Sari la conținut

Cum ar putea deveni China o putere militară globală. Trei „chestiuni” despre viziunea hegemonică a Beijingului

Unul dintre proiectele majore legate de viitorul Chinei în acest secol, promise de liderul de la Beijing Xi Jinping, vizează dezvoltarea până în 2050 a unei armate de talie mondială.

În discursul său din octombrie 2017, în cadrul celui de-al 19-lea Congres al Partidului Comunist Chinez, președintele Xi Jinping a declarat negru pe alb că țara sa are nevoie de o armată pregătită oricând să lupte și să câștige războaie, subliniind faptul că latura militară va căpăta un rol proeminent în politica externă a Beijingului.

Pentru a înțelege ascendentul dorit de China în arena mondială, trebuie să „pricepem trei chestiuni” legate de strategia militară chineză, este de părere Oriana Skylar Mastro, expertă din cadrul American Enterprise Institute.

1.

Cea mai bună caracterizare a viziunii militare a Chinei este aceea a unei strategii regionale de proiectare a puterii. „În această situație, armata se va schimba dintr-o forță bazată la nivelul solului într-o forță personalizată, cu o flotă aeriană de înaltă tehnologie și cu o marină capabilă să proiecteze putere dincolo de granițele unei țări”, incluzând noi punți de influență – aeriană și maritimă.

CITIȚI ȘI: China intră într-o nouă eră, iar asta va influența tot restul lumii

În această logică strategică, obiectivul este acela de mobiliza armata pentru protejarea intereselor națioanle ale Chinei în întreaga regiune, modelând „deciziile actorilor regionali” și, per total, întreaga arhitectură regională de securitate.

2.

În prezent, China nu deține detenta militară necesară pentru a putea face tranziția spre o „strategie regională de hegemonie”.

„O strategie militară națională de hegemonie regională duce cu un pas mai departe proiecțiile de putere, spre excluderea activităților militare ale altor țări”, spune Mastro.

În cazul Chinei, în șahul dominației militare, acest lucru se traduce în necesitatea adoptării unei strategii militare care să permită Beijingului să împingă armata americană în afara Asiei de Est. Acesta este nucleul preferat al Chinei, dar care ar putea declanșa „un conflict militar major” cu SUA, situație în care, acum, Beijingul ar suferi o înfrângere devastatoare.

CITIȚI ȘI: China, cursă a înarmării în una dintre cele mai fierbinți dispute teritoriale de pe planetă

De asemenea, într-o astfel de ecuație, China ar trebui să convingă Australia, Japonia, Coreea de Sud, Filipine și Thainlanda să-și abroge alianțele cu Statele Unite – „un lucru puțin probabil”.

3.

Chiar dacă în acest moment capacitățile militare ale Chinei nu pot proiecta putere la nivel global, „strategia sa militară actuală are câteva aspecte globale”, atrage atenția Oriana Skylar Mastro.

Totuși, cum se realizează o proiecție globală de putere? „O armată cu relevanță globală include angajamente militare extinse, exerciții sau vânzări de arme către țări situate dincolo de regiunea imediată, acoperire globală nerestricționată, precum și un ritm constant al operațiunilor militare la nivel global”.

CITIȚI ȘI: Noua amenințare principală de securitate la adresa SUA va veni în 2025. Avertismentul celui mai puternic general american

Xi a promis că va construi o armată de talie mondială până în 2050. Astfel el a recunoscut că în acest moment China nu are o armată de talie mondială și nu va avea una pentru cel puțin încă o generație. Crearea unei armate de talie mondială va necesita investiții imense, iar angajarea unor astfel de investiții în timp ce transferul de avuție e în curs și în timp ce se încearcă construirea unei economii vaste bazate pe tehnologie este posibilă — există sinergii până la urmă—, dar și plină de pericol”, scria într-o analiză din octombrie 2017 specialistul în geopolitică George Friedman.

Un think tank din Statele Unite a dat publicității în decembrie o serie de imagini din satelit care surprind, pe un segment de timp de mai multe luni, depozite de muniții proaspăt construite, stații radar și stocuri de combustibil în Marea Chinei de Sud.

China a construit facilități militare ale căror mărime depășește de patru ori Palatul Buckingham, depozitele fiind amplasate pe o salbă de insule contestate de mai multe state în Marea Chinei de Sud.

Raportul elaborat de think tank-ul american Center for Strategic and International Studies (CSIS) descrie această pepinieră de armament ca fiind începutul unei „crize cu încetinitorul” într-una dintre cele mai fierbinți dispute teritoriale de pe planetă.

Vorbim despre o infrastructură militară care se întinde pe 29 de hectare, inclusiv depozite de muniții, magistrale de senzori, sisteme radar și amplasamente pentru lansatoare de rachete.

Disputa din Marea Chinei de Sud are următorii protagoniști: China vs. Taiwan, care își dispută în întregime suprafața maritimă; Indonezia, China și Taiwan – dispută asupra apelor la nord-est de Insulele Natuna; Filipine, China și Taiwan – dispută asupra recifului Scarborough Shoal; Vietnam, China și Taiwan – dispută asupra Insulelor Spratly; China, Taiwan și Vietnam – dispută asupra Insulelor Paracel; Malaezia, Cambodgia, Thailanda și Vietnam – dispută asupra unor anumite arii din Golful Thailandei; Singapore și Malaezia – dispută asupra Strâmtorilor Johor și Singapore.