Am auzit deseori foști studenți vorbind depreciativ despre fostele lor facultăți. Și îmi aduc aminte clar că lucrul ăsta m-a pus pe gânduri. Întotdeauna am considerat că datorez școlii sau facultății măcar oportunitățile suplimentare pe care le aduce o diplomă de studii licență. Și mă gândesc că de fapt, orice fost student poate să spună fără să greșească în felul următor „dacă nu aș fi urmat o facultate, nu aș fi ajuns să am acest job, nu aș fi ajuns unde sunt".
În marea majoritate, oamenii care nu au studii superioare, fie tânjesc după ele, fie regretă că nu au urmat o facultate. La fel, majoritatea celor care au studii superioare, au joburi mai bune decât cei care nu au urmat o facultate - sunt zeci și zeci de studii care atestă acest fapt. Așa că sunt cel puțin intrigat când aud oameni cu studii superioare care își denigrează propria școală.
Atunci când foștii studenți spun că au făcut facultatea degeaba sau că nu îi ajută la nimic, ei de obicei își manifestă nemulțumirea că societatea românească nu are dezvoltate mecanisme prin care să ofere șanse reale unor studenți bine pregătiți în comparație cu alții care fac studii superioare de formă, țintind doar o diplomă.
Spre comparație, nimeni nu poate să spună ceva similar despre școala primară pentru că beneficiul în acest caz este foarte concret. Însă, o discuție despre rolul studiilor superioare nu pare să mai fie la modă în spațiul nostru public. Dar mi se pare evident că trebuie urgent abordată, că recredibilizarea mediului universitar românesc este un proces care nu trebuie amânat. Mai mult, cred că, dacă este să tragem speranțe serioase privind viitorul României, trebuie neapărat să punem la punct un învățământ superior performant.
În ce mă privește, cred că rolul universității este imens deopotrivă în carierele individuale și în viața societății. Fără cercetare, fără lărgirea orizontului cunoștințelor și a gândirii - ambele specifice unui mediu universitar de tip clasic - omenirea întreagă nu ar fi progresat în felul în care a făcut-o. Sunt eu însumi cercetător și cadru didactic la Universitatea „Al.I. Cuza" din Iași și consider că fără un învățământ superior de mare calitate nu vom putea înainta foarte mult ca nivel de trai și de dezvoltare.
Avem nevoie de schimbări, iar eu cred că trebuie să urmărim în educație principiul „banul urmează performanța" de la care să nu ne abatem. România trebuie să renunțe la așa-numitele „fabrici de diplome" pentru că ele au deșertificat învățământul superior de la noi. Nu subestimez pe nimeni, dar nu este normal ca universitățile care au programe de cercetare avansată să primească aceeași finanțare per student pe care o primesc diferite instituții învățământ superior din orașe medii și care nu au tracțiune educațională cu adevărat.
În concluzie, finanțarea pe programe de cercetare și programe educaționale trebuie să înlocuiască finanțarea per student, și dacă acționăm prudent, dar fără ezitări, nu avem cum să nu îndreptăm învățământul superior în direcția bună.
