Bilanțul zilei de 7 octombrie: 1332 de israelieni uciși - inclusiv 395 de soldați, 10 agenți Shin Bet (serviciul intern de informații), 59 ofițeri de poliție, iar 1271 au fost răniți grav și mediu, alte câteva mii cu răniți minor sau cu traume psihice severe.
În acest moment 137 de oameni sunt încă ostatici ai grupării teroriste Hamas în Gaza. Doi sunt minori, 20 sunt femei, 10 au peste 75 de ani. Sunt 126 de israelieni și 11 cetățeni de alte naționalități. Israelul și omenirea civilizată se confruntă cu o barbarie.
360.000 de israelieni sunt astăzi mobilizați în armată, iar alte 250.000 sunt strămutați din motive de securitate de la granița cu Gaza și Liban.
Atacul de pe 7 octombrie, cea mai mare crimă săvârșită într-o singură zi după închiderea camerelor de gazare de la mijlocul anilor ´40 a însemnat atacul a 22 de comunități, dintre care 3 orașe.
Eliminarea teroriștilor de pe teritoriul statului Israel a durat, prin eliberarea completă și preluarea controlului circa două zile jumătate după 7 octombrie, iar unii teroriști au fost identificați chiar și după 14 zile de la atac pe teritoriul israelian.
Cine a călătorit vreodată în Fâșia Gaza știe că ostilitatea localnicilor față de israelieni este șocantă. Este o ură de nedescris, viscerală, irațională, implantată în educație, comunități, transmisă din generație în generație, un fel de narațiune pe care e construită viața de zi cu zi. Gruparea teroristă Hamas nu îi forțează pe localnici să fie antisemiți agresivi pentru că aceștia oricum au dezvoltat resentimentele cele mai josnice față de Israel. Palestinienii din Cisiordania pot fi considerați chiar moderați în comparație cu populația musulmană din Gaza.
Statul Israel a făcut eforturi aproape de neimaginat pentru a ajuta Fâșia Gaza. Peste 10% din PIB-ul Fâșiei Gaza era realizat de palestinienii care lucrau în Israel. Câteva zeci de mii veneau zilnic, în Israel traversând granița (dar după atac s-a descoperit că mulți au funcționat ca agenți de informații ai Hamas, producând date din teren, hărți exacte din comunități, nume și liste cu locuitori, ajutând Hamas să facă breșe de securitate). Spitale, școli și ferme ridicate de israelieni înainte de 2005 - toate au fost transformate în ruine imediat ce Israel s-a retras din Fâșie. Alimentarea cu apă, electricitate sau gaze naturale - se făceau din Israel. Și totuși, un israelian în Gaza ar fi fost victimă sigură. Realitatea arată că acolo nu există altă soluție decât eliminarea totală a teroriștilor, iar după război să existe un control pentru o administrare care să facă imposibilă reapariția terorismului și noi amenințări de securitate pentru Israel.
Imaginile și detaliile despre participarea populației civile palestiniene în masacrul de la 7 octombrie și a sutelor de neafiliați care au ajutat Hamas demonstrează că multe eforturi au fost de prisos. Terorismul este adânc înrădăcinat în populația palestiniană și ultimii 15 ani a fost o complicitate care a dat naștere la situația de astăzi. Israel trebuie să se apere cu toată forța și să elimine toate elementele teroriste, colaboratorii și potențialii complici.
La invitaţia European Leadership Network (ELNET), am făcut parte dintr-o delegaţie de 27 de oficiali din 8 ţări europene care s-a deplasat în Israel și a constatat la fața locului gravitatea situației cu care se confruntă acest stat în confruntarea cu teroriștii. Am fost în baza militară de la Tzrifin unde se află muniția confiscată de la membrii Hamas în urma atacului de pe 7 octombrie. O parte din gloanţele ce urmau a fi folosite în atacuri teroriste au fost ascunse în pungi de orez oferite ca ajutor umanitar. În plus, au fost confiscate autoturisme, motociclete, parașute, haine și alte echipamente militare. Muniție și arme fabricate în Coreea de Nord, Iran, Federația Rusă arată de fapt cine a sprijinit din background acest atac, cine l-a încurajat și alimentat. De exemplu, minele antitanc folosite de Hamas sunt de o înaltă precizie, care arată, potrivit comandantului care ne- a făcut briefingul, că doar spionajul la nivel de stat (Iran) poate crea asemenea arme.
Am vizitat Kfar Aza, un kibbutz situat la doar 3 kilometri de granița cu Gaza, locul unde pe 7 octombrie a fost scena unui atac brutal. Aproximativ 70 de militanți Hamas au pătruns în comunitate, provocând moartea și durerea unor nevinovați. Această atrocitate a luat viața a 52 de persoane și a lăsat multe altele dispărute sau traumatizate.
Am văzut urmările acestei tragedii, case distruse, vieți sfârșite prematur și o comunitate îndurerată. Durerea este cu atât mai mare când ne gândim la brutalitatea și lipsa de umanitate a atacatorilor - sunt rapoarte de decapitări, ciopârțirea și mutilarea oribilă a corpurilor și victime arse de vii. Grenade aruncate în case și adăposturi, aruncătoare de flăcări, torturi inimaginabile, incendieri și decapitări, jafuri de pe corpuri în agonie sau deja fără suflare. Asta a fost posibil cu ajutorul unor palestinieni aparent neafiliați, lucru care a amplificat atacul, a micșorat mult șansele eventualilor supraviețuitori. Pe lângă 3000 de teroriști Hamas, încă 2000 de civili palestinieni au venit în valuri pe 7 octombrie ucigând, violând, torturând, jefuind și răpind. O complicitate nemaiîntâlnită la așa nivel la niciun alt conflict.
Am vizitat locul tragicelor evenimente petrecute la Nova Festival. În dimineața zilei de 7 octombrie, la Supernova Sukkot Gathering, peste 3.000 de oameni au devenit victime ale unui atac al teroriștilor Hamas. Ceea ce era menit să fie o sărbătoare a libertății și a comunității s-a transformat într-o scenă de o cruzime cumplită, marcând istoria recentă a Israelului.
Traversând locația, am fost martor la rămășițele a 850 de mașini total distruse. Aceste mașini, unele aparținând victimelor, altele atacatorilor, stau acum abandonate, ca simboluri ale pierderilor nejustificate și ale brutalității neînchipuite. Într-un alt loc, alte 350 de vehicule compun acest peisaj al durerii.
Am aflat despre momentele de teroare, când participanții festivalului, prinși într-un ambuteiaj masiv, au fost ținta atacului. Luptându-se să scape, mulți au căzut pradă violenței, cu sute de vieți pierdute și multe alte rănite. Violuri, torturi, mutilări, crime și răpiri - acesta e rezultatul acțiunii Hamas.
Am participat la întâlniri cu membri ai Knesset, cu responsabili privind politicile de răspuns, am intrat în dialog cu familii care așteaptă să le fie eliberați fii sau fiicele din captivitatea Hamas, am compătimit bărbați care și-au pierdut copiii în urma terorii declanșate de teroriștii din Fâșia Gaza.
7 octombrie 2023 va rămâne o zi de doliu pentru Israel, o zi neagră în care 3.000 de teroriști au dat buzna din Gaza peste oameni pașnici pe care i-au măcelărit cu sălbăticie, au violat și torturat femeile israeliene, au răpit 240 de persoane pe care le țin în condiții grele în captivitate. Copii recent eliberați au povestit cum, atunci când erau duși în Gaza, au fost loviți și agresați de civili. Peste 1.200 de persoane au fost asasinate de Hamas în urma acestui atac neprovocat. 22 de comunități evreiești au fost ținta atacului coordonat, cu peste 10.000 de rachete lansate în decursul a 52 de zile. Impactul acestor atacuri a fost devastator, și a pus o presiune enormă pe sistemul de apărare AirDome, vital pentru protecția civililor.
Cu un asemenea grup terorist în vecinătate (și nu este singura astfel de grupare odioasă) prioritățile Israelului în actuala fază a cabinetului de război sunt cât se poate de corecte.
Mai întâi, 1) anihilarea Hamas și eliminarea tuturor teroriștilor de pe teritoriul Fâșiei Gaza. A devenit clar că Israel trebuie să rezolve această problemă și să elimine tumora de pe coasta din Gaza.
Apoi, 2) recuperarea în viață și aducerea tuturor celor peste 240 de ostatici înapoi în sânul familiilor. Într-un prim schimb inegal, Israel a acceptat să elibereze trei deținuți palestinieni pentru un ostatic israelian. Până acum au fost eliberate din captivitate 80 de israelieni care au povestit groaza și teroarea pe care le-au îndurat în Gaza.
În al treilea rând, 3) transformarea Fâșiei Gaza într-un loc fără terorism care să nu mai reprezinte niciun fel de amenințare pentru securitatea statului Israel și a cetățenilor săi. Hamas trebuie eradicată, dar apoi trebuie luate toate măsurile pentru ca o astfel de tumoră socială să nu crească din nou. Egipt sau Iordania, plus alte 3-4 state arabe din zonă pot asigura responsabilitatea acestei guvernanțe cu ajutor internațional și sub supravegherea Israelului. Pentru multe decenii.
Israel este un stat democratic puternic și pregătit să răspundă atacurilor furibunde ale unor inamici ostili. A demonstrat asta în toată istoria sa. În 1948, la scurt timp după fondarea statului, Israel a fost atacat de toate țările arabe vecine. În mod miraculos, a câștigat acel conflict. În 1967 a câștigat Războiul de 6 zile împotriva Egiptului, Siriei și Iordaniei. În 1973 a învins militar din nou armatele Egiptului și Siriei, ambele dotate cu armament și tehnică sovietică, după ce a fost atacat prin surprindere de Yom Kippur. Din 2006 a început conflictul cu mișcarea teroristă Hamas din Fâșia Gaza, după ce Israel a decis unilateral să se retragă din acest teritoriu.
Israel trebuie acum să își atingă din nou obiectivele pe care le-am enumerat anterior. Eliminarea Hamas și eliberarea ostaticilor sunt obiectivele pe care Israel Defence Forces urmează să le îndeplinească. Israelienii sunt determinați să vadă distrusă o grupare teroristă atât de sălbatică precum Hamas. Și ar fi o victorie pentru toată omenirea.
Cuvintele lui Naftali Herz Imber, cel care a compus la sfârși de secol XIX, la Iași, Hatikva („Speranța”), actualul imn al Israelului, sunt adevărate și actuale astăzi: „Speranța noastră nu a fost pierdută, / Speranța de două mii de ani,/ Să fim un popor liber în țara noastră(...).
