ANALIZĂ Business Club. Discuţii la foc continuu. Ce solicită fondurile de pensii, ce urmăreşte statul
Timpul nu mai are răbdare cu ordonanţa Vâlcov-Teodorovici. Am avut luni în care guvernul a refuzat dialogul şi a stat cu uşa închisă acum discuţiile sunt la foc continuu. E numărătoare inversă până vor apărea primele efecte, când se termină această lună, iar până atunci trebuie dată o ordonanţă de modificare.
Ministrul finanţelor discută despre cum să schimbe fondurile de pensii, mai exact prevederile care se referă la pilonul II. Mai sunt de bătut în cuie şi schimbările referitoare la bănci. Iar mâine ar trebui luată decizia politică la nivel de lideri PSD şi ALDE. Azi, greii din ALDE chiar s-au dus la finanţe să vorbească, se pare că mai mult pentru sectorul energetic.
Discuţia pe fondurile de pensii se anunţă complicată. Administratorii, cei şapte, cer reducerea serioasă sau eliminarea cerinţelor de capital. Ar trebui să aducă de acasă 800 de milioane de euro, la jumătate anului şi completare la final de an.
De partea cealaltă, finanţele vor să cedeze puţin. Ultimele informaţii venite neoficial ar fi că se pot reduce cerinţele de capital cu 20% şi se elimină etapa de majorare de la jumătate anului. Prea puţin. Statul pare să încerce să smulgă mai mult de la administratorii celor peste 10 miliarde de euro.
Am avut diverşi oficiali care au reproşat că acei bani nu sunt investiţi în economia reală. Trecem peste faptul că investirea în titluri de stat poate fi investiţie în economie dacă un guvern responsabil s-ar îndatora doar pentru dezvoltare. Trecem peste faptul că investiţiile pe bursă, în companii, reprezintă în esenţă investiţii in economia ţării. Dar mai departe, să zicem că poate fi un repros. Păi atunci, oamenii puterii ar trebui să facă acest reproş în oglindă. Legislaţia, reglementările ASF împiedică astfel de investiţii în afara unui cadru bine definit de normele de funcţionare, în companii nelistate. Au fost admnistratori care au cerut permisiunea de a-şi extinde protofoliul, să investească chipurile în această economie reală, dar au strigat în pustie. Nu au fost auziţi şi dacă se modifica legislaţia se putea găsi această ieşire.
E o dezbatere complicată dacă e bine să se facă un pas. Sunt argumente pro şi contra. Sunt investiţii mult mai riscante şi cine şi-ar asuma riscuri mari cu banii de pensie? E cu dus şi întors. Plasamentul poate ajunge într-o companie care ajunge să nu mai valoreze nimic. Desigur, în Pilonul II există nivelul contribuţiei, este garantat, deci nu se poate să ai mai puţini bani decât s-au livrat din salariu, dar parcă aştepţi să fie mai mulţi.
În spatele acestui reproş cu investirea în economia reală este de fapt povestea aia de a-i forţa pe administratori să accepte plasarea banilor în acele iluzorii parteneriate public private. Practic, acestea presupun o investiţie care va fi plătită în timp de stat. În decenii. Cu dobânzi. Nu discutăm aici, că astfel de parteritate pot fi obscure, cu negociere directă, fără un control asupra valorii. Rămânem doar la acoperirea costului de către stat. Păi, în astfel de proiecte interesul statului este de a avea costuri de finanţare cât mai mici. Pentru că el plăteşte mai apoi şi dobânzile, în decenii. Doar nu o să avem un stat darnic care să ofere dobânzi de 5%. Normal că va dori cost mic.
Asta înseamnă că banii din pensii duşi în astfel de finanţări vor avea randamente mai slabe. Asta ne afectează nouă valoarea viitoare a pensiei. Chiar nu este în interesul nostru să avem bani în astfel de investiţii, pe care le-am mai catalogat drept aventuri.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
