În ce condiţii vi se poate refuza dreptul de a conduce într-un stat membru UE

Decizia a fost luată în urma unui proces deschis de Sevda Aykul, cetățean austriac, care locuiește în Austria, nu departe de frontiera germană.

În urma unui control al poliției efectuat în Germania, analiza probei de sânge a demonstrat că femeia condusese sub influența canabisului, pe care îl consuma ocazional.

Autoritățile germane au considerat atunci că ea nu era în măsură să disocieze conducerea de utilizarea de produse stupefiante și că, prin urmare, era inaptă să conducă autovehicule. Femeii i s-a refuzat dreptul de a conduce în Germania cu permisul său de conducere austriac.

Ea a fost informată că putea să redobândească dreptul de a conduce în Germania, prin prezentarea unei expertize medico-psihologice condiționată, în general, de dovada abstinenței de la consumul oricăror produse stupefiante pe durata unui an.

În schimb, în Austria, ea a fost considerată în continuare aptă să conducă autovehicule și și-a păstrat, așadar, permisul de conducere.

Astfel, autoritățile austriece intervin doar în cazul constatării medicale a unei incapacități de a conduce ca urmare a consumului de produse stupefiante sau în cazul existenței unor indicii din care rezultă bănuiala privind o dependență de aceste produse.

Or, potrivit procesului-verbal întocmit de medicul german care a efectuat prelevarea probei de sânge, Sevda Aykul nu prezenta niciun semn notabil care să indice că se afla sub influența unor produse stupefiante.

Femeia a sesizat Tribunalul Administrativ din Sigmaringen, Germania, unde a contestat decizia administrativă germană

În acest context, Tribunalul Administrativ din Sigmaringen a solicitat Curții de Justiție să stabilească dacă obligația de recunoaștere reciprocă a permiselor de conducere se opune deciziei contestate.

Hotărârea CJUE:

„Directiva privind permisele de conducere nu se opune posibilității ca un stat membru, pe teritoriul căruia titularul unui permis de conducere emis de un alt stat membru locuiește temporar, să refuze recunoașterea valabilității acestui permis din cauza unui comportament ilicit al titularului, care, survenit pe acest teritoriu ulterior emiterii permisului, este, în conformitate cu legea națională a primului stat membru, de natură să determine inaptitudinea de a conduce autovehicule.

Desigur, potrivit directivei, statul membru în care este situată reședința obișnuită a titularului permisului de conducere este singurul competent să ia măsuri de restrângere, de suspendare, de retragere sau de anulare a permisului, care își produc efectele în toate statele membre. În schimb, directiva autorizează orice stat membru (iar nu doar statul membru în care este situată reședința obișnuită) să adopte, în temeiul legislației sale naționale și ca urmare a comportamentului ilicit pe teritoriul său al titularului unui permis de conducere obținut anterior într-un alt stat membru, măsuri a căror întindere este restrânsă la acest teritoriu și al căror efect este limitat la refuzul de a recunoaște, pe teritoriul respectiv, valabilitatea permisului.

Obligarea unui stat membru să recunoască în mod necondiționat valabilitatea unui permis de conducere într-o situație precum cea în discuție ar contraveni obiectivului de interes general care constă în îmbunătățirea siguranței rutiere și pe care îl urmărește în mod specific directiva.

Desigur, posibilitatea acordată unui stat membru de a retrage titularului unui permis de conducere autorizația de a conduce pe teritoriul său din cauza unei încălcări săvârșite pe acest teritoriu constituie o limitare adusă principiului recunoașterii reciproce a permiselor de conducere.

Totuși, această limitare, care permite reducerea riscului de producere a unor accidente de circulație, este de natură să sporească siguranța rutieră, ceea ce este în interesul tuturor cetățenilor.

În plus, Curtea constată că statul membru care refuză să recunoască valabilitatea unui permis de conducere într-o situație precum cea în discuție este competent să stabilească condițiile pe care titularul unui permis trebuie să le îndeplinească pentru a redobândi dreptul de a conduce pe teritoriul său.

Astfel, în măsura în care refuzul de a recunoaște valabilitatea permisului de conducere emis de un alt stat membru se întemeiază pe norme naționale care nu există în mod necesar în legislația statului membru emitent, este dificil de conceput ca legislația acestui din urmă stat să prevadă condițiile pe care titularul permisului ar trebui să le îndeplinească pentru a redobândi dreptul de a conduce pe teritoriul unui alt stat membru.

Curtea amintește totuși jurisprudența sa potrivit căreia un stat membru nu se poate opune la nesfârșit recunoașterii unui permis de conducere emis de un alt stat membru atunci când titularul acestui permis a făcut obiectul unei măsuri restrictive pe teritoriul primului stat membru”.