Povestea unui husky siberian care a salvat populația unui orășel american devastat de o epidemie de difterie

Balto are o statuie la New York în Central Park care îi este dedicată și chiar și un film de animație în care este personaj principal. La 90 de ani după ce a murit, cercetătorii au studiat ADN-ul acestui câine de sanie care a salvat un orășel din Alaska de o epidemie de difterie pentru a descoperi ce l-a făcut să fie atât de puternic, scrie CBS News.

În 1925, acest husky siberian a luat parte la o expediție în Alaska numită cursa serului, în care obiectivul era transportarea de medicamente vitale copiilor din orășelul izolat Nome, amenințat de difterie.

Misiunea, care s-a desfășurat în condiții teribile de viscol, a fost îndeplinită de mai multe echipe care s-au deplasat cu săniile trase de câini care au transportat medicamentele din orașul Anchorage, legat de Nome printr-un traseu care se întinde pe mai bine de 1.000 de kilometri.

Cu toate că mai mult de 150 de câini au luat parte la cursa care a stabilit un nou record, Balto a fost cel care a dus trena pe ultima bucată de 85 de kilometri de drum. Tot el a fost cel care, după încheierea misiunii, s-a bucurat de aproape toată gloria, pornind apoi într-un tur de prezentare prin toată țară.

După moartea lui Balto, rămășițele sale au fost păstrate și expuse în Muzeul de Istorie Naturală din Cleveland.

„Faima lui Balto și faptul că a fost împăiat ne-a oferit această șansă grozavă 100 de ani mai târziu de a vedea cum ar fi arătat din punct de vedere genetic acea populație de câini de sanie și să îl comparăm cu câinii moderni”, a spus Katherine Moon, un cercetător postdoctoral de la Universitatea din California și principalul autor al studiului publicat în revista Science.

Balto - a avut sau nu a avut sânge de lup?

Echipa lui Moon a luat probe de piele de pe burta câinelui și a reconstruit genomul său - setul complet de gene al unui organism. Ei au comparat apoi materialul genetic cu cel obținut de la 680 de câini din 135 de rase diferite din vremurile noastre.

Contrar legendei conform căreia Balto ar fi fost pe jumătate lup, așa cum se insinuează într-un film de animație apărut în 1995, analiza nu a găsit nicio dovadă că ar fi avut sânge de lup. În schimb, Balto avea strămoși în comun cu câinii moderni din rasa de husky siberian și cu cei ai câinilor de sanie din Alaska și Groenlanda.

Echipa lui Moon a comparat genele lui Balto cu genomurile a 240 de alte specii de mamifere în cadrul unui efort internațional numit Proiectul Zoonomia. Cercetătorii au ajuns la concluzia că Balto a avut mai puține mutații periculoase decât cele prezente la rasele moderne de câini, ceea ce indică faptul că era mai sănătos.

„Balto avea variante de gene asociate cu lucruri precum greutatea, coordonarea, formarea articulațiilor și grosimea pielii pe care te aștepți să le aibă un câine crescut să alerge în acel mediu”, a scris Moon.

Editor : Raul Nețoiu