Europa a pierdut competiția economică cu SUA și China. O zice chiar Emmanuel Macron într-un interviu recent. Dar nu e niciodată prea târziu să realizeze unde a greșit și să se schimbe.
E important pentru România să vedem care e viziunea pentru Europa a președintelui francez, care va mai influența probabil soarta Europei pentru următorii ani.
Dl. Macron oferă trei soluții pentru a scoate Europa din întârzierea în care se află. Una va funcționa, alta va avea un impact neutru, iar a treia nu doar că nu va funcționa, dar va face chiar rău României.
Soluția bună pe care o propune dl. Macron este reducerea reglementărilor și birocrației europene. Un lucru era cert, UE a pierdut enorm din cauza supra-reglementării bruxelleze. Prea mulți politicieni europeni au avut ‚infatuarea fatală’ (titlul unei cărți a lui Friedrich von Hayek) de a crede că ei știu mai bine cum să reglementeze viața unui întreg continent. Rezultatul se vede în Europa de azi: nicio companie în top 20 de companii tech din lume, creștere economică slabă, tehnologie la ani distanță de principalii competitori.
Calea rezolvării unei probleme începe prin recunoașterea ei. E bine că dl. Macron recunoaște că Europa e pe un drum greșit. Ce nu ne spune, însă, este că unul dintre comisarii cu cel mai mare zel în reglementarea a orice mișcă a fost chiar francezul Thierry Breton. Dar, trecând peste asta, soluția este corectă. Să sperăm că vine și ceva concret, nu doar un deziderat vag.
A doua soluție pe care o propune dl. Macron este unificarea piețelor de capital. Adică să se poată finanța oricine din orice țară de oriunde din UE mai ușor și cu aceleași reguli. Dacă chiar ar vrea să facă asta, ar trebui să desființeze toate ASF-urile și BNR-urile naționale și să facă un unic ASF și BNR european. SUA așa face, de exemplu. Au un reglementator federal pentru piețele financiare.
A treia soluție indicată de dl. Macron are potențialul să facă rău României. Dl. Macron vrea ca subvențiile europene să fie date predominant campionilor europeni. Sună bine în teorie, dar ce înseamnă asta este că unele state vor ajunge să subvenționeze economia din alte state. Intrăm în problema subvenționaților și subvenționatorilor. Cine dă și cine ia? Toată lumea vrea să fie subvenționat și nimeni nu vrea să fie doar taxat. De fapt, dl. Macron vrea subvenții mai mari pentru câteva companii franceze pe care le alege el ca fiind „campioni”.
Dl. Macron dă ca exemplu racheta spațială Ariane (care e mult în urma rachetelor Space X). Diferența crucială este că Space X este o firmă privată. Dacă proprietarii ei eșuează, pierd tot ce au investit. Dacă proprietarii Ariane eșuează își iau salariile imense în continuare și mai cer și mai mulți bani la stat. Cam asta e diferența între stat și privat.
Dl. Macron are, însă, dreptate pe simptome: Europa e mult în urma SUA și China. Asta era deja clar pentru toată lumea. Întrebarea e cum să oprească declinul. Din cele trei soluții avansate, de fapt doar dereglementarea va funcționa dacă este într-adevăr aplicată și nu doar declarată. Unificarea piețelor financiare nu va influența decisiv, până la urmă și acum avem libertatea de mișcare a capitalurilor. Iar subvenționarea dirijată către campioni europeni va eșua și politic și economic. Politic fiecare va trage ca subvențiile să meargă în statul său, iar țările care nu știu să negocieze la nivel european (cum e România) vor pierde. Adevărata soluție ar fi ca politicienii europeni să nu mai caute să dirijeze ei economia, ci să o lase să se dezvolte liberă. Pare că dl. Macron mai face un pas în direcția asta. Era și cazul după ce a văzut că restul lumii nu va aștepta Europa să se reformeze, ci o va lăsa în urmă dacă nu o face.
