Învățământul românesc este un eșec colectiv. Mai puțini elevi, mai puține școli și buget insuficient
În plus, în ultimii trei ani, eşecul din educaţie s-a accentuat: rezultate din ce în ce mai slabe la examenele naţionale, profesori nepregătiţi şi o infrastructură şcolară, încă, de proastă calitate. Anul acesta, peste 5.000 de şcoli nu au primit aviz sanitar de funcţionare.
Ionuţ învaţă de trei ani într-o şcoală la sat. Într-o clădire renovată doar la intrare, cu 15 colegi de clasă şi o învăţătoare cu grad de suplinitor. Atât îi oferă sistemul acestui copil, de la care aşteapă în schimb, rezultate şi perfomanţe şcolare.
Multe școli din Comuna Băneasa, județul Giurgiu, nu au primit aviz sanitar, din cauza toaletelor improprii sau pentru că lipsesc centralele de încălzire. Este și cazul unei școli din Frasin, unde învață 16 elevi și un singur cadru didactic, școală care își va deschide porțile in condiții improprii, cu pereți scorojiți, geamuri sparte și o curte plină de buruieni.
„Partea de infrastructură e responsabilitatea celor care administrează școala - autoritățile locale. Deciziile aparțin comunității locale”, declara premierul Victor Ponta.
Nici în marile oraşe situaţia nu este mai bună. În Capitală, noul an şcolar începe cu 40 de unităţi de învăţământ fără aviz sanitar. La şcoala 173, de şapte ani se tot lucrează, pe bani europeni. Pentru ca lucrările tot întârzie, dintre cei 400 de elevi au mai rămas doar 250, care învaţă într-o şcoală din apropiere, la un loc cu alţi 300. Cadrele didactice sunt şi ele din ce în ce mai puţine.
Mai puţini elevi, mai puţine scoli, un buget insuficient. În ultimii trei ani au fost comasate aproape 1.300 de şcoli şi închise alte 2.800. Este bilanţul unui sistem care se tot reformează, greoi şi cu sincope. Statul uită să investească în resursa umană, cu prioritate. La catedră sunt din ce în ce mai mulţi profesori slab pregătiţi şi demotivaţi. Peste jumătate dintre profesori nu au luat nota 7 la examenul de titularizare. Sunt dascăli de nota 5, care ajung să le predea elevilor, pentru că mulţi profesori buni aleg să părăsească un sistem care nu-i susţine. Un învăţător debutant primeşte 974 de lei, în timp ce unul cu 22 de ani experienţă la catedră are cu 250 de lei mai mult la leafă. Şi profesorul, abia după ce munceşte 18 ani poate spera la un salariu de 1.700 de lei. Patru din zece profesori se lasă de meserie, conform studiilor.
Maria a lucrat în comerţ, turism, a fost dealer de maşini şi acum vrea un post de educatoare. Nu are experienţă, dar pentru că a rămas fără un loc de muncă s-a hotărât să încerce în învăţământ. „Am auzit ca sunt niste posturi disponibile și am zis să încerc. Caut ceva part time, care să nu mă solicite prea mult”, explică ea.
Așa ajung la catedră suplinitorii cu note de 5 şi 6. Pentru ei sunt disponibile 40.000 de posturi în toată ţara, şi doar 6.000, pentru cei cu note peste 7. Noua lege a educaţiei îşi propunea o selecţie mai severă a cadrelor didactice. Doi ani de master didactic, un an de practică pe lângă un profesor calificat, timp în care viitorul dascăl primea salariul unui debutant. Apoi susţinea un examen naţional, care îi dădea dreptul de a profesa. Postul îl obţinea singur, cu acordul directorului, în funcţie de nota obţinută.
Toate aceste probleme din sistemul de educaţie sunt efectele unor investiţii care nu vor asigura o calitate a actului didactic. România alocă 3% din PIB învăţământului, în loc de 6%. Spre comparaţie, Danemarca alocă pentru educaţie 8,5% din PIB, Franţa 5,5%, Polonia - 5,6% şi Germania 4,6%, sume la care România nici nu poate să viseze.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
