Sari la conținut
News Alert

Dispariția MH370. Ce concluzie se desprinde din ultimul raport de etapă privind căutările epavei

Guvernul malaezian a dat publicității, marți, un raport de etapă privind operațiunile de căutare ale epavei zborului MH370, unul dintre cele mai mari mistere aviatice din istorie.

Concluzia raportului? Previzibilă: nici urmă de aeronava dispărută în 2014.

Mai precis, nava Seabed Constructor a companiei de cercetări submarine Ocean Infinity, angajată de guvernul malaezian pentru a căuta rămăsițele avionului Boeing 777, a localizat două „puncte de interes”, care s-au dovedit a fi însă doar de proveniență geologică, transmite The Guardian.

În timpul prezentării raportului, guvernanții nu au oferit nicio lămurire legată de alt subiect, scriu jurnaliștii britanici: dispariția timp de trei zile de pe radar a navei Seabed Constructor.

Pe 1 februarie, ambarcațiunea și-a oprit fără nicio explicație sistemul de monitorizare prin radar, pentru ca trei zile mai târziu, duminică, 4 februarie, să reapară pe ecranele de urmărire, în afara zonei de căutare și în drum spre portul australian Fremantle, pentru realimentare cu combustibil.

Până la această oră, nici compania Ocean Infinity nu a adus lămuriri în legătură cu această situație, în ciuda insistențelor rudelor celor dispăruți în zborul MH370.

În decursul celor trei zile, teoriile conspirației s-au ținut lanț pe rețelele de socializare. Unii dintre utilizatori au scris că nava s-a abătut de la ruta de căutare pentru a scoate din adâncuri o comoară rămasă în urma unui accident naval din 1911.

Pe 8 martie 2014, 239 de pasageri aflați la bordul unui Boeing 777 au dispărut fără urmă în timpul unei călătorii între Kuala Lumpur și Beijing. În ciuda celei mai scumpe căutări subacvatice din istorie, locația prăbușirii avionului rămâne încă o enigmă.

Căutările, desfăşurate pe o suprafaţă de 120.000 km2 în sudul Oceanului Indian, în largul Australiei, pe baza analizei traiectoriei posibile a aparatului, nu au scos la iveală nicio urmă a aeronavei.

Căutările pe mare, cele mai ample din istorie, desfăşurate sub conducerea Australiei, în cooperare cu Malaezia şi China, ţara de unde proveneau majoritatea victimelor, au fost suspendate în ianuarie 2017.

Conform unui acord cu guvernul malaezian, firma Ocean Infinity nu va fi remunerată decât dacă va reuşi să găsească avionul sau cutiile negre, în caz de succes urmând să primească până la 70 milioane de dolari (58 milioane de euro).

Noua zonă de căutări se întinde pe 25.000 km2, la nord de precedenta, în sudul Oceanului Indian.

Operaţiunile vor dura cel mult trei luni.

Nava Seabed Constructor, sub pavilion norvegian, este echipată cu opt drone dotate cu sonare şi cu camere de filmare, capabile să coboare până la adâncimi de 6.000 metri. 

Între teoriile legate de misterul MH370 se numără aceea că avionul a avut o defecţiune mecanică sau că a fost deviat în mod intenţionat de la traiectoria sa. Mai mulţi anchetatori cred că cineva a deconectat în mod intenţionat transponderul aeronavei, înainte de a îi devia traiectoria cu mii de kilometri deasupra Oceanului Indian.

Cel puţin trei piese de avion colectate din insule ale Oceanului Indian şi de pe coasta de est a Africii au fost confirmate ca aparţinând aeronavei dispărute.

La începutul lunii octombrie 2017, biroul australian pentru Siguranța Transporturilor (ATSB) a prezentat marți concluziile raportului final despre tragedia aviatică.

Raportul abundă în detalii semnificative legat de misiunea de căutare, însă nu aduce aspecte concludente în privința locului unde s-ar afla epava aeronavei.

În ianuarie, după 1.046 de zile de căutări, ancheta a fost suspendată, provocând furie printre rudele îndoliate ale pasagerilor.

Suspendarea a survenit în urma unei operațiuni subacvatice nereușite la 2.800 de kilometri distanță în largul coastei Australiei de Vest. În timpul operațiunii, a fost folosit un detector sonic de 160 de milioane de dolari. Chiar dacă nu au fost găsite noi dovezi privind locația avionului, misiunea subacvatică a ajutat, totuși, la eliminarea unei mari porțiuni din ocean în privința locurilor cu „probabilitate ridicată” în care s-ar fi prăbușit aeronava.

Acest lucru, subliniază ATSB, înseamnă că înțelegerea zonei de prăbușire „este mai bună decât a fost vreodată”.

În urma căutărilor, o reanaliză a imaginilor din satelit a restrâns zona în care s-ar putea afla epava la o suprafață mai mică de 25.000 de kilometri pătrați, se mai arată în raportul ATSB.

Tot în octombrie, cealaltă agenție guvernamentală australiană care se ocupă de căutarea zborului MH370, Commonwealth Scientific and Industrial Research Organization, a dat publicității un raport separat. Raportul subliniază că ipoteza legată de intervalul de timp în care aeronava companie Malaysia Airlines a dispărut – între martie și aprilie 2014 – rămâne relevantă, dar nu oferă nicio perspectivă legată de locație.

În august, autoritățile australiene au făcut publice mai multe imagini surprinse din satelit, care arată 12 obiecte care plutesc în apropiere de locul în care se crede că s-a prăbușit avionul Malaysia Airlines MH370.

Fotografiile au fost făcute la 2 săptămâni de la dispariția zborului, pe 8 martie 2014. Imaginile au fost analizate de ATSB. Cercetătorii au folosit imaginile pentru a determina o nouă zonă de căutare a avionului dispărut, o suprafață de 5.000 de kilometri pătrați, la nord de zona în care au avut lo căutările inițiale.