Apa din structura planetelor gigantice îngheţate Uranus şi Neptun este foarte diferită faţă de apa de pe Pământ, conform unui studiu publicat în luna iulie în revista Nature Communications, bazat pe folosirea unui model teoretic rulat pe calculator, transmite vineri Space.com, preluată de Agerpres.
În cadrul noului studiu, cercetătorii au apelat la simulări computerizate pentru a analiza interiorul planetelor Uranus şi Neptun. Cu ajutorul acestui instrument, echipa a studiat conductivitatea termică şi electrică din interiorul celor două planete gazoase, precum şi caracteristicile apei.
Prin studierea planetelor Uranus şi Neptun cu acest model computerizat, oameni de ştiinţă de la Şcoala Internaţională pentru Studii Avansate (SISSA) din Trieste (Italia) şi de la Universitatea California din Los Angeles au estimat că ambele planete sunt compuse preponderent din apă, iar Uranus poate chiar să aibă un nucleu de gheaţă, conform unui comunicat al SISSA.
"Hidrogenul şi oxigenul sunt cele mai răspândite elemente din Univers, alături de heliu. Este uşor să deducem că apa este unul dintre compuşii principali ai multor corpuri cosmice," conform comunicatului cercetătorilor.
Echipa a examinat trei stări diferite ale apei care poate exista în interiorul acestor planete: gheaţă, lichid şi superionică (apa superionică există la temperaturi şi presiuni foarte ridicate). Însă, aşa cum explică oamenii de ştiinţă în comunicat, apa de pe şi din interiorul unei alte planete poate fi foarte diferită de cea cu care suntem obişnuiţi pe Terra.
Apa superionică în cazul celor două planete este un conductor electric mai bun decât apa de pe Pământ
"În condiţii fizice mult mai exotice, nu ne mai putem gândi la gheaţă aşa cum suntem obişnuiţi", susţin profesorii şi co-autorii acestui studiu Federico Grasselli şi Stefano Baroni de la SISSA. "Chiar şi apa este de fapt diferită, mai densă, cu câteva molecule disociate în ioni negativi şi pozitivi şi astfel fiind purtătoare de sarcină electrică. Apa superionică se află undeva între stările de agregare lichidă şi solidă".
În cadrul studiului, cercetătorii au pornit de la ipoteza că Uranus ar putea avea un nucleu îngheţat. Acest lucru ar explica luminozitatea scăzută a planetei, pentru că un nucleu îngheţat ar însemna că foarte puţină căldură ar ajunge la suprafaţa acestei planete.
Cercetătorii au descoperit că apa superionică în cazul celor două planete este un conductor electric mai bun decât apa de pe Pământ şi sunt de părere că apa superionică ar reprezenta o mare parte din straturile interioare dense ale acestor giganţi gazoşi. Aceste rezultate îi ajută pe planetologi să înţeleagă mai bine modul în care s-au format Uranus şi Neptun.
"Conductivitatea electrică şi termică dictează istoria unei planete, cum şi când s-a format, cum s-a răcit. Din acest motiv este de importanţă crucială să le analizăm cu instrumentele adecvate, aşa cum este acest model pe care l-am dezvoltat", mai susţin cei doi cercetători italieni în comunicat.
Editor web: Liviu Cojan
