Sari la conținut

Anchetă Din|interior. Tezaurul filatelic, un haos de 700 de milioane de euro

„Marca poștală este, alături de imn, monedă, steag și stemă, un însemn naţional!”, subliniază Cristina Popescu, director general Romfilatelia.

România deține una dintre cele mai vechi și preţioase colecții de timbre din Europa. Tezaurul filatelic conține peste 15 milioane de mărci poștale și este evaluat de colecționari la suma fabuloasă de 700 de milioane de euro.

„Putem vorbi cu siguranță de una dintre cele mai valoroase colecții filatelice din Europa”, explică Leonard Pașcanu, președintele Federației Filatelice Române.

În anul 2009, Curtea de Conturi a realizat un control la Poșta Română, instituția care administrează tezaurul filatelic. Inspectorii au descoperit o pagubă de 60 de milioane de euro. Din Conservatorul Poștei Române, locul în care este depozitată colecţia, au dispărut peste 7.000 de mărci poștale. Au fost descoperite sute de falsuri şi aproape 900.000 de timbre care nu apar în contabilitate. Ultimul inventar a avut loc acum 30 de ani.

6.000 de marci poștale pierdute la expoziții

O mie de timbre lipsesc fără nicio justificare. În raportul de control al Curții de Conturi a României se menționează doar: „Față de înscrisurile din evidențele operative s-au găsit cantități mai mici de timbre. 1002 mărci poștale, în valoare de 39.432 lei, lipsesc fără niciun fel de explicații”.

Peste 6.000 de mărci poştale, de o importanţă deosebită, nu s-au mai întors după ce au fost duse la expoziţii.

„6.373 de mărci poștale românești, în valoare de 396.466 lei, de importanță națională excepțională, au fost trimise, fără aprobare, la diverse expoziții interne și internaționale, fără a se mai preciza dacă s-au mai întors și la ce dată”, se arată în raportul menționat.

Curtea de Conturi a sesizat parchetul, iar Direcția Națională Anticorupție a început o anchetă.

„Cercetarea se află în faza actelor premergătoare. Raportat la această fază a anchetei, în acest moment, nu vă putem oferi mai multe informații”, explică Laura Săplăcan, purtător de cuvânt al Direcției Naționale Anticorupție.

Dan Nica: „Nu am auzit de așa ceva”

Ministrul care coordonează activitatea Poștei Române, Dan Nica, susţine că nu ştie de controlul Curții de Conturi și nici de dispariția timbrelor.

„-Nu am auzit.

-Știți că au dispărut niște timbre de acolo...

Nu am auzit. Dacă știți arătați-mi. Nu am auzit de așa ceva.

E un raportul al Curții de Conturi...

Nu l-am văzut!”

Colecția de timbre este administrată de Poșta Română și gestionată de o instituție din subordinea sa: Muzeul Național Filatelic. Directorul muzeului, Ioan Cristescu, nu ştie ce s-a întâmplat cu mărcile poștale.

Întrebat dacă după Revoluție s-a furat din patrimoniu, Ioan Cristescu, director la Muzeul Național Filatelic, spune: „Nu am date pentru aşa ceva. Deci nu am date, la ora actuală, să confirm sau să infirm acest lucru”.

Poşta Română nu îşi asumă nicio responsabilitate. Conducerea actuală a instituției consideră că trebuie trași la răspundere foștii directori care au condus compania până în anul 2009, când a avut loc controlul Curții de Conturi.

„- Cum este posibil, în calitate de administrator, să dispară timbre din colecție?

- Toate aceste întrebări ar trebui să fie adresate celor care au condus compania națională Poșta Română în perioada 1990 și 2009”, este de părere Dan Dumitrescu, purtător de cuvânt al Poștei Române.

Singurii care știu, cu adevărat, ce s-a întâmplat cu tezaurul sunt foștii gestionari-șefi Mircea Stoian și Răzvan Popescu. Amândoi au murit.

„Doi dintre foști gestionari au murit. Da! Au luat cu ei și secretele, ce s-a întamplat de fapt? E greu de spus...”, spune Ioan Cristescu, director al Muzeului Național Filatelic.

Preşedintele Federaţiei Filatelice Române, Leonard Paşscanu, consideră că responsabili pentru dispariția timbrelor vor fi găsiţi... morții.

„Dispariția prematură a celor doi gestionari, care a împiedicat chiar transferul colecției Muzeului Național Filatelic și a Conservatorului, de la unul la altul, transferul care se făcea prin inventariere de-a lungul a cinci, șase, zece ani, ne conduce la concluzia că... vinovații sunt cei decedați”, crede Leonard Pașcanu, președintele Federației Filatelice Române.

Cele mai valoroase mărci, falsificate

Controlul a mai scos la iveală că în tezaur sunt sute de falsuri. Falsurile vizează tocmai cele mai valoroase mărci poștale, „Cap de Bour”. Un timbru original costă peste 100.000 de euro. Renumitul expert german Fritz Heimbuchler a studiat timbrele „Cap de Bour” şi a ajuns la concluzia că, din 218, doar două sunt originale.

„- Câte piese Cap de Bour originale există la ora actuală în tezaur?

- La ora actuală autentificate sunt trei”, spune Ioan Cristescu.

Întrebat dacă are certitudinea că sunt originale, directorul Muzeului Național Filatelic răspunde: „Cel mai mare și cunoscut expert Heimbuchler le-a autentificat”.

Curtea de Conturi invocă, în raportul de control, expertiza germanului, dar notează, greșit, că în colecție sunt trei timbre originale „Cap de Bour”. Heimblucher susţine că a fost înteles greşit.

Timbrele „Cap de Bour” au o valoare excepțională pentru că au fost primele tipărite în Europa de Est. În anul 1858, Principatul Moldovei le-a emis ca să-și afirme identitatea națională în fața ocupanților turci.

„Conducătorii de atunci, domnitorii și prințul caimacan au gândit imprimarea unor timbre ca un gest de independență, de abolire a protecției Imperiului Otoman asupra Moldovei”, detaliază Leonard Pașcanu.

Turcii nu au răspuns provocării. Din contră, au început şi ei să emită mărci poştale şi să încaseze, astfel, bani din schimburile de scrisori.

„A fost o sfidare, dar Poarta Otomană, la timpul respectiv, nu avea tiparite timbre încă. Deci au considerat ca un gest de modernizare a transporturilor poștale”, adaugă Leonard Pașcanu.

În lume se găsesc aproape 750 de exemplare originale. De aceea, colecționarii sunt dispuși să plătească pentru ele sume uriașe.

„Valoarea unui timbru este subiectivă. Ea este stabilită datorită pasiunii colecţionarilor, care merge până la nebunie. Dacă doi colecţionari îşi doresc aceaşi piesă filatelică şi ea apare într-o licitaţie (...) se luptă între ei până unul cedează psihic şi ajung la preţuri exorbitante”, explică președintele Federației Filatelice Române.

Pe lângă cele 216 falsuri dovedite din tezaur, există suspiciunea că și alte 600 de mărci poştale sunt contrafăcute.

„O pondere valorică importantă o au mărcile din emisiunea a II-a „Cap de bour 1858” și „Principatele Unite 1862 şi 1864”, asupra autenticităţii cărora planează unele semne de întrebare. Aceste mărci sunt în număr de 660 de bucăți și au o valoare de 2.422.186 lei”, menționează experții Curții de Conturi, privind unele abateri de la legalitate referitoare la modul de gestionare a Tezaurului Filatelic Național.

Directorul Muzeului Naţional Filatelic, Ioan Cristescu, nu ştie cum au apărut timbrele contrafăcute:

- Există falsuri în colecția națională de timbre?

- Da, sigur!

- De ce?

- Pentru că în mare parte așa s-au moștenit.

Filateștii consideră că a fost mâna unor experţi.

„Nu putea fi făcută de persoane care nu știau ce să ia. Timbrele acolo sunt în jur de 13 - 14 milioane. Din acele timbre poți să iei un milion liniștit dar să nu facă bani mulți”, consideră Ioan Pașcanu, președintele Federației Filatelice Române.

Falsificatorii au lucrat ca nişte profesionişti şi nu au lăsat niciun indiciu.

„Nu se găsesc acte de proveniență a acestor timbre. Nu au fost donate Poștei de cineva, nu au fost preluate din alte colecții, cu inventare. Este o devălmășie totală”, spune Ioan Pașcanu.

În România sunt colecționari care au mai multe timbre autentice „Cap de Bour” decât sunt în tezaurul țării. Unul dintre aceștia este Leonard Pașcanu, președintele Federației Filatelice Române. În clasorul său sunt 33 de mărci poștale Cap de Bour, spune el, toate originale.

Întrebat de unde are 33 de timbre Cap de Bour, Leonard Pașcanu răspunde: „Păi le-am cumpărat. O să mai spuneți, de unde am avut banii...Eu pot răspunde și la DNA de unde am avut banii”.

Pașcanu consideră că Poşta Română, în calitate de administrator, este principalul vinovat pentru haosul din tezaur: „Toți directorii Poștei, în opinia mea, au mimat controale, măsuri de sancționare, totul s-a ținut ascuns de ochii marelui public, de ochii presei, de ochii structurilor de control, nu dintr-un interes personal, ci ca să nu aibă probleme”.

Conducerea Poștei se disculpă şi în cazul falsurilor şi dă vina pe foștii directori.

„Nimeni nu este în măsură să vorbească despre acţiunile unor persoane de acum 20 - 30 de ani”, spune Dan Dumitrescu, purtător de cuvânt la Poșta Română.

Curtea de Conturi a mai descoperit peste 880.000 de mărci poștale, în valoare de patru milioane de euro, care nu au fost înregistrate în contabilitate.

„Există un număr de 882.380 de timbre neînregistrate, a căror valoare este de 18.199.598 lei. Timbrele nu au fost depozitate ordonat, într-un loc precis. Aceste timbre nu erau cuprinse nici cantitativ, nici ca denumire a seriei în registrele de evidență operativă”, se arată în raport.

Directorul Muzeului Național Filatelic nu știe nici cum au apărut timbrele în plus, dar constată că oricine a putut să umble la tezaur. Fără să fie tras la răspundere.

„Sunt timbre rupte, sunt timbre lipite, sunt timbre cu mari deficiențe și sunt timbre din perioada anilor 70 - 80. Au fost aduse acolo pur și simplu, cred că cineva a vrut să scape de ele”, spune Ioan Cristescu.

Când au fost falsificate

Poșta Română și Muzeul Național Filatelic nu știu când au dispărut timbrele și nici de când datează falsurile pentru că nu au realizat un inventar. Ultima numărătoare a mărcilor poștale a avut loc în anul 1984. Iar în 1990, Poșta a preluat tezaurul filatelic de la Banca Națională fără inventar, contrar legii. Poșta s-a bazat doar pe... onoarea gestionarului.

„Această unificare s-a realizat sub acelaşi gestionar predătorul și primitorul fiind una și aceaşi persoană. Bănuiesc că datorită acestui fapt nu a fost necesară realizarea unui inventar”, crede Dan Dumitrescu.

Gestionarul nu poate fi tras la răspundere pentru că... a murit, după cum spune purtătorul de cuvânt al Poștei Române.

Curtea de Conturi susține că Poșta „a tergiversat în mod nejustificat” numărătoarea timbrelor timp de 14 ani, din 1990 și până în 2004. Primul inventar a început în anul 2004 și nu este gata nici până în prezent.

„Cel mai important este că acest inventar a fost inițiat și se apropie de finalizare”, spune însă Dan Dumitrescu.

„La ora actuală timbrele românești sunt inventariate total. Mai avem din timbrele străine continentul America, care înseamnă cam 230.000 de timbre”, explică Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național Filatelic.

„Când dau un timbru parcă se rupe ceva din mine...”

În contextul în care autoritățile nu știu când au dispărut timbrele și nici de când există falsuri, reporterii „Din|interior” au apelat la pasionaţii de istorie poştală, în încercarea de a găsi explicaţii pentru aceste probleme.

Mircea Mureșan este președintele Asociației Filatelice din Cluj și unul dintre pasionații de istorie poștală.

„Când dau un timbru parcă se rupe ceva din mine...”, mărurisește Mircea Mureșan.

El susține că tezaurul filatelic din România are o istorie zbuciumată de peste 150 de ani. Colecția a fost victima mai multor falsificatori şi a fost mutată de la o instituţie la alta, de mai multe ori.

Tezaurul a fost înfiinţat la sfârşitul secolului al XIX-lea, după ce Poșta Română a devenit membru fondator al Uniunii Poștale Universale. Odată cu apariţia colecției a apărut şi primul falsificator, pe nume Constantin Moroiu. Ca un paradox, acesta era un aparător al statului, ofițer în armata regală a lui Carol I. Moroiu a fost arestat pentru că a falsificat celebrele timbre „Cap de Bour”, dar judecătorii l-au eliberat în lipsă de probe.

„A încercat să copieze câteva clișee, timbre atât românești cât și străine, facsimile de fapt, care erau la modă în perioada sfârșitului secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea. A fost cercetat, după câte am citit a fost pus în libertate și arestat și pus în libertate”, spune Mircea Mureșan.

Tezaurul a fost la un pas să cadă pradă de război în timpul Primului Război Mondial, atunci când armata germană a ocupat Bucureştiul, iar administrația țării s-a mutat la Iași. Însă tezaurul nu a fost trimis la Moscova, împreună cu aurul Băncii Naționale, datorită inspirației unor muncitori ai fabricii de timbre.

„Timbrele au rămas în București îngropate într-un loc știut doar de câțiva care conduceau fabrica de timbre. Neavând informații despre ele, ocupantul german nu a pus mâna pe ele ca pradă de război. Le-ar fi luat cu siguranță și le-ar fi transportat la muzeul poștal din Berlin”, spune Leonard Pașcanu, președintele Federației Filatelice Române.

În perioada interbelică, cea mai mare amenințare la adresa tezaurul filatelic a fost însuși regele Carol al II-lea. Suveranul a fost un mare filatelist, iar colecția sa de mărci poștale a fost a treia ca mărime din lume. În timpul dictaturii regale, Poșta a transferat din colecția statului, în colecția monarhului, aproape o treime din timbrele străine.

„Nu știu în ce măsură, cât a ajuns pe mâna lui Carol al II-lea. Cert este că avea posibilitatea de a putea intra în posesia acestor timbre venite din toată lumea”, explică Mircea Mureșan, președintele Asociației Filatelice Cluj.

Carol al II-lea a dat ordine fabricii de timbre a statului să îi tipărească, la comandă, mărci poştale pentru colecţia personală.

„El s-a implicat în tipărirea timbrelor în special din anii 31 până în 41 când a abdicat. În perioada aceasta a și dispus să fie editate timbre nedantelate, într-un tiraj mic, până în 200, 300 de emisiuni, care să fie utilizate, scopul era să fie utilizate de către Casa Regală”, spune Mircea Mureșan.

În anul 1940, regele abdică și pleacă în exil. Renumitul filatelist german Fritz Heimbuchler susține că suveranul a luat cu el și timbre „Cap de Bour”. Ca o ironie a sorţii, după moartea sa, valoroasa colecție s-a risipit în patru zări. Nimeni nu știe unde au ajuns timbrele „Cap de Bour”.

„Mare parte din colecția a fost vândută. Folclorul spune că o parte a fost furată. A rămas Elenei Lupescu după ce Carol al II-lea a murit. Nu cred că se știe pe unde ar fi ce a mai rămas din colecția lui și pe unde s-ar fi risipit”, povestește Mircea Mureșan.

Interviu exclusiv cu Florea Dumitrescu, fostul guverantor al Băncii Naționale

Comuniștii au mutat tezaurul filatelic de la Poștă la Banca Națională a României. Florea Dumitrescu, fostul guverantor al Băncii Naționale, care a gestionat colecția de timbre între anii 1985 și 1990, a acceptat să acorde un interviu în exclusivitate echipei „Din|interior”.

Florea Dumitrescu își amintește că timbrele erau păstrate în condiți de securitate maximă. Nici măcar el nu avea acces la valori.

- Dumneavoastră, în calitate de guvernator, aveați acces la acest tezaur?

- Ei, nu! În prezenţa gestionarului puteam să mă uit la ele.

- Dar altfel nu?

- Nu, nu, nu! Era dificil de ajuns acolo. Şi chiar mă feream să mă duc singur să nu cumva să iasă vorbe și discuții că am făcut cine știe ce pe acolo.

Fostul guvernator exclude ideea ca timbrele să fi dispărut în mandatul său: „Pe vremea aia nu se puteau comite asemenea lucruri”.

Florea Dumitrescu consideră că a fost o greșeală că tezaurul a fost mutat înapoi la Poșta Română: „E o situatie foarte gravă în legătură cu gestionarea acestui tezaur și cu faptul că el a fost predat de la Banca Națională. Că dacă rămânea la Banca Națională era mult mai sigur și mai bine să rămână acolo”.

Transferul tezaurului, decizie a FSN

În februarie 1990, tezaurul filatelic a fost mutat, din nou, de la Banca Națională la Poștă, în baza unei decret al Frontului Salvării Naționale. Transferul timbrelor a fost, în mod ciudat, una dintre primele măsuri politice ale FSN.

Poșta a primit, prin lege, dreptul de administrare a timbrelor, nu și titlul de proprietate. Proprietarul este statul român. Curtea de Conturi susține însă că Poșta nu a știut să țină corect contabilitatea tezaurului filatelic. Timbrele nu au fost prinse în bilanțul contabil.

„Timbrele şi efectele poştale aflate în patrimoniul Conservatorului de timbre trebuie evidenţiate în conturi bilanţiere, potrivit regelementărilor contabile aplicabile”, se arată în raportul Curții de Conturi.

Poșta Română se disculpă şi în acest caz.

„Evidențierea acestor timbre în conturi bilanțiere ar fi echivalat cu declararea și asumarea lor ca fiind proprietatea poștei”, explică Dan Dumitrescu.

Un ziar unicat, ratat de Poștă

Poșta nu a făcut nimic nici pentru îmbogățirea colecției cu timbre valoroase. În 2007, instituția nu a participat la o licitație internațională în care a fost scos la vânzare un ziar unicat, „Zimbrulu și Vulturulu”, placat cu opt timbre „Cap de Bour”.

„Participarea la licitații internaționale, care au ca subiect lucrări extrem de valoroase presupun costuri deosebit de ridicate. Situația financiară a Poștei Române, cel puțin în acest moment, nu permite alocarea de resurse către achiziționarea de bunuri de valoare ridicată”, explică purtătorul de cuvânt al instituției.

Ziarul a fost cumpărat de un colecționar din Londra pentru suma record de 830.000 de euro și a devenit cea mai scumpă publicație vândută vreodata. „Zimbrulu și Vulturulu”, tipărit în anul 1850, a fost prima publicație care susţinea unirea Moldovei cu Țara Romanească.

„S-a ratat pentru că nu au fost făcute formele necesare ca statul român să participe la această licitație”, spune Leonard Pașcanu, președinte Federației Filatelice Române.

„Aici îți trebuie un anumit tip de voință, un anumit tip de patriotism, în principal, pentru a înțelege ce înseamnă național și ce înseamnă valoare națională”, precizează Ioan Cristescu, director Muzeului Filatelic Național.

În tezaur, în loc de timbre unicat, au ajuns milioane de timbre românești fără valoare de patrimoniu.

„Sunt milioane de timbre care s-au tezaurizat. Sigur că da. Vă dați seamă că de la fiecare emisiune din 2004, și până în prezent, sunt câte 1001 timbre de la fiecare serie, sunt foarte multe timbre”, spune Cristiana Popescu, director general Romfilatelia.

În anul 2004 a fost înfiinţată Romfilatelia, instituţia de stat responsabilă cu editarea mărcilor poștale. Romfilatelia este obligată, conform unui decret din anul 1985, să trimită spre tezaurizare, la fiecare emisiune, 1001 timbre din aceași serie.

„Romfilatelia respectă legea și până la această dată acest ordin nu a fost abrogat”, explică directorul general Romfilatelia.

Recent, Romfilatelia și Muzeul Național Filatelic au ajuns la o înțelegere să reducă cantitatea de mărci poștale care se tezarizează de la 1001, la 301. Muzeul a reclamat că nu mai are suficient spațiu de depozitare.

„Am ajuns la concluzia și eu și Romfilatelia că este impropriu. A fost o hotarâre, din punctul meu de vedere arbitrară, să depozităm 1001 de timbre din aceași serie ca să ce? Nu are nicio jusitificare muzeală”, spune Ioan Cristescu.

Muzeu fără atestare

Muzeul Național Filatelic funcţionează într-un corp din sediul Muzeului Național de Istorie. Din anul 2004, spune Ministerul Culturii și Patrimoniului, adică de la înfiinţare şi până în prezent, niciun oficial al Poștei Române sau al muzeului nu a făcut demersuri pentru acreditarea instituției. Acreditarea atestă că timbrele sunt păstrate în condiții de siguranţă și că muzeul oferă servicii publice de calitate.

Directorul Muzeului filatelic susține însă că a pregătit dosarul de acreditare. Acum poate fi prea târziu pentru că muzeul riscă să fie desființat. Parlamentarii au pregătit o lege prin care vor să mute, din nou, tezaurul filatelic de la Poștă, înapoi la Banca Națională a României. Timbrele urmează să fie transferate de la Muzeul Național Filatelic, la muzeul Băncii Naționale.

„La ora actuală tot dosarul de acreditare este finalizat. Îl vom acredita imediat, dacă nu cel care va prelua va avea grijă de el”, spune Ioan Cristescu.

Parlamentarii consideră că legea este necesară, în primul rând, pentru că Poșta urmează să fie privatizată. Noul proprietar poate să intre, astfel, și în posesia colecției de timbre a statului.

„Dacă rămânea la Banca Națională nu cred ca aveam de a face cu o asemenea situație”, crede Florea Dumitrescu, fostul guvernator al Bancii Naționale a României.

Filateștii nu văd cu ochi buni mutarea timbrelor la Banca Națională.

„Se va pune sub cheie în totalitatea lui. Acest tezaur trebuie să fie prezentat publicului larg”, consideră Mircea Mureșan.

Colecționarii vor ca mărcile poștale să rămână expuse într-un muzeu.

„Conservatorul de timbre să fie dat ori Ministerului Culturii ori să se pună bazele unui muzeu agreat, nu cum este cel de acum. Ca să fie ușor de vizitat de către populație”, spune președinte Asociația Filatelica Cluj.

Cum se procedează în străinătate

În străinătate există respect pentru valorile trecutului.

„Muzeele de tradiție British Muzeum, Kolector Tepling, în special muzeul poștal din Berlin, muzeul Poștei din Paris, au condiții mult mai bune și personal specializat. Ceea ce noi ducem mare lipsă”. spune Leonard Pașcanu

Ţările din vest au muzee poștale care atrag, anual, sute de mii de vizitatori. În 2012, Muzeul Poștei de la Paris a fost vizitat de 150.000 de persoane, iar încasările au depășit un milion de euro. În România, nu există nici măcar o taxă pentru vizitarea Muzeului filatelic. Cine plătește pentru a intra la Muzeul de istorie are acces și la colecția de timbre.

Soluții există, mai rămâne să existe și voință. Poșta Română urmează să fie privatizată, instituțiile subordonate Romfilatelia, Fabrica de Timbre și Muzeul Național Filatelic își vor continua activitatea separat. O variantă vehiculată o reprezintă guparea celor trei instituții într-una singură care să se ocupe cu editarea, tipărirea și promovarea culturală a mărcilor poștale.

„Funcționăm în aceași curte și suntem aproape. Nu trebuie să trimiți imaginea machetei timbrului atât de departe. Chiar dacă o trimiți electronic, ne ducem și discutăm cu colegii și lucrăm pe cerneluri, pe tot ceea ce înseamnă probleme tehnice”, explică Cristina Popescu, director general Romfilatelia.

În colecța de timbre a Românei domnește haosul. Un haos de 700 de milioane de euro. Pâna când procurorii îi vor găsi pe hoți și pe falsificatori va mai trece timp. Cert este că persoanele care știu ce s-a întâmplat cu timbrele după 1990 au decedat. În prezent, cercul de suspecți se rezumă la două nume grele: Constantin Moroiu și Carol al II-lea.

Urmăriți reportajul integral în materialul video atașat.

Pe aceeași temă