Jurnal de război din infernul de la Mariupol: „Nimeni nu s-a rugat atât de mult vreodată înainte. Din toate geamurile auzeai rugăciuni”
O jurnalistă din Mariupol a atras atenția întregii lumi cu jurnalul ei de război de pe rețelele de socializare. A vorbit despre iadul din orașul său natal și a descris în amănunt ororile comise de armata rusă asupra oamenilor fără apărare. Femeia a reușit să fugă într-un oraș din apropierea Odesei. A pierdut însă rude și prieteni din cauza războiului. Mai are o singură speranță, să revină acasă și să revină la o viață normală.
Mesajul Nadejdei a atras atenția lumii întregi: „Sunt sigură că voi muri. Este vorba de câteva zile. În acest oraș toți așteaptă moartea. Îmi doresc și eu, ca ea să nu fie îngrozitoare. (...) Visez ca toate părțile corpului meu să rămână la loc, chiar și după explozia unei bombe aeriene.”
-Ce se întâmpla cu dumneavoastră când scriați: „Știu că voi muri”? Ce era în sufletul dumneavoastră și în general?
Nadejda Suhorukova - jurnalistă din Mariupol: Era o stare absolut normală în acel moment. Când zbura câte un avion, înțelegeam că fie va cădea o bombă peste noi și vom muri și totul se va termina, fie bomba nu cădea, ne bucuram câteva secunde și înțelegeam că a picat în apropiere și cineva a murit. Seară de seară când ne culcam, nu puteam dormi, dar încercam să ne întindem, auzeam permanent explozii, împușcături și ne gândeam: nu vom supraviețui în această noapte.
Orașul-port de pe țărmul de nord al mării Azov era un loc liniștit și plăcut înainte de a fi atacat de forțele armate ruse.
Nadejda Suhorukova - jurnalistă din Mariupol: În oraș aveam o viață minunată, orașul se construia, se dezvolta, se deschideau parcuri și alei, era foarte bine. Anul trecut au construit o faleză nouă lângă mare și acolo oamenii mergeau pe plajă chiar și iarna, vă dați seama, să se bronzeze. Când s-a început războiul aveam senzația că tot ce mi s-a întâmplat până atunci parcă nu mi s-ar fi întâmplat mie.
Mariupolul atât de drag Nadejdei a devenit de nerecunoscut, iar fiecare zi trăită devenea un chin.
Nadejda Suhorukova - jurnalistă din Mariupol: În Mariupol nimeni nu s-a rugat atât de mult vreodată înainte. Nu știu de ce acolo are loc în continuare acest iad pentru că acolo din toate colțurile, din toate geamurile auzeai rugăciuni. Rușii luptau cu femeile, cu copiii, cu nepoțeii mei, cu pisica mea, cu câinele meu, cu prietenii, cu fratele meu care pur și simplu a plecat să ia apă pentru bebelușul său și pur și simplu a căzut un proiectil în el. Acum el nu mai este. Înțelegeți? Nu aveam protecție, nu aveam arme. Cum ne puteam apăra? Eram dezarmați.
Nadejda lucrează în presă de 20 de ani și a scos în evidență multe povești impresionante. Nu s-ar fi gândit vreodată că va ajunge să trăiască pe propria piele un film de acțiune și va evada din Mariupol.
Nadejda Suhorukova - jurnalistă din Mariupol: Înțelegeam cu toții că dacă nu vom pleca, vom muri toți, era o mică șansă. Prietenii mei, care nu mai aveau răbdare, ne-au bătut în ușa scării. Noi o țineam închisă ca să nu intre nimeni. Am deschis ușa, ei au venit cu mașini stricate, fără geamuri, și cu găuri de la gloanțe. Erau două mașini în care am încăput 16 oameni, pisicile, câinele meu Labrador imens Angie, care s-a făcut mic, a devenit șoricar și stătea lângă mine, mama s-a așezat cu mine pe scaunul din față, deși inițial spunea că rămâne în oraș. Cât mergeam în oraș, prin centru, credeam că ne vor ucide. Am mers 10 minute din centru spre cartierul de la margine și era liniște absolută, nimeni nu împușca. Era înfricoșător, pentru că de obicei după astfel de pauze, încep împușcături atât de urâte, credeam că cineva ne va ținti și așa vom sfârși.
Asemeni tuturor ucrainenilor, Nadejda speră că rudele ei rămase acasă trăiesc în continuare și sunt sănătoase.
Nadejda Suhorukova - jurnalistă din Mariupol: Familia mea este acum împărțită. Unii au plecat peste hotare. Verișorul meu a murit, el a rămas în Mariupol, soția lui a reușit să fugă cu fiul lor. Copilului îi este foarte dor, îi scrie SMS-uri tatălui, ea nu a putut să îi spună că i-a murit tatăl. Unchiul meu, fratele mamei, este în continuare în Mariupol cu soția sa, verișoara Liuba e acolo, verișoara Mașa e acolo, nu știm ce e cu ei și îmi doresc mult ca ei să fie bine. Știu că mulți își caută apropiații și mă rog lui Dumnezeu ca toți să îi găsească, pentru că ceea ce se întâmplă acolo este un iad, în acest infern mor oameni și îi îngroapă fără morminte, îi îngroapă în curți, într-un fel de șanțuri. Soția verișorului meu, Roma, ucis de o rachetă rusească, mi-a spus că el a fost îngropat de ocupanți fără niciun semn. Vecinii par să știe locul exact, ne-au promis să ni-l arate când va fi posibil.
Nadejda se află acum la fiul ei, în orașul Cernomorsk. Nu știe sigur dacă va mai avea unde să se întoarcă după ce războiul se va termina.
Nadejda Suhorukova - jurnalistă din Mariupol: Din ce mi-a spus soțul când a plecat, din blocul meu a rămas o jumătate, scara 2 este distrusă complet. Acolo au murit oameni. Casa mamei mele, de pe bulevardul Păcii, era întreagă când am plecat, apoi a căzut pe ea un proiectil.
Viitorul jurnalistei rămâne legat de presă, indiferent de locul în care se va afla.
Nadejda Suhorukova - jurnalistă din Mariupol: Sper că vom reuși să eliberăm Mariupolul și vom reuși să ne întoarcem. Eu voi continua să lucrez, la canalul TV Dom, fac reportaje despre cei care pleacă din Mariupol și momentan nu avem planuri. Vreau să merg la soțul meu care se află acum în Lituania, mă va ajuta prietena mea, Inga. Va fi minunat dacă ne vor elibera orașul și ne vom putea întoarce acolo. Toți oamenii din Mariupol vor să revină acasă. Cred că dacă toți își doresc acasă cu putere, visul se va îndeplini.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
