Povestea Bisericii Sfântul Anton, cea mai veche din București
Acum mai bine de 500 de ani, când a fost construită, biserica avea dimensiunea unei capele și era al patrulea lăcaș în care intrau să se roage domnitorii Țării Românești. Toate celelalte lăcașuri de rugăciune din preajma Curții Domnești au dispărut. Biserica Sf. Anton însă, a trecut peste câteva cutremure și incendii devastatoare și a ajuns până acum cea mai veche biserică din București.
Biserica Sfântul Anton a Curții Domnești a fost zidită de Mircea Ciobanul și a suferit mai multe modificări în vremea lui Șerban și Ștefan Cantacuzino. Coloanele din piatră cu basorelief sunt vechile porți de intrare ale lăcașului.
Biserica avea o intrare a femeilor, în partea stângă, și una rezervată bărbaților, în partea dreaptă. Acolo s-au închinat de-a lungul vremii Mihai Viteazul, Matei Basarab, Șerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, Nicolae Mavrogheni sau Alexandru Ghica.
„În această biserică s-au încoronat toți domnii, aici s-au rugat toți marii domni. Această biserică avea o construcție care o lega direct de sala tronului. Era biserica în care erau primiți toți marii patriarhi și, practic, făcea parte din curtea veche, de altfel este cea mai veche relicvă păstrată în starea funcțională din curtea veche”, povestește scriitoarea Silvia Colfescu.
Șapte incendii și câteva cutremure de la începutul anilor 1700 au lăsat biserica aproape neatinsă. Focul cel mare din 1847 s-a oprit la zidurile ei după ce a mistuit tot centrul Bucureștiului, de la Palatul Poștelor, până la biserica Sf. Gheorghe.
„Există o fotografie de atunci. Este făcută imediat după incendiul din 1847. Este un vast maidan cu rămășițe în care se vede biserica și se vede cafeneaua veche. În 1847, de Paști, copilașul micii boieroaicei Drugănescu, care stătea în spatele bisericii Sf. Dumitru, s-a jucat cu chibriturile. Iar de la această joacă a pornit un incendiu care a devorat patru cincimi din oraș. A fost un dezastru”, mai spune scriitoarea.
Focul cel mare a distrus și biserica pușcăriei, care adăpostea icoana Sfântului Antonie cel Mare. În mod miraculos, icoana a fost recuperată din resturile arse ale altarului și mutată în biserica de lângă Curtea veche. Acum, icoana sfântului este considerată făcătoare de minuni și adună în fiecare zi de marți zeci de credincioși.
„Sfântul Anton a fost un sfânt ortodox foarte puternic. A fost un pustnic egiptean. S-a convertit la schimnicie după vârsta de 25 de ani, când s-a hotărât să își dedice viața Domnului, s-a retras în pustnicie și a dus o viață de o asprime extraordinară. Este practic părintele schimnicieii, călugăriei”, adaugă Silvia Colfescu.
Misterul supraviețurii acestui lăcaș de cult poate ține de miracol sau de știință. Oricare ar fi răspunsul însă, Biserica Domnească, cu turla verde, a rămas una dintre puținele mărturii ale istoriei Bucureștiului medieval.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
