Izolarea şi alte măsuri luate pentru a frâna propagarea epidemiei de COVID-19 au salvat viaţa a circa 59.000 de persoane în 11 ţări europene, între care 2.500 în Franţa, afirmă cercetători britanici, citaţi de AFP, potrivit Agerpres.
„Cu măsurile actuale instituite, cel puţin, până la sfârşitul lunii martie, estimăm că aceste măsuri ar fi evitat moartea a 59.000 de persoane în 11 ţări până la 31 martie”, potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Imperial College din Londra, universitate reputată în domeniul medical.
Aceşti universitari specialişti în epidemologie şi în matematică au realizat modele pentru dinamica epidemiei în Europa şi au estimat frânarea contagiunii cu SARS-CoV-2 datorată diferitelor măsuri luate în ţările studiate la date diferite unele de altele.
Măsurile luate în calcul sunt carantina pentru bolnavi, închiderea şcolilor şi universităţilor, interzicerea adunărilor, măsurile de distanţare socială şi izolarea generală.
Metoda folosită este cea a modelelor teoretice care presupun în special ca o aceeaşi măsură să aibă un impact comparabil în cele 11 ţări europene studiate, subliniază cercetătorii.
În Italia, prima ţară care a instituit măsuri stricte şi unde epidemia este totodată cea mai avansată, impactul este cel mai puternic: studiul evaluează la 38.000 numărul vieţilor salvate prin decizia de carantină totală.
Urmează apoi Spania, unde cercetătorii britanici evaluează la 16.000 numărul vieţilor salvate, apoi Franţa (2.500), Belgia (560), Germania (550), Regatul Unit (370), Elveţia (340), Austria (140), Suedia (82), Danemarca (69) şi Norvegia (10).
Cercetătorii subliniază că „mult mai multe decese vor fi evitate dacă se asigură că măsurile vor rămâne valabile până când transmiterea bolii va scădea la niveluri mici”.
În aceste 11 ţări ale Europei Occidentale, un total, evaluat între 7 şi 43 de milioane de persoane, a fost infectat cu noul coronavirus SARS-CoV-2, dintre care aproximativ 5,9 milioane de italieni şi doar 600.000 de germani, unde nivelul de contagiune este cel mai scăzut, notează studiul.
Diferenţa între numărul cazurilor oficial înregistrate în aceste ţări şi estimările cercetătorilor britanici se explică „fără îndoială în special” prin faptul că, în multe cazuri infecţiile erau „benigne sau fără simptome”, iar „capacităţile de depistare” sunt „limitate”, astfel încât nu toate cazurile suspecte de COVID-19 au fost depistate.
Editor: Robert Kiss
