planuri mari pentru această toamnă. Daţi-mi voie să fie o surpriză :-)
6. Un mesaj pentru toți cei care urmăresc Digi24.
Să fie exigenţi. În primul rând cu ei înşişi. Să nu se plângă, să nu dea vina pe alţii. Să nu (mai) mintă. Şi să nu (mai) îndure minciuna, incompetenţa sau agresivitatea din jurul lor. Ştiu că psihologic este greu să reacţionezi în faţa abuzului şi violenţei (verbale şi nu numai). Societatea românească este una foarte agresivă în toate aspectele ei. Am citit mult despre cum s-au osificat aceste aspecte când am muncit la proiectul din 2017 "100 de ani de comunism". Dar ştiu din experienţă că a spune "NU" face bine. Şi de îndată ce înveţi, prin experienţe de mai mare sau mai mică importanţă, să refuzi să faci ceea ce nu e bine să faci, ceva se schimbă în jurul tău. Şi se schimbă în bine. A refuza răul te ajută să fii tu însuţi, să trăieşti la lumină, fără complexe. Ipocrizia şi minciuna sunt obositoare, te secătuiesc. Adevărul/libertatea sunt echivalentul sufletesc al aerului curat. Ca să trăieşti, trebuie să respiri, nu?
