Sari la conținut

Interviu. Care este secretul succesului Japoniei

„Trebuie să cooperăm pentru a progresa. Chiar dacă am făcut multe greşeli şi în ceea ce priveşte infrastructura, dar am fost uniţi, uniţi, partidul de la putere, cel din opoziţie, diferite ministere. Am fost mereu în aceeaşi direcţie.” Declaraţia îi aparţine ambasadorului Japoniei, Kisaburo Ishii, care a vorbit cu Cristina Cileacu despre secretele reuşitelor japoneze.

Împăratul Akihito al Japoniei a anunţat acum doi ani că urmează să abdice de la tron, în favoarea fiului său Naruhito. Dar în ţara regulilor şi a respectului, şi împăratul se supune liniilor de conduită stabilite de înaintaşi. A fost nevoie să se schimbe o lege imperială pentru ca retragerea de la conducerea ţării să se desfăşoare fără probleme. Ultima oară când un împărat japonez a reunuţat la putere a fost în anul 1871.

Cristina Cileacu: Astăzi este o zi specială pentru ţara dvs., este 23 decembrie şi este ziua Împăratului. Cum sărbătoreşte Japonia această zi şi de ce această zi este atât de specială?

Kisaburo Ishii: Sărbătorim ziua noastră naţională în toată lumea, dar această zi este despre aniversarea Împăratului. Iar ziua de 23 decembrie este ziua Împăratului, dar cum este aproape de Crăciun, mai ales în ţările vestice, sărbătorim puţin mai devreme, pe data de 7 decembrie, ziua în care a venit la putere acum 29 de ani, după împăratul Shōwa a urmat împăratul Akihito, care a muncit mult pentru unificarea simbolică a Japoniei, la nivelul oamenilor. Bineînţeles, familia imperială are şi slujba oficială care înseamnă semnarea legilor şi ordinelor guvernamentale etc. Dar, în acelaşi timp, ca simbol al spiritului japonezilor, sunt mereu prezenţi în gândurile oamenilor, mai ales în momente grele, cum au fost cele din timpul tsunami-ului, al accidentului de la Fukushima. Deşi ambii membri ai familiei imperiale au deja peste 80 de ani, au mers destul de des în zona Fukushima pentru a vizita casele pentru bătrâni de acolo, pe cei care au rămas fără case şi aşa mai departe. Iar oamenii din Fukushima i-au primit cu lacrimi în ochi. Este ceva foarte important pentru japonezi să fie mereu uniţi. Chiar dacă după tsunami şi ce s-a întâmplat la Fukushima şi Tōhoku, s-au schimbat mai multe cabinete guvernamentale, ca şi în România de altfel, a rămas de fiecare dată Împăratul, neutru, ca un simbol al spiritului japonez. De aceea noi ne iubim Împăratul şi îi aniversăm ziua de naştere.

325 de companii japoneze au investit deja în România şi numărul lor poate să crească în perioada următoare. Dar japonezii sunt obişnuiţi să lucreze după reguli clare. Şi mai au un obicei care pare neobişnuit în această zonă a Europei, să facă lucrurile într-o manieră transparentă.

Cristina Cileacu: Japonia este foarte prezentă în România, cu multe proiecte culturale, dar cea mai puternică parte a prezenţei japoneze în ţara noastră este cea economică. Care sunt planurile pe termen lung pe care le are ţara dvs. în ţara mea?

Kisaburo Ishii: România este o ţară destul de îndepărtată, şi deşi schimburile comerciale dintre Japonia şi România nu sunt mari, dar companiile japoneze care sunt prezente aici ca investitori sunt destul de mari. Acum, Japonia este cel mai mare investitor asiatic în România. Aici se produc multe lucruri, în mod special componente auto pe care le exportă în Uniunea Europeană. Deci, companiile japoneze contribuie la economia românească nu doar prin comerţ, dar şi prin investiţii şi exporturi spre UE. Cred că această relaţie va fi accelerată în viitorul apropiat, pentru aşa cum ştiţi, anul acesta, UE şi Japonia au semnat un acord comercial şi probabil 2019 va fi pus în practică. De exemplu, voi plătiţi acum cam 19% taxe pentru a exporta vin în Japonia. Ţara dvs. este destul de cunoscută ca producător de vinuri bune în Europa, dar ca nume, vinurile româneşti nu sunt atât de cunoscute în Japonia. Bineînţeles că voi vreţi să exportaţi vinuri în Japonia, dar noi am mai văzut deja o situaţie asemănătoare. Acum, în Japonia, al doilea cel mai mare exportator de vinuri, primul este Franţa, dar al doilea nu este Italia, nici SUA, nici Africa de Sud, este Chile. După ce am semnat acordul comercial cu Chile, ei şi-au extins exporturile foarte mult. Aşa că sunt destul de sigur că vom avea relaţii mai profunde şi cu ţara dvs.

Cristina Cileacu: Dar care este filosofia oamenilor de afaceri japonezi care au ales România? Aţi spus că Japonia este investitorul asiatic numărul unu aici. De ce nu alte ţări din Europa de est?

Kisaburo Ishii: Investiţiile nu sunt un program cu o durată de să zicem un an, este nevoie de perioadă de cel puţin 10 ani pentru a obţine şi profit din investiţii. Deci este ceva care se face pe termen lung. Iar lucrurile importante care intră în filosofia investitorilor sunt democraţia, transparenţa şi aşa mai departe. Bineînţeles ştiu că în România erau probleme mari legate de corupţie, dar acum România este una dintre cele mai stabile democraţii din estul şi centrul Europei şi acesta este unul dintre motivele pentru care, în ultima vreme, putem vedea multe companii japoneze investind în România. Nu doar construiesc fabrici noi, dar şi cumpără companii, cum ar fi de exemplu cel mai mare producător de bere din România, Ursus, care acum este deţinut de un grup de investitori japonezi.

Cristina Cileacu: Ce semne aveţi din partea investitorilor japonezi în România, după schimbările fiscale făcute recent de autorităţile noastre?

Kisaburo Ishii: Acele politici economice influenţează puternic companiile japoneze, dar sunt politici care ţin strict de ţara dvs. Dar, ca ţări străine este destul de important ca noi să cerem guvernului României să nu fie vreo discriminare între companiile româneşti şi cele japoneze. Un alt lucru este faptul că uneori este destul de dificil să obţinem suficiente informaţii pentru a aplica schimbările în sistemul companiilor, probabil că în acest caz, contribuţiile sociale sunt foarte importante pentru fiecare om care lucrează, deci companiile trebuie să facă pregătiri detaliate pentru a nu îi afecta pe angajaţi. Deci, avem nevoie de informaţii clare cu mult înainte de a pune lucrurile în practică. Aceasta este cererea din partea companiilor japoneze.

Vecinătatea Japoniei nu este cea mai calmă zonă de pe glob. Distanţa dintre Phenian şi Tokyo este de 1285 km. Cea mai recentă rachetă cu rază lungă de acţiune testată de Coreea de Nord, a străbătut 950 de km şi a aterizat la doar 210 km de prefectura japoneză Aomori. Sirenele de avertizare de atac au sunat mai des pe teritoriul Japoniei în acest an. Problemele pe care Coreea de Nord le crează în regiune duc însă şi la întărirea alianţelor mai vechi.

Cristina Cileacu: Luna trecută a avut loc o vizită foarte importantă a preşedintelui american în Asia şi Japonia a fost prima lui oprire. Trebuie să le reamintesc telespectatorilor noştri, că premierul dvs., Shinzo Abe, a fost primul lider străin care l-a vizitat pe dl Trump după ce a fost ales preşedinte SUA. De ce este acestă legătură între SUA şi Japonia atât de puternică?

Kisaburo Ishii: Shinzo Abe, aşa cum aţi spus şi dvs., a vizitat SUA şi cred că a fost unul dintre primii lideri care l-au întâlnit pe preşedintele american devreme şi au schimbat puncte de vedere. În Japonia, în mod tradiţional, avem o legătură foarte strânsă, care s-a creat imediat după al doilea război mondial, nu doar la nivel economic, dar şi în ceea ce priveşte chestiunile legate de securitate. Am respectat întotdeauna această alianţă cu SUA. Am avut şi avem multe programe (SAU PROBLEME)????, legate de schimburile comerciale şi securitate, în Okinawa şi alte zone. Această alianţă este un fel de platformă prin care Japonia îşi păstrează poziţia în Asia. Filosofia pe termen lung a acestei platforme este să reuşim să rezolvăm aceste probleme. Dl Trump are propria sa opinie, de dinainte de a fi preşedinte, legate de economia şi securitatea japoneze. Acum înţelege poziţia Japoniei.

Cristina Cileacu: Un subiect important în discuţia dintre premierul dvs. şi Donald Trump, a fost bineînţeles situaţia Coreei de Nord. Iar SUA foloseşte destul de des cuvântul „război" când vine vorba despre acest subiect. Dacă urmărim ce se întâmplă, vedem că liderul nord coreean pare a fi hotărât să-şi urmeze calea spre propriul program nuclear. Care este poziţia ţării dvs. în această privinţă?

Kisaburo Ishii: Sunt destul de sigur că nicio ţară nu vrea război, mai ales în acest moment când Coreea de Nord a făcut teste cu rachete în mod repetat. Cum ştiţi şi dvs., Japonia este singura ţară din lume care a suferit din cauza unei bombe atomice. Noi japonezii ştim cel mai bine cât de catastrofal este acest dezastru. De aceea, noi credem că nu este o soluţie pentru calmarea situaţiei conflictuale internaţionale, de aceea noi nu o folosim. Bineînţeles, folosim forţa militară doar pentru apărare, dar nu pentru a rezolva conflicte internaţionale. Aceasta este poziţia noastră, puternică şi fermă, şi vom vorbi unii cu alţii, cu SUA, China, Rusia, doar în baza filosofiei noastre.

 

Cristina Cileacu: Japonia şi China încă mai au de rezolvat chestiuni diplomatice, dar China, care se transformă în liderul lumii, are proiecte foarte mari, nu doar pentru regiune, dar şi pentru întreaga lume. Iar unul dintre aceste proiecte este faimosul One Belt, One Road. Întrebarea mea pentru dvs., ca reprezentant al Japoniei, este dacă ţara dvs. va fi parte din aceste proiecte.

Kisaburo Ishii: Deja premierul Shinzo Abe a anunţat că suntem gata să contribuim la proiectul uriaş al Chinei numit One Belt, One Road (n.r. O Centură, Un Drum), dar numai dacă se respectă câteva reguli esenţiale: corectitudine, transparenţă, achiziţii clare şi aşa mai departe. Dacă acestea sunt incluse în acest mare proiect de cooperare între ţări, va fi în regulă. Dar numai dacă sunt incluse. Dacă este vorba doar despre influenţa mai puternică a Chinei, uneori ne este teamă, în anumite ţări, că porturile lor comerciale ar putea fi utilizate şi în scopuri militare şi aşa mai departe. Ne temem de aceste lucruri, deci ne uităm cu atenţie la aceste lucruri şi sunt destul de sigur că vom coopera la toate acestea, mai ales că Japonia are o experienţă lungă în finanţarea unor astfel de proiecte în alte ţări.

Cristina Cileacu: Aveţi multă experienţă în domeniul infrastructurii, aţi lucrat mult în cadrul ministerului transporturilor din ţara dvs. Care este impresia dvs. legată de infrastructura noastră? Ce aţi face dvs. să rezolvaţi problema infrastructurii României?

Kisaburo Ishii: Dacă mă uit la situaţia prezentă a României, îmi amintesc, eu am acum 63 de ani, dar îmi amintesc din copilăria mea de acum 50 de ani, că la acea vreme, după jocurile olimpice de la Tokyo, în Japonia era un apogeu în construcţii pentru pregătirea expoziţiei olimpice internaţionale. Nu eram aşa de bogaţi, am împrumutat mulţi bani de la Banca Mondială şi alte ţări. Dar aceasta este cea mai importantă chestiune a momentului. Trebuie să cooperăm pentru a progresa. Chiar dacă am făcut multe greşeli şi în ceea ce priveşte infrastructura, dar am fost uniţi, uniţi, partidul de la putere, cel din opoziţie, diferite ministere. Am fost mereu în aceeaşi direcţie, pentru dezvoltare, pentru însănătoşirea societăţii japoneze şi a ţării. Aveam nevoie de autostrăzi, de căi ferate, să deschidem drumuri noi, de metrou, acestea sunt indispensabile. Acesta este ceva de bun simţ pentru toată lumea şi am cooperat unii cu alţii. Cred că cel mai important lucru este să recunoaşteţi, nu doar politicienii, ci şi oamenii obişnuiţi, că aceste lucruri sunt foarte importante şi să încercaţi să cooperaţi, pentru că eu cred că acestea sunt lucrurile cele mai importante.

Cristina Cileacu: Sunteţi în această ţară, în România, şi sunteţi aici de ceva timp, puteţi să îmi spuneţi ce vă place şi ce nu vă place în România?

Kisaburo Ishii: Îmi place că în România este o atmosferă prietenoasă, oamenii sunt foarte primitori şi foarte relaxaţi, este una dintre cele mai plăcute ţări din lume din acest punct de vedere. Am călătorit prin toată ţara, şi am văzut, mai ales în afaceri, amabilitate şi am observat părţile bune şi faptul că se împing în faţă atitudinile pozitive, dar sunteţi încă puţin în urma Japoniei. Cred că putem să avem mai multe reuşite împreună în diferite domenii.