Satul românesc, în vremea pandemiei. Ulițele sunt pustii, iar cârciumile sunt goale
Epidemia provocată de noul coronavirus a lăsat pustii ulițele satelor românești. Copiii nu mai ies la joacă, adulţii nu mai socializează. Teama de boală le-a schimbat tuturor tabieturile. Oamenii ies doar după mâncare, sunt scumpi la vorbă și se protejează cum pot.
În satele româneşti, ulițele sunt goale, cârciumile sunt goale, câmpurile sunt goale. Oamenii par c-au conştientizat pericolul. Ies din case când au nevoie să cumpere mâncare ori când au treburi urgente de rezolvat. Și atunci, fiecare se ferește cum poate și, mai ales, cu ce are.
Localnică: Mămică nu am mască. Dar decât, uite, mă duc la pâine și intru în curte și nu mai ies afară! Uite așa, pun basmaua la gură și...
Reporter: Vă ferește basmaua?
Localnică: Da, mă ferește! Asta e groasă! Și intru în curte și nu mai ies afară!
Reporter: Cum vă protejați dumneavoastră?
Localnică: Uite așa! Și cu o basma toată ziua la gură și... Dar acum merg până la cârciumă.
Reporter: Și are efect basmaua, așa pusă?
Localnică: Da!
Reporter: Își face treaba, vă protejează bine?
Localnică: Da!
Reporter: Unde mergeți acum?
Localnică: Până la cârciumă aici, la prăvălie!
Reporter: Ce aveți de făcut acolo?
Localnică: Iau pâine!
Reporter: Și v-ați scris acea adeverință? Pe proprie răspundere?
Localnică: Ăă... lasă mamă! Eu îs bătrână, ce mai...
Reporter: Nu aveți adeverințe din acelea?
Localnică: N-am! Eu mai rabd, dar câinele nu rabdă. Trebuie să-i arunci un dumicat!
Reporter: Deci mergeți să luați pâine pentru câine?
Localnică: Da!
Vacanța de Paște se apropie. Degeaba! Copiii privesc apatici prin bucăți de ferestre. Noul virus le-a furat bucuria jocurilor și le-a interzis ieşirile afară. Nimic nu mai e la fel ca altădată. Cârciumile au zăvor, iar magazinele, negustorii și clienții s-au adaptat ordonanțelor militare.
Și florile par că au înflorit degeaba. Sunt la fel de frumoase ca anul trecut și ca întotdeauna, dar nu mai are cine să se bucure de ele. Au rămas izolate-n grădini, ca oamenii.
Localnică: Avem floricele aici, frumoase, d-abia iese bobocul. Sunt săpate, sunt îngrijite, n-avem buruian în ele.
Reporter: Și ce-o să faceți cu ele?
Localnică: Le aruncăm. Ce să facem?
Reporter: De ce le aruncați?
Localnică: Păi dacă nu se vând? Dacă e închis?! Ăsta era venitul nostru! Dar dacă nu mai e... O să fim muritori de foame!
Uneori, pe la porți se ivesc ambulanțe și echipaje în combinezoane albe. Lângă troițele de la răspântii pâlpâie lumânări, semn că-n locul unde s-a născut veșnicia, credința a rămas sănătoasă.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
