De ce pandemia nu le priește populiștilor. Cine sunt politicienii favorizați de criză și ce pericole ar putea interveni după aceea
Pandemia schimbă radical și pesiajul politic. Sunt creșteri spectaculoase de sprijin pentru liderii aflați în funcție. E o veste proastă pentru populiști, care scad puternic în opțiuni. O criză i-a înălțat pe aceștia, cea precedentă, o altă criză îi poate trimite la coșul de gunoi al istoriei, acolo unde le este de fapt locul. Sunt și excepții de la regulă, Ungaria și Polonia, acolo unde populiștii sunt, de fapt, la putere.
E un val de schimbare, însă există probabilitatea destul de mare să nu dureze. După ce dispare presiunea momentului, tendința cetățenilor este de a căuta greșelile făcute și de a le sancționa.
Lideri ce revin pe val
În Franța, Emmanuel Macron, contestat inclusiv în stradă în timpul protestelor făcute de Vestele galbene, a urcat rapid în sondaje.
Sebastian Kurz, în Austria, are un sprijin popular de neimaginat.
Prim-ministrul italian, Giuseppe Conte, beneficiază de o cotă de încredere spectaculoasă, 71%.
În Germania, Partidul Creștin-Democrat a crescut cu nouă procente față de sondajele dinainte de izbucnirea pandemiei. Și social-democrații, parteneri în actuala coaliție de guvernare, dar rivalii ideologici tradiționali au crescut cu cinci puncte procentuale.
AFD, extrema dreaptă care ajunsese să facă jocurile prin parlamentele locale, este cea care pierde și nici nu poate veni cu un mesaj coerent, pentru că e pe margine. În Germania, tot ce înseamnă opoziție a pierdut între 3 și 6%.
În Franța, Marie Le Pen tinde să devină cantitate neglijabilă.
De ce nu mai merge populismul
Timpurile grele ale crizelor în desfășurare aparțin puterii executive. Iar oamenii au tendința de a se aduna în jurul liderilor. Populismul, concentrat pe mesaje anti-sistem, nu mai are terenul pe care să înflorească.
Matteo Salvini în Italia a ajuns la cea mai redusă cotă de încredere de la jumătatea anului 2018. El și-a răspândit și în continuare mesajul clasic, adaptat la timpuri - imigranții au adus virusul, libera circulația din Uniunea Europeană răspândește boala. Nu are deloc lipici. Mișcarea de 5 stele, aflată guvernare și cu un mesaj antisistem, cade și ea în opțiuni.
Populismul, în esență, își construiește platforma pe baze similare, indiferent de loc - speculează frustările maselor largi și nemulțumirea față de elite. Însă în acest moment, în acest tip de criză, oamenii au nevoie de elite, pentru că de acolo vine soluția. Oamenii, în astfel de vremuri, simt nevoie de ghidare.
Populismul s-a accentuat pe baza nemulțumirilor populare apărute după criza din 2008. Mesajul, prin urmare devine, redundant. Însă poate renaște.
O armă cu două tăișuri
După trecerea pericolului, vor fi analizate faptele, vor fi identificate greșelile inevitabile unei asemenea grozăvii și vor veni sancțiunile electorale. Un astfel de moment poate salva o carieră politică, dar nu există nicio garanție a unei cimentări.
În 1991, rata de încredere în președintele George Bush Senior a urcat până la 87% în urma intervenției în Irak. Dar un an mai târziu, pierdea alegerile în fața lui Bill Clinton.
În perioada post-pandemie, populiștii pot să revină, iar atunci mesajul lor poate fi de actualitate. Deja unele semne există.
În Franța, oamenii au început să fie frustrați de lipsuri, de la cele simple, cum ar fi măștile, până la cele complexe. Marie Le Pen când mai are mesaje publice, rar, tocmai în această direcție merge - lipsa materialelor sanitare, a măștilor disponibile pentru populație.
Gestionarea crizei într-un mod decent va reface peisajul politic. În bine. Sau în rău.
În Italia, țara lovită puternic, e o situație specială. Populistul Salvini scade în preferințe, însă se produce o creștere semnificativă a unui partid aflat mult la dreapta, Frații Italiei. E extremă dreapta pură, cu rădăcini în fascism. Iar creșterea este explicabilă.
Pericol pentru UE
Italienii, care au fost primii occidentali loviți puternic de epidemie, au senzația lipsei de ajutor. Un sondaj recent arată o împărțire aproape egală între cei care doresc rămânerea în Uniunea Europeană și cei care doresc ieșirea. E o prăbușire a opțiunilor proeuropene în peninsulă. Parțial, justificată de lipsa de reacție a liderilor blocului comunitar.
În aceste condiții, ale senzației de părăsire, crește naționalismul, a mesajului „Singuri împotriva tuturor”.
În acest context periculos, pentru a restabili încrederea, devine esențială solidaritatea și operaționalizarea acelui sistem de mutualizare a datoriei făcute pentru ieșirea din criză. Dacă italienii vor vedea că nu sunt singuri, că sunt ajutați, atunci opiunile lor se pot modifica.
Și sunt presiuni masive din partea politicului european, care a înțeles ceea ce se întâmplă în Italia și ce precedent toxic se formează acolo. Liderii principalelor partide din Parlamentul European au semnat o rezoluție care cere emisiunea de obligațiuni comune ale zonei euro pentru a acoperi cheltuielile generate de pandemie. Nu are absolut nicio valoare juridică, doar este un semnal dat pentru summitul european din 23 aprilie, când se va discuta tema. Un mesaj și în același timp o formă de presiune venită din tot spectrul politic relevant. Altfel, așa cum spunea Emmanuel Macron, riscul este de a asista la dezintegrarea întregului proiect european.
Populismul se poate transforma în ceva și mai rău
Situația din Italia, ascensiunea extremei drepte, mai aduce un pericol. Poate transforma populismul. Actual, el este o struțo-cămilă. Are trăsături de organizare politică tradițională cu respectarea statului de drept pentru a păstra aparența unei frecventabilități, dar în același timp lucrează cu idei autoritare.
Pe fondul transformărilor, poate vira puternic către dreapta dacă observă că acolo se duc opțiunile. Mesajul poate deveni clar naționalist și autoritar. Iar ascensiunea spre putere a unor astfel de forme de organizare este mai periculoasă chiar și decât dezintegrarea Uniunii Europene. Prin esență, ele sunt conflictuale.
(sursa: Business Club)
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
