Sari la conținut

Ancheta în cazul Lucan. Povestea cutremurătoare a Adinei, fata căreia nu i-a mai venit rândul la transplant

Poveşti cutremurătoare ies la iveală odată cu amănunte din ancheta referitoare la medicul Mihai Lucan. Transplantul se făcea preferenţial, iar sute de pacienţi s-au stins pentru că lor nu le-a venit niciodată rândul. Un raport al Corpului de Control al ministrului Sănătăţii arată că în 2014 şi 2015, din cei 129 de pacienţi operaţi în clinica clujeană, 113 erau abia-înscrişi în Registrul Naţional. Printre cei cărora nu le-a mai venit rândul a fost şi Adina. S-a stins la 19 ani, după 12 ani de suferinţă. Abia la un an de la moartea ei, mama Adinei, care i-a şi donat un rinichi, are puterea să vorbească.

Dr. Mihaela Bleotu, mama Adinei: „Este un drum pe care l-am parcurs cu toată durerea şi un drum tulburător”.

O fotografie veche din 2012 este ultima imagine cu Adina în viaţă. Un chip greu încercat, o copilă împăcată cu ideea că a ajuns la finalul unei bătălii pe care nu o poate câştiga. A sperat, până în ultimul moment. A luptat mai mult decât e omeneşte să o faci. A sfârşit învinsă de un sistem neputincios.

Dr. Mihaela Bleotu, mama Adinei (septembrie 2013, stiridecluj.ro): „Eu sunt mesagerul acestui mesaj. A spus: mama, să vorbeşti despre lucrurile care mi-au accentuat suferinţa şi pentru lucrurile care puteau fi făcute pentru mine şi nu au fost făcute”.

Sunt cuvintele unei mame care a trecut prin cea mai grea încercare pe care o poate trăi un părinte. Mihaela Bleontu şi-a văzut copila cum i se stinge încet în braţe, după o luptă de 12 ani cu o boală necruţătoare. În acte, Adina a murit din cauza unei insuficienţe renale cronice. O boală care înseamnă că rinichii nu îşi mai îndeplinesc rolul de filtrare al toxinelor din sânge. Organismul se degradează, până când se prăbuşeşte complet. Un rinichi ar fi putut-o salva pe Adina. Mama ei n-a stat nicio clipă pe gânduri. Medicul Lucan a refuzat, însă, să opereze.

Dr. Mihaela Bleotu, mama Adinei (septembrie 2013, stiridecluj.ro): „A zis să plecaţi că m-am răzgândit nu mai facem transplantul. (Rep.: Cine v-a spus?) Domnul profesor Lucan!.

Un alt medic a făcut transplantul şi, vreme de doi ani, Adina şi-a văzut de copilărie. Din păcate, soarta avea alte planuri cu ea. În 2005 avea din nou nevoie de transplant. A fost începutul sfârşitului şi lungul drum bătut de familia Adinei în încercarea de a-şi salva fata. La Institutul de Transplant din Cluj-Napoca, acolo unde au apelat şi în 2000, au crezut că vor găsi înţelegere şi un ajutor, dar s-au lovit de pereţi reci.

Dr. Mihaela Bleotu, mama Adinei (septembrie 2013, stiridecluj.ro): „La domn prof. Lucan nu am putut ajunge, eu am întrebat de ce. Ne-a zis că ar fi o alternativă foarte favorabilă fiicei dumneavoastră, dar nu se poate şi am întrebat din ce motiv, financiar? Şi a zis, da, şi cel financiar.

Eu am şi avut câteva, atunci în 2003, înainte de transplant câteva secunde poate de interferenţă cu domnul profesor şi tot aşa spuneam: uitaţi, banii pe care vi-i ofer poate sunt puţini, dar mă angajez ca tot restul vieţii o să contribui pentru acest copil. Uneori stau şi mă gândesc că nu incurabilul bolii a dus la declinul vieţii ei, ci poate indiferenţa. Tot de la Adina am învăţat. Ea depăşise, se detaşase complet de cinism, pragmatism, învinsese teama de moarte”.

Emanuel Ungureanu, fost colaborator al dr Lucan: „Îmi amintesc cum venea mama şi se aşeza în faţa lui şi-l implora şi se punea în genunchi şi el spunea: O să mă mai gândesc. Semnul vizibil că Lucan nu era mulţumit de suma de bani pe care o aveai era acela că te ţinea foarte mult. Ea stătea cu săptămânile într-o mansardă, într-o clădire infernală, şi eu trebuia să asist la această presiune. Lucan mi-a zis: mama nu are suficienţi bani aşa că, fă un material, şi spre ruşinea mea de atunci, Adina m-a înţeles, i-am zis - desenează-l pe prof. Lucan, scria foarte frumos poezii, am promis că o să scot povestea vieţii ei şi cu mărturisile despre Lucan din scrisorile pe care le-a scris”.

Ulterior, Adina a avut şansa să primească un rinichi de la tatăl ei. Au abandonat orice speranţă în momentul în care părintele ei a aflat că suferă de diabet.

Dr. Mihaela Bleotu, mama Adinei: „Am insistat atunci, mi-am mobilizat prietenii de aici din Cluj, m-am gândit că suma de bani este insuficientă. Ne-am întors învinşi în Timişoara, iarăşi o periodă de latenţă, nu a mai vrut nimeni să se ocupe, că de ce aţi plecat la Cluj. În fine, luptă de orgolii dură şi inutilă, la care pionul de sacrificiu a fost Adina”.

În disperare de cauză, părinţii Adinei au încercat inclusiv să cumpere un rinichi de pe piaţa neagră. Donatorul s-a retras în ultima clipă.

Adina a încercat să meargă mai departe. Nu a abandonat şcoala, ba chiar a intrat la Facultatea de Medicină din Timişoara, deşi trei zile pe săptămână stătea ţintuită la pat la dializă.

Dr. Mihaela Bleotu, mama Adinei: „Adina era ceva între inocenţa unui copil şi maturitatea unui adult trecut poate de mult de jumătatea drumului vieţii şi impresiona, fascina. Şi după primele cursuri de la facultate a venit acasă şi mi-a spus: mama, ştii ce am aflat, astăzi un profesor ne-a spus să nu tratăm pacientul ca un obiect”.

Din păcate, la 27 septembrie 2012, cu doar două ore după ce Adina i-a cerut fratelui său să-i facă această din urmă fotografie, copila s-a stins.

Dr. Mihaela Bleotu, mama Adinei: „Ceea ce regret este că, dacă aş fi ştiut că sunt ultimele zile ale Adinei poate aş fi luat-o acasă, asta spunea: vreau linişte, îmi e dor de lucrurile simple”.

Emanuel Ungureanu, fost colaborator al dr Lucan: „Sistemul sanitar are în faţă o oglindă. Să nu o spargă. E momentul unui restart pe care, dacă îl pierdem, generaţii de copii ca Adina o să moară în spitale”.

Dr. Mihaela Bleotu, mama Adinei (septembrie 2013, stiridecluj.ro): „Este decisiv foşnetul pragmatic al banilor, cred că realizează ordinea, de fapt, în această dezordine este inclus şi preţul care trebuie plătit”.